ICCJ. Decizia nr. 774/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 774
Dosar nr.4440/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 192 din 27 februarie 2003, a condamnat inculpaţii:
C.D. şi L.V.G.pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.c) şi alin.(21) lit. a) C. pen. la pedepse de câte 7 ani închisoare.
A dedus arestul preventiv executat de la 14 iunie 2002 la zi şi a menţinut starea de arest.
În baza art.116 C. pen. a interzis inculpatului L.V.G. dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe timp de 3 ani.
A luat act că prejudiciul a fost recuperat prin restituire.
În baza art.118 lit. d) C. pen. a confiscat de la fiecare inculpat câte 150.000 lei şi i-a obligat să plătească aceste sume statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 13 iunie 2002, în timp ce partea vătămată M.V. se afla în magazinul situat pe str. Sebastianunde îndeplinea funcţia de vânzător, a primit vizita celor doi inculpaţi. Partea vătămată îl cunoştea pe inculpatul L.V.G. cu care lucrase anterior la aceeaşi instituţie. În aceste condiţii, inculpaţii au purtat discuţii cu partea vătămată consumând împreună câteva sticle de bere. Întrucât era ora de închidere, partea vătămată împreună cu cei doi inculpaţi au intrat în interiorul magazinului. Discuţiile au continuat şi în interior, după care la un moment dat, inculpatul C.D. prin ameninţare cu o sticlă spartăi-a solicitat părţii vătămate să-i dea nişte bani. Este de precizat că partea vătămată avea într-unul dintre buzunarele pantalonilor un portofel gol şi un telefon mobil, iar în altul suma de 2.000.000 lei provenită din vânzarea mărfurilor din magazin.
Pentru a-l convinge pe inculpatul C.D. că nu posedă nici o sumă de bani, partea vătămată i-a arătat acestuia portofelul gol. În aceste circumstanţe a intervenit şi inculpatul L.V.G. care l-a convins pe inculpat să lase sticla pe care o avea în mână jos, după care a procedat la controlarea buzunarelor părţii vătămate pe dinafară.
În acest moment, partea vătămată a introdus mâna în buzunarul în care se aflau banii luându-i şi rămânându-i în palmă. Pe parcursul executării acestei activităţi de către partea vătămată, inculpatul C.D. a introdus mâna în celălalt buzunar luându-i telefonul mobil.
Văzând că i s-a sustras telefonul, partea vătămată a pus din nou banii pe care îi avea în mână în buzunar, după care s-a îndreptat către inculpatul C.D., solicitând restituirea bunului.
În acest moment, inculpatul L.V.G. profitând de neatenţia părţii vătămate a introdus mâna în buzunarul pantalonilor, sustrăgând suma de bani aflată în acesta.
Inculpatul C.D. a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate în momentul în care acesta a încercat recuperarea sumei de la inculpatul L.V.G.
Profitând de faptul că partea vătămată se afla pe podeaua magazinului ca urmare a violenţelor exercitate asupra sa de inculpatul C.D., cei doi inculpaţi au părăsit locul comiterii faptei.
Partea vătămată a pornit în urmărirea celor doi, ocazie cu care a fost din nou împinsă de inculpatul C.D. într-un gard. Partea vătămată a venit la magazin pe care l-a încuiat, după care a pornit din nou în urmărirea celor doi deplasându-sepână în zona trafic greu.
Aici, partea vătămată a observat un echipaj de poliţie cărora le-a adus la cunoştinţă activitatea infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi. S-a procedat la imobilizarea de către organele de poliţie a celor doi inculpaţi şi efectuarea unei percheziţii corporale. Partea vătămată a precizat că în momentul în care se deplasa în spatele celor doi inculpaţi,i-a observat pe aceştia cum s-au oprit la o tarabă şi au împărţit banii sustraşi.
Asupra inculpatului C.D. a fost găsită suma de 1.100.000 lei, iar asupra inculpatului L.V.G. s-a identificat suma de 882.000 lei. Monetarul întocmit de partea vătămată cu ocazia formulării plângerii penale corespundea cu cel constatat de organele de poliţie cu ocazia efectuării percheziţiei corporale. În ceea ce priveşte telefonul mobil este posibil ca datorită stării avansate de ebrietate ca şi distanţei mari parcurse în momentul mobilizării de către organele de poliţie, acesta să fi fost pierdut sau aruncat.
Martorul I.C., vânzător la un magazin alăturat celui în care partea vătămată îşi desfăşura activitatea, a confirmat prezenţa celor doi inculpaţi în magazinul situat pe str. Sebastian ca şi îmbrâncirea părţii vătămate de către aceştia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi cei doi inculpaţi.
În motivarea apelului său, parchetul a criticat sentinţa sub două aspecte: greşita confiscare a sumei de 150.000 lei de la fiecare inculpat în condiţiile în care nu există dovada că telefonul a rămas la inculpaţi sau că aceştia l-au valorificat, precum şi greşita individualizare a pedepsei, instanţa de fond neţinând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În apelurile inculpaţilor s-a criticat sentinţa pentru netemeinicie, de asemenea sub aspectul individualizării pedepselor considerate însă prea severe faţă de circumstanţele reale şi personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 516/A din 10 septembrie 2003, a admis apelul inculpatului L.V.G. şi a respins apelurile procurorului şi inculpatului C.D.
A desfiinţat sentinţa parţial şi a redus pedeapsa de 7 ani aplicată inculpatului L.V.G. la 4 ani închisoare prin reţinerea circumstanţelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.D.
Prin recursul procurorului hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate şi netemeinicie privind greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului L.V.G. caz de casare prevăzut de art. 3859 pct.14 C. proc. pen.şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 118 C. pen. caz de casare prevăzut de art.3859 pct.17 C. proc. pen.
Inculpatul C.D. a criticat Decizia şi sentinţa susţinând că nu a exercitat violenţe pentru a sustrage bani sau alte bunuri şi că aşa cum a recunoscut coinculpatul L.V.G., acesta a sustras bani din buzunarul părţii vătămate profitând de momentul în care partea vătămată se îmbrâncea cu el.
În subsidiar a cerut reducerea pedepsei, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.a), b) C. pen..
Curtea constată că recursurile sunt întemeiate numai pentru motivul prevăzut de art.3859 pct.17 C. proc. pen.din recursul procurorului.
Verificând actele şi lucrările de la dosarul cauzei se constată că ambele instanţe au reţinut corect vinovăţia inculpaţilor şi au încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare. La individualizarea pedepselor instanţa de apel a motivat că spre deosebire de inculpatul C.D. care în timpul altercaţiei cu partea vătămată a manifestat violenţe încercând să o intimideze ameninţând-o cu o sticlă spartă, inculpatul L.V.G. a intervenit şi l-a determinat să se liniştească.
S-a avut în vedere că inculpatul L.V.G. nu a exercitat violenţe şi profitând de momentul când partea vătămată se îmbrâncea cu C.D. şi îi reproşa inculpatului că i-a sustras telefonul mobil de pe tejghea şi i-a sustras banii din buzunar.
Pe de altă parte, inculpatul L.V.G., nu a mai fost condamnat şi din actele dosarului rezultă că era angajat al unei societăţi comerciale de unde a primit referinţe favorabile.
Aşa fiind în mod corect, instanţa de apel a apreciat că cei doi inculpaţi trebuie să fie sancţionaţi diferenţiat şi a redus pedeapsa la 4 ani închisoare, făcând astfel o justă individualizare în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Măsura confiscării dispusă de prima instanţă este greşită şi deşi prin apelul procurorului s-a cerut înlăturarea ei, instanţa de apel a menţinut-o.
Din motivarea instanţei de apel rezultă că bunul sustras nu a fost restituit şi cum partea vătămată nu s-a constituit parte civilă se impune confiscarea valorii acestuia potrivit evaluării făcută de partea vătămată.
Potrivit art. 118 lit. d) C. pen. sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Din probele administrate şi ţinând seama de declaraţia părţii vătămate, inculpatul L.V.G. a sustras suma de 2.000.000 lei pe care a împărţit-o cu coinculpatul C.D.. Asupra inculpaţilor reţinuţi s-au găsit 1.100.000 lei şi respectiv 882.000 lei banii restituiţi părţii vătămate – deci prejudiciul în sumă de 2.000.000 lei a fost recuperat.
Cu privire la telefonul mobil, din probele administrate nu rezultă că acest bun a fost sustras de inculpaţi. Din actele dosarului rezultă că inculpaţii au fost prinşi imediat după săvârşirea tâlhăriei iar partea vătămată nu a observat, în timp ce-i urmărea, să fi aruncat telefonul. Chiar partea vătămată audiată a declarat că observând lipsa telefonului de pe birou l-a bănuit pe C.D. ca fiind cel care l-a luat şi de aceeai-a cerut să i-l restituie.
Neexistând dovada certă că telefonul a fost sustras de inculpaţi, cum aceştia nu l-au aruncat şi asupra lor nu a fost găsit aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării este nelegală.
Având în vedere cele de mai sus recursurile urmează a fi admise, în baza art.38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi rejudecând se va dispune casarea celor două hotărâri numai cu privire la măsura confiscării, care va fi înlăturată.
În baza art.38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat de inculpaţi până la data deciziei.
Onorariul de avocat din oficiu pentru inculpatul L.V.G. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 516/A din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii C.D. şi L.V. şi de inculpatul C.D.
Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 192 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la măsura confiscării.
Înlătură confiscarea dispusă în baza dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, pentru ambii inculpaţi, de la14 iunie 2002 la 10 februarie 2004.
Onorariul de avocat pentru apărarea asigurată din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 77/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
