CSJ. Decizia nr. 671/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.671/2003
Dosar nr.4932/2002
Sedinţa publică din 11 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul O.F.C.împotriva deciziei penale nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnataflat în stare de deţinere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Z.C.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi întreruperea executării pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, canefondat.
Condamnatul, având ultimulcuvânt,a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr.866 din 24 septembrie 2002 a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamantul O.F.C. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţapenalănr.157 din 26 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.268 din 21 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, invocând motive de ordin familial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motiveleinvocate de condamnat în cererea formulată şi confirmate în parte de ancheta socială, în sensul că familia sa se confruntă cu marigreutăţi materiale, nu constituie„împrejurări speciale” din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecinţegrave pentru condamnat sau familia acestuia.
Impotriva sentinţei penale a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul respingerii greşite a cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece familia sa, compusă din soţie şi doi copii minori, are o situaţie grea, locuind într-o casă fără acoperiş şi nu au condiţii de încălzire.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin Deciziapenală nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a respins apelul, ca nefondat, reţinând că în mod temeinicşi legal, primainstanţă a constatat că motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale datorită căroraexecutarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, în sensul dispoziţiilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală.
In termenul legal, condamnatul a declarat recurs, pe caredeşi nu l-a motivat în scris, oral în instanţă a reiterat aceleaşi motive de netemeinicie, analizate şi de instanţade control judiciar şi a solicitat să se dispună admiterearecursului, casarea hotărâriloratacate şi întreruperea executăriipedepsei.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motiveleinvocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, conform prevederilor art.453 lit.c din Codul de procedură penală, la care fac trimitere cele ale art.455 din acelaşi cod, executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauzaunor împrejurări speciale executarea imediată a pedepseiar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familiaacestuia.
Potrivit referatului de anchetă socială nr.86/S/04.09.2002 (fila 9 dosar fond), întocmit de Primăria Comunei Chitila, rezultă că petentul a trăit în concubinaj cu numita G.M., relaţie din care a rezultat doi copii, pe carecondamnatul nu i-a recunoscut, aceştia locuind împreună cu mama lor, la părinţii acesteia.
Din referatul de anchetă socială, mai rezultă că, imobilul unde locuieşte condamnatul cu mama şi fratelesău, deşi nu se prezintă aşa cum susţine acesta, adică fără acoperiş, este un imobil proprietate persoanlă,compusdintrei camere, neînteţinut corespunzător, având ciment pe jos şi încălzire cu combustibil solid.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, situaţiarelevată se datorează mai mult lipsei de preocupare a întregii familii pentru asigurarea unui minim confort, şi în nici un caz nu constituie o situaţie specială care săconducă la întreruperea executării pedepsei, în sensulprevăzut de textul legal mai sus-indicat.
Aşa fiind, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.F.C. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.F.C. împotriva deciziei penale nr.719/A din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 663/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 682/2003. Penal → |
|---|
