CSJ. Decizia nr. 751/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 751/2003
Dosar nr. 5027/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 333 din 3 septembrie2002, a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul P.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la viol calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, faptă din 24 iulie 2002, parte vătămată C.E., minoră.
S-au aplicat inculpatului, dispoziţiile art. 64 şi 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 24 iulie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.E. nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.
S-a dispus obligarea inculpatului, la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre de condamnare, instanţa de fond a reţinut că la data de 24 iulie 2002, în jurul orelor 13.00, minora C.E. s-a deplasat împreună cu minorele C.D. şi M.L., pe un deal, la circa 80 - 100 metri distanţă de o stână de oi, pentru a culege dintr-o livadă, pere.
Anterior, inculpatul aflase de la C.A., că minora C.E. este verişoara sa şi are vârsta de 12 ani.
S-a mai reţinut că în aceeaşi zi, inculpatul consumase la stână, împreună cu alte persoane, băuturi alcoolice.
Inculpatul a observat pe cele trei minore, luând hotărârea să o violeze pe minora C.E. şi pentru a-şi pune în aplicare intenţia, l-a trimis pe C.A. şi celelalte două minore, la stână, pentru a-i aduce un casetofon şi bere.
După plecarea celor trei, inculpatul i-a cerut minorei C.E. să coboare din pom şi să-l însoţească într-o vale, unde se aflau peri mai buni. Partea vătămată a coborât din pom, însă a refuzat să-l însoţească pe inculpat, fapt ce l-a determinat pe acesta să o tragă cu forţa de mână înspre locul respectiv. Partea vătămată s-a smuncit şi a reuşit că fugă, moment în care inculpatul a asmuţit asupra ei, câinele, care a ajuns-o din urmă, a sărit pe ea, a trântit-o la pământ, zgâriind-o pe picioare.
Chiar în acel loc, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, cu palma peste faţă, interzicându-i să mai ţipe, a dezbrăcat-o cu forţa de pantalonii scurţi şi a încercat să întreţină raport sexual, însă nu a reuşit.
Când s-au reîntors cei trei minori trimişi la stână, inculpatul a urcat cu partea vătămată la locul de unde plecase iniţial, a consumat berea adusă, apoi i-a trimis din nou pe cei trei să-i mai aducă de la stână, bere.
Rămas din nou singur cu partea vătămată, inculpatul a încercat să întreţină din nou raport sexual cu aceasta, însă nu a reuşit, fapt ce l-a determinat să o conducă pe o cale ocolită la baraca stânii. Aici inculpatul a dezbrăcat-o complet pe partea vătămată şi în timp ce încerca să întreţină raport sexual cu aceasta, s-au auzit strigătele celorlalte două minore care se apropiau de stână, situaţie în care inculpatul a renunţat la planurile iniţiale.
Partea vătămată s-a îmbrăcat şi a ieşit din baracă, nu înainte, însă, ca inculpatul să o ameninţe, spunându-i că o va omorî, dacă va relata cele întâmplate.
Minorul C.A. a observat că partea vătămată avea părul ciufulit şi era roşie la faţă şi a bănuit ce s-a întâmplat, anunţându-l pe numitul C.N., care împreună cu mama părţii vătămate şi cu numita B.E. au mers la stână, găsindu-l pe inculpat dormind, ducându-l apoi la poliţie.
S-a reţinut prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, că după incident partea vătămată era virgină, însă prezenta leziuni corporale, pentru a căror vindecare a avut nevoie de 3 - 4 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, inculpatul, criticând-o exclusiv sub aspectul dozării pedepsei aplicate, susţinând că aceasta este excesivă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 476 din 28 octombrie 2002, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.A., împotriva sentinţei penale nr. 333 din 3 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Prahova.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a formulat recursul de faţă, reluând motivul invocat prin apel şi anume, solicitând reducerea pedepsei, socotind-o mult prea severă.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul administrat, în raport cu critica formulată de recurentul-inculpat, precum şi din oficiu, se constată că cele două instanţe au pronunţat hotărâri temeinice şi legale sub toate aspectele, deci şi pedeapsa stabilită, neimpunându-se a fi redusă.
Se reţin toate acestea, atât faţă de împrejurările concrete în care inculpatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi cunoscând că victima era o fetiţă în vârstă de aproximativ 12 ani, a încercat de câteva ori, la 24 iulie 2002, s-o violeze şi pentru că aceasta a reuşit să fugă, a asmuţit un câine asupra ei, ce a zgâriat-o pe picioare, dar şi în raport cu comportarea ulterioară a făptuitorului, de timorare şi ameninţare cu moartea faţă de minoră.
Toate aceste date, dovedite de întreg materialul probator, au fost evaluate corect de instanţe şi pedeapsa stabilită nu numai că este în limitele legale şi corespunzătoare gravităţii faptei comise, a consecinţelor grave produse asupra psihicului minorei, reprezintă şi riposta societăţii faţă de ordinea socială grav încălcată şi securitatea membrilor ei, de asemenea grav ameninţată de către inculpat.
Se mai reţine că pedeapsa aplicată reprezintă limita medie de sancţiune, prevăzută de textul ce încriminează fapta, şi văzând că inculpatul este şi recidivist, aceasta nu poate fi socotită prea severă.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive, conform art. 381 C. proc. pen. şi recurentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa sa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 475 din 28 octombrie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 24 iulie 2002, la 14 februarie 2003.
Obligă recurentul-inculpat să plătească statului, suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 75/2003. Penal. Plângere . Recurs → |
|---|
