CSJ. Decizia nr. 793/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 793/2003
Dosar nr. 3179/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 467 din 29 martie 2000, pronunţată de Judecătoria Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Z.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) şi art. 4 lit. c) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A reţinut instanţa că probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească nu confirmă învinuirea reţinută în rechizitoriu, în sensul că în noaptea de 2 noiembrie 1998, inculpatul a tăiat, fără drept, 16 arbori din pădurea O.S.B., producând un prejudiciu în sumă de 2.431.000 lei.
Inculpatul nu este autorul faptei dedusă judecăţii şi a dovedit provenienţa licită a lemnelor ce au fost ridicate de la domiciliul său.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 467 din 29 martie 2000, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi a desfiinţat sentinţa numai cu privire la temeiul achitării dispuse pe care l-a schimbat din art. 10 alin. (1) lit. b) în art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.
A motivat instanţa de apel că procedându-se la identificarea materialului lemnos găsit la domiciliul inculpatului s-a constatat de organele de poliţie, cât şi de expertul B.A. că acesta corespunde ca specie, dimensiuni şi volum celui sustras.
Cu toate acestea, provenienţa lemnului a fost dovedită cu chitanţa depusă la dosar de martora S.I., iar împotriva acestei chitanţe nu s-a declanşat vreo procedură de înscriere în fals.
S-a concluzionat, că fapta există, dar întrucât inculpatul a depus la dosar înscrisuri doveditoare pentru cumpărarea lemnului, ea nu este prevăzută de legea penală.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva hotărârilor atacate a fost admis prin Decizia penală nr. 1460 din 20 septembrie 2000.
A fost casată în totalitate sentinţa penală şi în parte Decizia penală şi în baza art. 97 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul Z.V. a fost condamnat la un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat să plătească 2.236.000 lei despăgubiri civile către partea civilă O.S.B.
A reţinut instanţa de recurs că probele administrate în cauză confirmă că inculpatul se face vinovat pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva hotărârilor pronunţate, procurorul general a declarat recurs în anulare în raport de dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., cu motivarea că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, şi în consecinţă hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Recursul în anulare declarat este fondat.
Potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Legea nr. 26/1996 a fost modificată prin OG nr. 96/1998 care, la rândul său, a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 141/1999, intrată în vigoare la 27 septembrie 1999.
Art. 97 din Legea nr. 26/1996 a devenit art. 31 din OG nr. 96/1998, republicată în (M. Of. nr. 23/24.01.2000) ca urmare a aprobării şi modificării sale prin Legea nr. 141/1999, potrivit căruia „tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri indiferent de forma de proprietate de arbori şi lăstari, de către proprietari, deţinători sau de oricare alte persoane, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste 5 mc, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni, la 4 ani sau cu amendă.
Instanţa de recurs a reţinut că inculpatul a sustras din pădurea O.S.B. un număr de 16 arbori care reprezentau, ca prejudiciu, o valoare de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fără a stabili şi volumul masei lemnoase.
Martorul P.M., pădurar la O.S.B., a arătat în plângerea adresată organelor judiciare şi în declaraţia sa ulterioară că arborii tăiaţi (salcâm şi stejar) reprezentau cantitatea de 4–5 mc, iar la locuinţa inculpatului s-au găsit 3 mc. De asemenea, au fost identificate şi lemne de salcâm la vecinul inculpatului, R.I., cumpărate de la inculpat.
Susţinerile martorului P.M. se coroborează cu procesul-verbal de depistare întocmit de organele de urmărire penală, din care rezultă că la domiciliul inculpatului Z.V. s-au găsit lemne de foc în lungime de 3 m, iar la R.I. 1 mc lemne de foc de salcâm.
De asemenea, în procesele-verbale de predare din 16 şi 18 noiembrie 1998, se menţionează că, de la inculpat, a fost ridicată şi predată cantitatea de 3 mc material lemnos.
Totodată, aspectele menţionate sunt confirmate şi de expertiza tehnică dispusă de instanţă care constată că „materialul lemnos sustras de inculpat corespunde ca specie, dimensiuni, deci şi ca volum, cu cel identificat de poliţie”.
Aşadar, materialul probator administrat dovedeşte, fără echivoc, că inculpatul a tăiat doar 4 mc material lemnos, astfel că fapta sa nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) şi alin. (4) lit. c) din OG nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 141/1999 (intrată în vigoare la 27 septembrie 1999) şi republicată în (M. Of. nr. 23/24.01.2000), care prevede pentru reţinerea faptei penale tăierea unei mase lemnoase al cărei volum să fie de peste 5 mc, ci constituie contravenţia prevăzută de art. 1 lit. d) din Legea nr. 31/2000.
În conformitate cu art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare şi a casa hotărârile atacate cu privire la condamnarea inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Se va dispune sesizarea O.S.B. pentru sancţionarea contravenţiei săvârşite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1867 din 3 noiembrie 1999 a Judecătoriei Buftea, deciziei penale nr. 467 din 29 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi deciziei penale nr. 1460 din 20 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul Z.V.
Casează hotărârile atacate cu privire la condamnarea inculpatului Z.V.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Dispune sesizarea O.S.B. pentru sancţionarea contravenţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 792/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 794/2003. Penal → |
|---|
