CSJ. Decizia nr. 693/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.693/2003
Dosar nr.255/2002
Sedinţa publică din 12 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata D.L.N. împotriva deciziei penale nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
S-a prezentat recurenta inculpată, asistată de avocat V.J., apărător ales.
Au lipsit intimatele părţi civile S.C. „T” ŞI B.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorulinculpatei a solicitat admiterea recursului , casarea hotărârilor şi în principal, aplicarea dispoziţiilor Legii nr.543/2002privind graţierea unor pedepse şi anume să se constate graţiată pedeapsa aplicatăinculpatei.
In subsidiar, a solicitatschimbarea modalităţii de executarea pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art.81-82 din Codul penal, referitoare la suspendareacondiţionată a executării pedepsei ţinându-se seama că inculpata are doi copii minori şi a avut a atitutine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului, susţinând că la data apariţiei Legii nr.543/2002 hotărârea de condamnare a inculpatei nu era definitivă, astfel că dispoziţiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în cauză, iar executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate, constituie singura modalitate de reeducare ainculpatului în vederea reinserţiei în societate şi realizarea prevenţiei generale ,conform scopului prevăzut de art.52 din Codul penal.
Inculpata, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, urmare desfiinţării în apel a sentinţei penale nr.234 din 31 iulie 2000 a Tribunalului Maramureş prin Decizia penală nr.53 din 20 februarie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi trimiterii cauzei spre rejudecare, acelaşi tribunal, prin sentinţa penală nr.147din12iunie2001acondamnat , printre alţii şi pe inculpata D.L.N. la :
- câte 10 luni închisoare( 2 pedepse) pentru infracţiunile de delapidare prevăzută de art.215/1 alin.1 Cod penalşi înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicareapentru ambele infracţiuni a prevederilor art.41 alin.2 şi 74,76 Cod penal şi l.
- câte 2 luni închisoare pentru infracţiunile de fals intelectual prevăzutăde art.289 alin.1 Cod penal şi art.40 din Legea nr.82/1991, fals material prevăzută deart.288 alin.1 şi 2 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, falsificareainstrumentelor oficiale,prevăzută de art.287 alin.1 Cod penal, participaţie improprie la această infracţiune,prevăzută de art.31 alin.2 raportat la art.286 din Codul penal, gestiune frauduloasă prevăzută de art.214 Cod penal ( 2 infracţiuni) , cu aplicarea pentru toate infracţiunile şi a prevederilor art.41 alin.2 şi 74,76 Cod penal.
In baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare din carea dedus durata arestării preventive de la8 iulie la 7 septembrie 1998şi a fost achitată pentru infracţiuneade evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994.
Totodată tribunalul a obligat pe inculpată la 300.000 lei despăgubiri către partea civilă B.M. şi la 202.000.000 lei către partea civilă SC „T” precum şi la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
In sfârşit au fost anulate actele false şi confiscate în vederea distrugerii a 12 ştampile falsificate.
S-a reţinut în fapt că inculpata, a îndeplinit din anul 1990 funcţia de contabil la SC „T” şi în perioada martie 1995 – octombrie 1997 şi-a însuşit suma de 202.696.766 lei alterând cu ocazia întocmirii conţinutului documentelor de evidenţă primară şi contabilă (chitanţe fiscale, state de plată, notă contabilă, registru jurnal,bilanţuri contabile), a atestat unele operaţiuni economice contrar realităţii şi a detrminat obţinerea unor instrumente oficiale pentru marcare (ştampile şi documente tip acte oficiale) prin inducerea în eroare a persoanelor care le-au executat, utilizându-le apoi în acoperirea scriptică a sustragerilor comise.
De asemenea a indus în eroare pe partea civilă B.M. în luna mai 1997 ci îl va ajuta la înfiinţarea unei societăţi comerciale, prejudiciindu-l cu suma de 300.000 lei, actele predate acestuia (certificatul de înmatriculare, autorizaţia de construcţie şi de funcţionare şi ştampila) fiind contrafăcute .
In sfârşit s-a mai reţinut că inculpata a plătit de la casieria societăţii, suma de 36.000.000 lei inculpatului D.S.M.(condamnat în cauză) deşi avea cunoştinţă că acesta nu a prestat serviciile de transport pretinse şi deci partea civilă nu-i datora vreo sumă de bani.
Prin Decizia penală nr.381 din 20 decembrie2001 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângăTribunalul Maramureş şi s-a desfiinţat sentinţa penală numai cu privire la o dispoziţie de încetare a procesului penal privind pe alt inculpat , menţinându-secelelalte dispoziţii ale sentinţei, deci şi în ce o priveşte şi pe inculpata D.L.N. al cărei apel a fost respins.
Impotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său, a se constata că pedepsele aplicate au fost graţiate în baza Legii nr.543/2002 iar în subsidiar, a se dispune suspendarea condiţionatăa executării pedepsei în raport de datele care caracterizează pozitiv persoana sa, temeiuri decasare prevăzute de art.385/9 pct.14 şi 16 Cod procedură penală.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art.8 din Legea nr.543 din 1 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr.726 din 4 octombrie 2002, dispoziţiile acestei legi privesc pedepsele ,măsurile şi sancţiunile aplicate, prin hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I .
Prin urmare cererea inculpatei de ase constata graţierea pedepselor aplicate în cauză nu poate fi examinată în raport de prevederile Legii nr.543/2002 menţionate întrucât aceasta se aplică numai pedepselor stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive la data publicării legii în Monitorul Oficial – 4 octombrie 2002 -ceea ce nu este cazul, întrucât inculpata a declarat recursce nu a fost soluţionat până la data publicării actului normativ de graţiere .
Nu este întemeiată nici cererea inculpatei de suspendare condiţionată a executării pedepsei, întrucât aceasta, a comis timp de trei ani, o multitudine de acte infracţionale , cu consecinţa producerii unui prejudiciu important părţii civile , astfel că în raport de gradul ridicat de pericol social alfaptelor penale comise cât şi persoanei sale, reeducarea sa cât şi prevenirea comiterii altor infracţiuni nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei.
Cum nici din examinarea din oficiu nu se constată motive care să ducă la casarea hotărârilor, în favoarea incupatei, urmează a s.
respinge ca nefondat recursul declaratşi a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.L.N. împotriva deciziei penale nr.381 din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenta inculpatăla plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 692/2003. Penal. Legea nr.143/2002. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4989/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
