ICCJ. Decizia nr. 75/2003. Penal. Plângere . Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.75.
Dosar nr.5511/2003
Şedinţa publică din6 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa din data de 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în dosarul nr. 270/P/2001, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor I.E. şi I.V. şi aplicarea unei sancţiuni administrative în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b), b1) şi c) C.proc.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 289, art. 291 C.pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b) C.proc.pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 50 lit. c), 51-52 dinDecretul nr. 244/1978, neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. b) şi c) C.proc.pen. pentru faptele prevăzute de art. 215, art. 26 raportat la art. 289 şi art. 291 C.pen.
Totodată, s-a dispus confiscarea a două înscrisuri false (un certificat sanitar-veterinar de transport şi un bilet de adeverire a proprietăţii unor animale, fiind considerate bunuri rezultate din săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Învinuiţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, în cursul lunii noiembrie 1996, învinuiţii I.E. şi I.V. au valorificat 100 porci vii, folosind acte de proprietate şi de sănătate false (un bilet de adeverire a proprietăţii animalelor şi un certificat sanitar veterinar) şi au obţinut prima acordată de stat producătorilor agricoli, dar faptele nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni, ori au fost săvârşite de alte persoane, sau faptele nu sunt prevăzute de legea penală, ori nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a mai reţinut că valorificarea la BNR a unor bijuterii în perioada noiembrie 1997 – august 1998 de cei doi învinuiţi, după ce le-au cumpărat de mai multe ori din Turcia, nu mai este prevăzută de legea penală, fapta fiind dezincriminată.
La data de 30 ianuarie 2003, I.E. şi I.V. au formulat plângere împotriva acestei soluţii, fiind nemulţumiţi, în ceea ce-i priveşte, de aplicarea art. 181 C.pen., precum şi a prevederilor art. 10 lit. b) C.proc.pen.
Prin Ordonanţa din 17 februarie 2003 emisă în dosarul nr. 270/P/2001, procurorul şef de secţie de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a respins ca neîntemeiată, plângerea, cu motivarea că, cele două acte false de însoţire a transportului animalelor erau necesare evidenţei societăţii achizitoare şi medicului veterinar, astfel că instigarea privind plăsmuirea acestor acte şi folosirea lor pentru a produce efecte juridice constituie fapte prevăzute de legea penală. În raport de inexistenţa unui pericol social specific şi de persoana învinuitului, s-a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. b1), aplicându-se o sancţiune cu caracter administrativ. Pentru cealaltă învinuire cu privire la operaţiunile efectuate cu metale preţioase, s-a dispus justificat scoaterea de sub urmărirea penală, întrucât fapta a fost dezincriminată, dar din probele administrate s-a dovedit că fapta a existat şi a fost săvârşită de către învinuiţi.
Împotriva celor două ordonanţe, învinuiţii I.E. şi I.V. au formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, susţinând că în mod greşit în baza art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b1) C.proc.pen. s-a dispus scoterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1.000.000 lei pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 faţă de învinuitulI.V., corect trebuia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen.
De asemenea, cei doi învinuiţi prin plângerile formulate au mai învederat că în mod greşit s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 51 lit. c), art. 51, 54 din Decretul nr. 244/1978, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., în mod corect trebuia să se dispună scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen.
În motivarea plângerilor s-a învederat că porcii au fost achiziţionaţi de la persoane particulare, fiind astfel proprietari, astfel că eliberarea biletului de adeverire a proprietăţii emis de D.F. şi certificatul sanitar-veterinar emis de O.D. nu au produs consecinţe juridice, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute, respectiv intenţia.
De asemenea, s-a mai învederat că nu s-a făcut dovada participării lor la valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia către BNR, sucursalele Slatina şi Vâlcea.
Prin sentinţa penală nr.19 din 24 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile învinuiţilor, a desfiinţat parţial Ordonanţa din 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art.10 lit.b1 pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 şi aret. 291 C.pen. şi aplicarea art. 10 lit. b) C.proc.pen., cu privire la infracţiunile prevăzute de Decretul nr. 244/1978.
S-a făcut aplicarea art. 10 lit. d) C.proc.pen. cu privire la scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 şi art. 291 C.pen., precum şi a art. 10 lit. c) C.proc.pen., cu privire la scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile prevăzute de Decretul nr. 244/1978.
Celelalte dispoziţii ale ordonanţei au fost menţinute.
Instanţa şi-a motivat soluţia, în esenţă, invocând faptul că, cele două acte false nu au produs consecinţe juridice şi că nu s-a făcut dovada participării învinuiţilor la valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 1, pct. 171 şi 18 C.proc.pen.
Examinând recursul astfel formulat, Curtea constată că este întemeiat.
Din analiza amplului material probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă că învinuitul I.E. s-a deplasat în ziua de 20 noiembrie 1996 la primăria comunei şi l-a instigat pe agentul agricolsă-i elibereze o adeverinţă falsă – bilet de adeverire a proprietăţii animalelor nr.1274/1996 pentru 100 de porci din „prăsilă proprie" şi pe numitul O.D., medic veterinar, să-i elibereze în fals certificatul nr. 316/1996 ce atesta fictiv că, cei 100 porci au fost examinaţi înainte de predarea lor la SC „C.O." SRLde la care s-a încasat suma de 58.837.100 lei, în care era introdusă şi suma de 21.006.150 lei recuperată de cumpărător de la bugetul statului.
Învinuiţii nu puteau preda porcii dacă nu aveau aceste acte şi nici nu puteau încasa contravaloarea lor, astfel că instigarea la emiterea actelor false şi folosirea acestor acte constituie fapte penale. În raportde aprecierea organelor de urmărire penală, că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, soluţia de scoatere de sub urmărire penalăbazată pe dispoziţiile art. 10 lit. b1 C.proc.pen. şi art.181 C.pen. este corectă.
În ceea ce priveşte valorificarea bijuteriilor aduse din Turcia, Curtea consideră că faptele au fost dovedite ca fiind săvârşite de învinuiţi, cu declaraţiile numitei P.L., borderourile de depunere şi comunicările Direcţiei Poliţiei şi Frontieră Giurgiu.
Constatându-se că temeiurile în baza cărora s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiţi sunt în concordanţă cu probatoriile administrate în dosarul nr. 270/P/2001, Curtea va admite recursul în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen.
Se va casa hotărârea atacată ca netemeinică şi nelegală şi rejudecând cauza, în baza art. 2781 C.proc.pen. se va respinge ca nefondată, plângerea formulată de învinuiţii I.E. şi I.V. împotriva Ordonanţei din 18 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 270/P/2001.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C.proc.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr.19 din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe învinuiţii I.E. şi I.V.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza, respinge ca nefondate, plângerile formulate de intimaţii învinuiţi I.E. şi I.V.
Obligăintimaţii I.E. şi I.V. să plătească statului suma de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi6 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 751/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
