CSJ. Decizia nr. 797/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.797DOSAR NR.3047/200.
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.Ş. împotriva deciziei penale nr.148 din 7 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
S-au prezentat: inculpatul, arestat, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu, şi intimata parte vătămată.
A lipsit intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, în principal, achitarea în baza art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Intimata parte vătămată a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.202 din 22 aprilie 2002, Tribunalul Constanţa, în baza art.20 raportat la art.174 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul S.Ş. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 şi art.64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a computat la zi arestul preventiv din durata pedepsei aplicate, perioada executată prin arest preventiv începând cu data de 4 iunie 2001.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art.346 Cod procedură penală, art.14 Cod procedură penală şi art.998 cod civil a fost obligat inculpatul către partea vătămată civilă S.A. la plata sumelor de 80.000.000 lei, 100.000.000 lei daune morale, 700.000 lei până la încetarea stării de nevoie, reprezentând despăgubiri civile periodice lunare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.270.300 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei (onorariu avocat) reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă S.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut în fapt următoarele.
Inculpatul S.Ş. a fost căsătorit 18 ani cu numita S.A., căsătorie din care au rezultat doi copii. În ultimii doi ani ai căsătoriei între cei doi soţi au intervenit neînţelegeri, ce au avut ca urmare desfacerea căsătoriei în luna februarie 2001. Prin aceeaşi hotărâre copiii au fost încredinţaţi mamei, cu obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreţinere.
Cu toate acestea, S.A. a continuat să locuiască împreună cu copii în locuinţa comună, întrucât nu avea altă locuinţă, iar acţiunea de partaj nu fusese promovată de nici una dintre părţi.
În zilele de 1 şi 2 iunie 2001, victima întorcându-se de la locul de muncă acasă, l-a găsit pe inculpat în stare avansată de ebrietate, foarte nervos, ameninţând-o că o va lovi. Pe data de 2 iunie 2001, după discuţiile contradictorii dintre cei doi, inculpatul a luat un cuţit şi i-a aplicat victimei S.A. o lovitură în zona hemitoracelui stâng.
Victima a fost ajutată de S.F., care a chemat telefonic salvarea, ce a sosit în scurt timp, fiind transportată la spital.
Potrivit actului medico-legal, victima a suferit o plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă cardiac, hemopericard, hemitorace stâng cu şoc hipovolemic. Leziunile suferite i-au pus viaţa în primejdie prin şoc hipovolemic şi tamponament cardiac, necesitând 25 – 30 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul S.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul vizează două aspecte: lipsa de vinovăţie în săvârşirea infracţiunii, şi individualizarea pedepsei.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr.148 din 7 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A motivat instanţa de apel că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică dată faptei este legală iar vinovăţia inculpatului rezultă din actele dosarului.
Pedeapsa a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Împotriva hotărârilor pronunţate, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea întrucât nu el este autorul faptei iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Vinovăţia inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor constând în aceia că în ziua de 2 iunie 2001, în urma unor discuţii contradictorii a lovit-o pe victima S.A. cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng, punându-i viaţa în pericol, a fost corect reţinută.
Fapta este dovedită cu declaraţiile constante ale victimei, declaraţiile martorilor, expertiza medico-legală şi cu declaraţiile de recunoaştere a faptei date la urmărirea penală de către inculpat unde relatează la procuror,în prezenţa apărătorului, în detaliu fapta şi împrejurările în care a comis-o.
Revenirile de către inculpat în instanţă asupra declaraţiilor date la urmărirea penală urmează a fi apreciate ca făcute pentru a fi exonerat de răspundere penală.
În raport de prevederile art.64 şi 69 din Codul de procedură penală declaraţiile făcute de către inculpat la urmărirea penală servesc la stabilireaadevărului în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Pe de altă parte, conform art.63 alin.2 Cod procedură penală nu există ordine de preferinţă în ceea ce priveşte fapta doveditoare a probelor în raport de faza procesuală în care au fost administrate.
Ca urmare, în cazul unor declaraţii succesive, retractarea totală sau parţială a unei declaraţii anterioare poate conduce la înlăturarea acesteia numai dacă este temeinic motivată cu date şi împrejurări care să formeze convingereacă relatările anterioare nu reprezintă adevărul.
Aspectele relatate de inculpat cu privire la comiterea faptei se coroborează cu declaraţiile victimei, ale martorilor, având confirmarea şi a actelor medico-legale.
Aspectul relatat în instanţă de inculpat că victima s-a automutilat nu are nici o confirmare sub aspect probator.
Probatoriul administrat confirmă fără dubiu vinovăţia inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor.
În legătură cu pedeapsa aplicată, în raport de pericolul social sporit al faptei, de poziţia procesuală oscilantă pe parcursul procesuluipenal, de împrejurarea că se află la prima încălcare a legii, aceasta apare ca just individualizată şi nu sunt temeiuri pentru modificarea ei.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedurăpenală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Ş. împotriva deciziei penale nr.148 din 7 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 iunie 2001 până la 18 februarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 794/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 8/2003. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
