CSJ. Decizia nr. 794/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 794/2003
Dosar nr. 2954/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1693 din 26 iunie 2001, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a condamnat pe inculpatul N.G. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul graţierii condiţionate pentru pedeapsa de un an închisoare la care acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1638 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, un an şi 6 luni închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul graţierii condiţionate, cu referire la aceeaşi pedeapsă de un an închisoare şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, un an şi 3 luni închisoare.
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut că, la data de 5 mai 2000, inculpatul a fost surprins în timp ce conducea, fără a avea permis de conducere, un autovehicul pe drumurile publice şi s-a prezentat organelor de poliţie sub o identitate falsă.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel, solicitând a se constata că faptele săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni şi pentru acest motiv, să se pronunţe o hotărâre de achitare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 1406/ A din 25 septembrie 2001, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 181 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-l susţine.
Prin Decizia penală nr. 1579 din 23 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins recursul declarat de către inculpat, cu motivarea că sunt motive de casare care, luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 teza I C. proc. pen.
S-a susţinut că prin reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, cu referire la pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1638/1998 pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Totodată, revocând beneficiul graţierii, cu referire la pedeapsa de un an închisoare, executată în perioada 19 mai 1999 –18 mai 2000 şi nu a pedepsei de 6 luni aplicată prin aceeaşi sentinţă inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni rutiere, privitor la care a fost constatată graţierea acestuia în întregime, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 137/1997, instanţele au pronunţat hotărâri cu încălcarea legii.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare şi rejudecarea cauzei în aceste limite.
Recursul în anulare este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa nr. 1638 din 30 iunie 1998, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a condamnat pe inculpatul N.G. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice şi la un an închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat.
În raport de data săvârşirii faptei, respectiv, 13 martie 1997 şi data naşterii, s-a făcut aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul fiind minor.
Prin sentinţa penală nr. 1693 din 26 iunie 2001, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepse privative de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere fără permis şi fals privind identitatea, la data de 5 mai 2000, ambele cu reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie.
Într-adevăr, potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie, care atrage aplicarea regimului sancţionator prevăzut de art. 39 C. pen., când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
Inculpatul a comis infracţiunile deduse judecăţii în termenul de încercare al graţierii condiţionate.
Însă, potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama, printre altele, de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
Aşadar, cum condamnarea anterioară a inculpatului priveşte infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, aceasta nu poate fi reţinută ca prim termen al recidivei postcondamnatorii.
În consecinţă, instanţele trebuiau să constate că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Se constată astfel că, prin hotărârile atacate „faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică” ceea ce constituie caz de casare în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., corespunzător temeiului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din acelaşi cod, invocat prin recursul în anulare.
Din actele dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 1638/1998, inculpatului i-au fost aplicate două pedepse.
Prima pedeapsă, de 6 luni închisoare priveşte săvârşirea de către acesta a unei infracţiuni rutiere.
Instanţa de fond a constatat că această pedeapsă, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 137/1997, este graţiată condiţionat, în întregime.
Însă, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, cei graţiaţi care, în decurs de trei ani săvârşesc o infracţiune intenţionată, vor executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat, ca urmare a aplicării acestei legi.
Cum inculpatul a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii în termenul de încercare al graţierii condiţionate, în raport de dispoziţia legală menţionată, instanţele trebuia să dispună revocarea beneficiului graţierii pedepsei de 6 luni închisoare.
În cauză, revocarea dispusă a privit pedeapsa de un an închisoare, respectiv o altă pedeapsă decât cea graţiată condiţionat în temeiul Legii nr. 137/1997.
Se constată astfel că „hotărârile sunt contrare legii”, ceea ce constituie caz de casare, în sensul prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 171 teza I C. proc. pen., corespunzător termenului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I din acelaşi cod, invocat prin recursul în anulare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile pronunţate, numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1638/1999 pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a fapteidin infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele stabilite şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 se va revoca graţierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1099 din 27 octombrie 1998 a Judecătoriei Găeşti, în pedepsele componente de 2 ani şi un an închisoare.
Se va constata că pedeapsa de 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1638 din 30 iunie 1998, este concurentă cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 29990 din 10 decembrie 1997, astfel că, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute în final, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va constata că această pedeapsă a fost executată în perioada de la 19 mai 1997, până la 8 decembrie 1998, când inculpatul a fost liberat condiţionat, potrivit sentinţei nr. 1241 din 4 decembrie 1998 a Judecătoriei Găeşti.
Onorariul de avocat, conform dispozitivului, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1693 din 26 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, deciziei penale nr. 1406/ A din 25 septembrie 2001 a Tribunalului Municipiului Bucureşti şi deciziei penale nr. 1579 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul N.G.
Casează hotărârile atacate cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1638/1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, art. 208 şi art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare.
Aplică dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor pronunţate.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 revocă graţierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1628 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1099 din 27 octombrie 1998 a Judecătoriei Găeşti în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2990 din 10 decembrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi de un an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1638 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Constată că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1638 din 30 iunie 1998, este concurentă cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin aceeaşi sentinţă penală şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2990 din 10 decembrie 1997 astfel că, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Constată că inculpatul a executat această pedeapsă în perioada de la 19 mai 1997, până la 8 decembrie 1998 când a fost eliberat condiţionat, potrivit sentinţei penale nr. 1241 din 4 decembrie 1998 a Judecătoriei Găeşti.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 793/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 797/2003. Penal → |
|---|
