CSJ. Decizia nr. 854/2003. Penal. Stramutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.854
DOSAR NR.1564/2003
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul F.B.Ş.împotriva deciziei penale nr.79/A din 21 martie 2002a Curţii de Apel Oradea.
S-a prezentat recurentul inculpat asistat de F.V., apărător desemnat din oficiu şi interpret Forro Laszlo, lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului şi în rejudecarea cauzei se cere înlocuirea măsurii internării cu supravegherea.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite cerinţele art.103 din Codul penal.
Inculpatul prin interpret arată că dacă va munciva achita datoria.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.249 din 23 decembrie 2001 Tribunalul Bihor a luat faţă de inculpatulF.B.Şmăsura educativă a internării într-un centru de reeducare,în baza art.192 alin.2Cod penal, art.211 alin.2 lit.c,d,f Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.99 alin.2 Cod penal şi art.104 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 300.000 lei despăgubiri civile către partea civilă K.I. şi la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi 300.000 lei onorar apărător oficiu.
În fapt s-a reţinut de către instanţă că în seara de 18 mai 2001, în jurul orelor 22,15 inculpatul minor F.B.S. a pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate K.I., având capul acoperit cu un prosop pentru a nu fi recunoscut.
În momentul în care partea vătămată, datorită zgomotului, a deschis uşa locuinţei, inculpatul, văzând în buzunarul de la cămaşa acesteia o sumă de bani, prin violenţă i-a luat-o, reţinând căastfel a sustras suma de 195.000 lei, după care a părăsit locul faptei.
Inculpatul şi-a motivat fapta prin aceea că a prestat diferite activităţi pentru partea vătămată şi aceastanu le-a plătit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate, în considerarea împrejurărilor săvârşirii faptei, a relaţiilor anterioare ale acestuia cu partea vătămată şi a concluziilor expertizei medico legale care evidenţiază tulburări de comportament prin carenţele educaţionale.
Prin Decizia penală nr.79 din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Oradea a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, constatându-se că în mod justificat a fost luată măsura educativă prevăzută de art.104 Cod penal faţă de minorul – inculpat, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu libertatea supravegheată.
Împotriva deciziei penale susmenţionate inculpatul a declarat recurs, reiterând critica şi solicitarea făcută prin precedenta cale de atac, în sensul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru de reeducare cu aceea a libertăţii supravegheate.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită şi rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul – verbal de cercetare a locului faptei, procesul – verbal de reconstituire, declaraţiile martorilor M.I., B.A., N.P., P.L., declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Potrivit art.100 Cod penal, faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori se poate aplica o pedeapsă, aceasta din urmă aplicându-se numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Valorificând informaţiile rezultând din Raportul de expertiză medico–legalăpsihiatrică referitoare la dezvoltarea intelectuală a inculpatului şi cele din ancheta socială, relaţiile de familie, situaţiaeconomică,comportarea minorului în societate şi preocuparea părinţilor pentru educarea sa, instanţele în mod judicios au apreciat că faţă de inculpat se impune luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.
Tulburările de comportament prin carenţe educaţionale, constatate prin expertiza medico – legalăpsihiatrică îşi au cauza în dezinteresul tatălui (mama fiind decedată) faţă de educaţia inculpatului minor.
Acesta a abandonat instrucţia şcolară din clasa a IV-a, locuind împreună cu alţi fraţi, tatăl şi concubina acestuia într-o colibă, cu o singură încăpere, fără bunuri mobile, fără energie electrică şi nu beneficiază de vreun ajutor social.
În acesta condiţii, dar şi ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, măsura educativă a libertăţii supravegheate, solicitată prin recurs de către inculpat, nu se justifică, neexistând garanţii de îndreptare a făptuitorului prin lăsarea lui în acelaşi mediu familial.
Având în vedere cele ce preced, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Inculpatul va fi obligat, în conformitate cu dispoziţiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.B.Ş. împotriva deciziei penale nr.79/A din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la plata onorariului pentru interpretul de limba maghiară, care va fi avansat din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 852/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 856/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
