CSJ. Decizia nr. 697/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 697/2003
Dosar nr. 3888/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa penală nr. 212 din 10 iulie 2001, a condamnat pe inculpatul U.O.C. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a reţinut că, la 24 noiembrie 2000, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, după ce a fost lovit de fratele său, N.U., inculpatul l-a ucis, aplicându-i o lovitură de cuţit în hemitoracele stâng.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 202/A din 4 octombrie 2001, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
La 23 septembrie 2002, în baza art. 409 şi art. 410 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anularea celor două hotărâri, motivând că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă între alte limite decât cele legale.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 174 combinat cu art. 175 lit. c) C. pen., omorul săvârşit asupra unei rude apropiate se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Prin urmare, cum pentru infracţiunea de omor calificat minimul special este de 15 ani închisoare, ca efect al reţinerii scuzei provocării, instanţa putea să coboare pedeapsa până la o treime din acest minim.
Este deci, nelegală pedeapsa mai mică de 5 ani închisoare.
Pe de altă parte, instanţa nu a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite.
Cearta dintre fraţi s-a declanşat de la un pachet de ţigări, iar inculpatul a suprimat viaţa fratelui său, profitând de momentul când acesta din urmă era întors cu spatele la el.
Ca atare, se impune stabilirea unei pedepse al cărei cuantum să reflecte gradul accentuat de pericol social al faptei şi al făptuitorului, chiar dacă lui i se recunoaşte circumstanţa atenuantă a provocării.
Aşa fiind, în baza art. 4141 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 212 din 10 iulie 2001 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei penale nr. 202/A din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul U.O.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că o majorează de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 24 noiembrie 2000 la 12 februarie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 696/2003. Penal. Art.215 alin.2; art.254 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1239/200f. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
