CSJ. Decizia nr. 792/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.792/2003
Dosar nr. 4476/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1143 din 9 iunie 2001, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul D.D. la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzute de art. 189 alin. (2) şi art. 1092 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, în temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 219 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 416 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi, prin contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită în cauză, a dispus ca inculpatul să execute, în total, 5 ani şi 6 luni închisoare.
În sfârşit, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării şi a scăzut perioada arestării preventive de la 13 ianuarie 2000.
S-a reţinut că, împreună cu alţi doi făptuitori (condamnaţi în cauză), la 11 ianuarie 2000, inculpatul a pătruns fără drept într-o locuinţă şi, prin violenţă, a lipsit de libertate timp de două zile pe B.A.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 1590 din 27 octombrie 2000, a admis apelul declarat de procuror şi, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1998 a Judecătoriei Buftea, dispunând executarea acesteia pe lângă pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
De asemenea, a dispus cumularea pedepsei de un an şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1998 a Judecătoriei Buftea cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în cauză pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 11 luni închisoare.
În baza art. 61 din acelaşi cod, a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 219 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 446 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi, prin contopire cu pedeapsa de 6 ani şi 11 luni închisoare, stabilită în cauză, a dispus executarea acestei ultime pedepse.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 2074 din 18 decembrie 2000, a respins recursul declarat de inculpat.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 teza I C. proc. pen., susţinând că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică prin reţinerea recidivei, prevăzută de art. 37 lit. a) în loc de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar instanţele de control judiciar au dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare contrar dispoziţiilor legale.
Recursul în anulare este întemeiat, potrivit celor ce urmează:
În conformitate cu art. 37 lit. a) C. pen., există recidiva postcondamnatorie când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Potrivit lit. b) a aceluiaşi articol, există recidivă postexecutorie când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului D.D. rezultă că acesta a fost condamnat, de mai multe ori, pentru infracţiuni de furt calificat.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 515 din 17 mai 1995 a Judecătoriei sectorului Agricol Ilfov, definitivă prin neapelare la 21 august 1995, inculpatul a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (fapta din 11 aprilie 1994). Această pedeapsă a fost executată de la 18 ianuarie, la 27 octombrie 1995, când este liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 3400/1995 a Judecătoriei Târgovişte.
Prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1998 a Judecătoriei Buftea, menţinută prin Decizia penală nr. 642 din 7 mai 1999 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la un an şi 5 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. c) şi c), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă săvârşită la 9 mai 1996).
Totodată, s-a dedus perioada arestării preventive de la 15 august, la 24 octombrie 1996.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 1564 din 14 octombrie 1998 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la un an şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. g) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă săvârşită la 16 ianuarie 1995).
Inculpatul a fost arestat de la 15 august, la 24 octombrie 1996.
În sfârşit, prin sentinţa penală nr. 446 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, menţinută prin Decizia penală nr. 669/ A din 29 mai 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. g), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapte săvârşite la 1 iulie 1996).
Inculpatul a fost arestat de la 9 octombrie 1997, la 2 august 1999, când a fost liberat condiţionat, având un rest neexecutat de 219 zile închisoare.
Ulterior, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1955 din 15 iunie 1999, în baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1998 a Judecătoriei Buftea. Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod a contopit această pedeapsă cu cele de un an şi 2 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţele penale nr. 1564 din 14 octombrie 1998 a Judecătoriei Buftea şi nr. 446 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, a dedus perioadele arestării de la 15 august, la 24 octombrie 1996 şi de la 9 octombrie 1997, la 2 august 1999, pentru cele trei infracţiuni concurente.
Aşadar, în raport de cele menţionate, instanţele trebuia să constate că inculpatul a executat fracţiunea de la 18 ianuarie, la 28 octombrie 1995 din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 515 din 17 mai 1995 a Judecătoriei sectorului Agricol Ilfov, precum şi o parte din sancţiunile aplicate pentru celelalte două infracţiuni concurente, respectiv, de un an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1996 a Judecătoriei Buftea şi de la 9 octombrie 1997 la 2 august 1999 din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 446 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Ca atare, în total, inculpatul a executat 2 ani 9 luni şi 11 zile închisoare stabilită ca urmare a contopirii pedepselor pentru infracţiunile concurente prin sentinţa penală nr. 1955 din 15 iunie 1999 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Aşadar, săvârşind o nouă infracţiune la 11 ianuarie 2000, după ce inculpatul executase pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În consecinţă, se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) şi art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
În altă ordine de idei, potrivit art. 83 alin. (1) C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Pe de altă parte, conform art. 85 din acelaşi cod, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
În cauză, aşa cum s-a arătat, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1955 din 15 ianuarie 1999, a anulat în baza art. 85 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1998 a Judecătoriei Buftea.
Totodată, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a contopit această pedeapsă cu cele de un an şi 2 luni închisoare, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare, stabilite prin sentinţele penale nr. 1564 din 14 octombrie 1998 a Judecătoriei Buftea şi nr. 446 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În consecinţă, în cauză, prin revocarea suspendării condiţionate a aceleiaşi pedepse de un an şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 august 1998 a Judecătoriei Buftea şi executarea ei pe lângă pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită în speţă (deşi anterior se dispusese anularea suspendării conform art. 85 C. pen.) este evident că instanţele de control judiciar au pronunţat hotărâri contrare legii.
De altfel, chiar dacă ar fi fost întrunite cerinţele art. 83 C. pen., dispunându-se revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare, aceasta nu mai putea fi adăugată la pedeapsa aplicată în cauză, întrucât inculpatul executase pentru infracţiuni concurente o fracţiune mai mare, respectiv 2 ani 9 luni şi 11 zile închisoare.
În consecinţă, în cauză nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 83 C. pen., se impune înlăturarea aplicării acestei dispoziţii, reţinerea stării de recidivă postexecutorie şi menţinerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Se va deduce din pedeapsă perioada executată şi se va anula mandatul de executare a pedepsei, dispunându-se emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1143 din 9 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti, deciziei penale nr. 1590 din 27 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi deciziei penale nr. 2074 din 18 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe inculpatul D.D.
Casează hotărârile atacate cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. a) art. 61 şi art. 83 C. pen., precum şi cu privire la pedeapsa de executat.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a), art. 61 şi art. 83 C. pen., precum şi cele ale art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
- 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Menţine pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., ambele şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată.
Anulează vechiul mandat de executare şi dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei decizii.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 791/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 793/2003. Penal → |
|---|
