CSJ. Decizia nr. 791/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 791/2003
Dosar nr. 3238/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti, a fost condamnat, între alţii şi inculpatul seg. rez. G.A.M. la:
- 2 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, după ce permisul de conducere i-a fost reţinut, în baza art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
- 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două fapte de instigare la infracţiunea de fals intelectual prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- 2 pedepse a câte un an şi 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni de uz de fals, în baza art. 291 teza I C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, care a fost adăugată la pedeapsa de 2 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata indicată de art. 71 din acelaşi cod.
S-a reţinut că inculpatul a determinat cu intenţie, în baza unor rezoluţii distincte, în lunile noiembrie şi decembrie 1997, pe plt. rez. B.M. să falsifice cu prilejul întocmirii, două dovezi prin care i se permitea să conducă, după reţinerea permisului de conducere.
Folosind aceste acte false, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, deşi avea permisul de conducere reţinut.
Anterior, acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin neapelare, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de încredinţare a unui autoturism pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, şi ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile prevăzute de art. 81 şi art. 82 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 94 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial, apelurile declarate de inculpaţi, împotriva sentinţei penale de mai sus, au fost respinse.
Inculpatul G.A.M., nemulţumit de această decizie, a declarat recurs şi a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 350 din 18 octombrie 2001 a Curţii Militare de Apel, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti.
Împotriva tuturor acestor hotărâri, procurorul general, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., a declarat, recurs în anulare, socotind că acestea au fost pronunţate cu încălcarea legii, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.A.M.
Astfel, s-au aplicat nelegal prevederile art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu, cât şi pentru neaplicarea dispoziţiilor de graţiere integrală şi condiţionată a unor pedepse aplicate în prezenta cauză, cât şi pentru cele aplicate prin sentinţa penală nr. 44/1998 a Tribunalului Giurgiu.
Recursul în anulare este fondat.
Examinându-se actele cauzei, în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, Curtea, constată că într-adevăr, cu privire la inculpatul G.A.M., s-au aplicat cu totul eronat prevederile art. 83 C. pen., faţă de pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu, în loc de a se fi aplicat dispoziţiile art. 85 C. pen.
Se va reţine aceasta, deoarece instanţele nu au observat că, faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, sunt concurente cu cele pentru care a fost judecat şi condamnat prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare). Astfel, prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 se reţine că cele două infracţiuni, inculpatul G.A.M. le-a comis la 28 iulie 1997, iar faptele din prezenta cauză, judecate de instanţele militare au fost săvârşite la 30 noiembrie 1997 şi 8 decembrie 1997, deci înainte ca făptuitorul G.A.M. să fi fost condamnat definitiv pentru faptele din 28 iulie 1997 sau pentru vreuna din ele.
Ca atare, ne aflăm în faţa unui concurs real de infracţiuni, astfel cum e prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. şi deci nici una din fapte nu s-a comis în termenul de încercare, pentru a se putea legal trece la revocarea suspendării prevăzută de art. 83 C. pen., cu a sa urmare imediată şi consecinţă legală, de a se adăuga în întregime cuantumul pedepsei suspendate la pedeapsa nouă, ce se aplică pentru noile sau noua faptă penală comisă.
Aşa fiind, în cauză operează prevederile art. 85 alin. (1) C. pen. şi trebuia dispusă anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998. Apoi văzând că atât faptele, pentru care a fost condamnat inculpatul şi nici acesta (nefiind recidivist) nu sunt exceptate de la graţierea intervenită prin Legea 543/2002 se impunea a se constata graţierea integrală şi condiţionată, prin aplicarea art. 1 şi art. 7 din actul de clemenţă susmenţionat, pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966 şi de art. 239 alin. (1) C. pen.
Lămurindu-se în acest mod antecedentele penale ale inculpatului G.A.M. şi trecându-se la analiza persoanei sale, ce nu e recidivist şi în raport de data comiterii faptelor deduse judecăţii, în prezenta cauză, instanţele militare trebuiau să reţină că şi parte din pedepsele aplicate în acest dosar (pentru infracţiuni neexceptate), beneficiază de graţierea integrală şi condiţionată prevăzută de aceeaşi Lege de graţiere nr. 543/2002, respectiv pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
Astfel, după ce se va constata şi această graţiere de pedepse, se reţine în final că, inculpatul G.A.M. are de executat două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracţiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faptele fiind în concurs real.
Ca atare, prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor recontopi aceste 2 pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti şi se va dispune aplicarea celei mai grele şi anume de 2 ani închisoare.
Ţinând seama de toate elementele în care s-au săvârşit faptele, consecinţele acestora precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului G.A.M., rejudecând întreaga cauză, în limita celor analizate şi numai cu privire la acest făptuitor şi văzând că recursul în anulare este în favoarea sa, se apreciază că prezintă garanţii socio-morale pentru aplicarea prevederilor art. 81 şi art. 82 C. pen.
În consecinţă, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, nu va fi executată prin privare de libertate ci prin suspendare, condiţii în care se vor înlătura prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată aflându-ne în situaţia aplicării şi a art. 85 alin. (3) C. pen., alături de art. 81 C. pen., se constată că termenul de încercare de 4 ani, s-a împlinit deja, la 30 iunie 2002, calculul acestui termen începând a se face, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată, şi anume 30 iunie 1998.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4141 C. proc. pen., se va admite recursul în anulare şi în sensul celor analizate vor fi casate hotărârile atacate.
Se mai constată că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada de la 14 noiembrie 2001, la 1 august 2002.
Se vor anula vechile mandate de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti, deciziei nr. 94 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi deciziei nr. 350 din 18 octombrie 2001 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpatul G.A.M.
Casează hotărârile atacate cu privire la inculpatul G.A.M. şi rejudecând:
Înlătură dispoziţiile art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu.
Aplică dispoziţiile art. 85 C. pen., cu privire la această pedeapsă rezultantă, constatând că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul G.A.M. prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 sunt concurente cu faptele pentru care este judecat inculpatul în dosarul nr. 82/2000 al Tribunalului Militar Bucureşti şi pentru care a fost condamnat prin sentinţa nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti.
Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului G.A.M. prin sentinţa penală nr. 44 din 17 iunie 1998 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare) înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor şi anume:
- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966;
- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 se constată că cele două pedepse sus-menţionate sunt graţiate în întregime şi condiţionat.
Descontopeşte şi pedepsele aplicate inculpatului G.A.M. prin sentinţa nr. 397 din 14 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Repune pedepsele în individualitatea lor şi anume:
- două pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.;
- două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 şi
- două pedepse de către 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Potrivit art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 453/2002 constată că cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate inculpatului G.A.M. prin sentinţa nr. 397 din 14 decembrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 sunt graţiate integral şi condiţionat.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte restul pedepselor aplicate inculpatului G.A.M. prin sentinţa nr. 397 din 14 decembrie 2000 în pedeapsa cea mai grea, şi anume 2 ani închisoare.
Înlătură aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 85 alin. (3) C. pen. şi cu aplicarea art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termenul de încercare de 4 ani şi care se constată împlinit la data de 30 iunie 2002, conform art. 85 alin. (3) C. pen.
Constată că inculpatul G.A.M. a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada de la 14 noiembrie 2001, la 1 august 2002.
Anulează vechile mandate de executare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 789/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 792/2003. Penal → |
|---|
