ICCJ. Decizia nr. 1239/200f. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1239/200f5
Dosar nr. 406/2005
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul T.M. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 mai 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei, provenită din vânzarea drogurilor, constatându-se probele consumate în procesul analizelor de laborator.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 mai 2004, s-a prezentat la sediul D.G.P. a municipiului Bucureşti – S.C.C.O.A. numitul P.M., care a formulat un denunţ, arătând că este consumator de heroină şi îşi procura dozele de la un anume „M. a lui A.", ce locuieşte în Bucureşti; denunţătorul a arătat că în cursul aceleiaşi zile a cumpărat de la „M. a lui A.", în schimbul sumei de 1.000.000 lei, 4 doze cu heroină şi a predat organelor de urmărire penală, 4 punguliţe din celofan ce conţineau cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cofeină.
Martorul denunţător P.M. a fost de acord, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca, sub supravegherea organelor de urmărire penală, să permită identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În acest sens, la data de 19 mai 2004, martorul a pus la dispoziţia organelor de poliţie suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal.
Având asupra sa suma de 1.000.000 lei, martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, fiind supravegheat de organele de urmărire penală, care procedaseră la organizarea unui dispozitiv de supraveghere în zona respectivă.
La scurt timp, în faţa blocului Z 15, a apărut inculpatul, care, după ce a verificat vizual zona, asigurându-se că totul este în ordine, i-a înmânat martorului 4 punguliţe de material plastic ce conţineau cantitatea de 0,13 grame heroină în amestec cu cofeină.
În acest moment au intervenit organele de poliţie, care au procedat la imobilizarea inculpatului, cu ocazia percheziţiei corporale, găsindu-se asupra acestuia, în buzunarul din dreapta al pantalonilor, suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote având seriile identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, vizând:
- greşita încadrare juridică dată faptei;
- redozarea pedepsei aplicate ca o consecinţă a schimbării încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 995 din 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva sentinţei penale nr. 1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
S-a dedus prevenţia inculpatului de la 19 mai 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel, respectiv a criticat-o pentru eronata încadrare juridică şi pentru pedeapsa stabilită şi pe care o apreciază prea severă deşi i s-au acordat circumstanţe atenuante.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se reţine că atât încadrarea juridică, precum şi individualizarea pedepsei aplicate, s-au făcut în deplină concordanţă cu activitatea infracţională efectiv desfăşurată de inculpat şi cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la criteriile de stabilire a sancţiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aşa fiind, văzând că susţinerile în apărare făcute de către făptuitor nu se regăsesc în probele administrate şi că acesta, la diferite intervale de timp, realizând aceeaşi rezoluţie infracţională, i-a vândut denunţătorului P.M., 8 doze de heroină, temeinic şi legal s-a reţinut încadrarea juridică de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Acestea fiind faptele comise şi care sunt de o gravitate deosebită pentru membrii societăţii şi în raport de comportamentul oscilant şi nesincer, prin sfidarea totală a prinderii în flagrant, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi aplicată ca excesivă în condiţiile în care prin recunoaştere şi de circumstanţe atenuante a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de către textul ce incriminează infracţiunea comisă.
Pentru toate aceste considerente se mai reţine că, sancţiunea penală aplicată, va fi de natură să asigure atât reinserţia socială a inculpatului, precum şi prevenţia generală, cerinţe exprese ale art. 52 C. pen.
În consecinţă, hotărârea atacată urmează a fi menţinută, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 995 din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2004, la 18 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 697/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7036/200<. Penal. Proxenetismul (art. 329... → |
|---|
