ICCJ. Decizia nr. 7/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7.
Dosar nr.5017/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.364 din 3 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul B.N. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi l.
8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), şi e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.174 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 71- 64 C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 20 iulie 2003, la zi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 19 iulie 2003, pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict izbucnit între inculpat şi partea vătămată D.A.E., inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, unde, după ce a intrat în curte, a bătut violent în geam şi a lovit cu piciorul în uşa casei. În momentul în care partea vătămată a ieşit în curte, inculpatul a atacat-o, prin surprindere, şi i-a aplicat o lovitură, cu cuţitul, în spate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 447 din 13 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a menţinut starea de arest şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la 20 iulie 2003, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa de omor, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, atitudine sinceră în timpul procesului), instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art.72 C. pen.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 447 din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iulie 2003 la 8 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2003. Penal. Art.239 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 751/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
