CSJ. Decizia nr. 849/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMŞ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 849/2003
Dosar nr. 4917/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 864 din 24 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul M.P. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea 143/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 30 martie 2002, la zi.
S-a constatat că în procesul analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,14 gr. heroină.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut că la data de 30 martie 2002, lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 9 au percheziţionat un taxi staţionat în zona Bd. Chişinău, au identificat şi perchiziţionat persoanele din autoturism. Printre acestea se afla şi inculpatul M.P. care se afla pe scaunul din faţă dreapta şi care cu puţin timp înainte coborâse din maşină şi se întâlnise cu un tânăr. În momentul apariţiei lucrătorilor de poliţie inculpatul a pus mâna pe lângă corp spre spate. În urma percheziţiei sub preşul aflat în partea dreaptă spate au fost găsite 2 pliculeţe cu heroină.
Inculpatul a declarat că este consumator de droguri şi că a primit în acea zi de la C.A.M. un pliculeţ cu heroină pe care în momentul apariţiei poliţiei l-a aruncat sub autoturism.
Instanţa a înlăturat ca nesinceră această susţinere a inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 720/ A din 4 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului reţinând că din probele administrate rezultă fără echivoc faptul că inculpatul este cel care a ascuns cele două pliculeţe sub preşul din maşină, iar pe de altă parte pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că se impune reducerea pedepsei.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Pedeapsa aplicată se situează la limita minimă prevăzută de lege şi nu există nici o împrejurare care să justifice reţinerea unor circumstanţe atenuante conform art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub această limită. Este de reţinut şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte comise în timpul minorităţii.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 720 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 30 martie 2002, la 19 februarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 848/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 851/2003. Penal → |
|---|
