CSJ. Decizia nr. 851/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.851
Decizia nr.851
Şedinţa publică din 19 februarie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.147 din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu şi deciziei penale nr.61 din 12 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii Ş.A. şi Ş.M..
S-au prezentat inculpaţii, în stare de arest şi asistaţi de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu şi partea vătămată, asistată de avocat F.V., apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral recursul în anulare astfel cum a fost formulat.
Partea vătămată, prin apărător ales, arată că recursul în anulare este întemeiat şi urmează a fi admis ca atare.
Apărătorul intimaţilor inculpaţi lasă la aprecierea instanţei admiterea recursului în anulare.
Inculpaţii, în ultimul cuvânt, cer respingerea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr.147/5 noiembrie 2001, a condamnat pe inculpaţii Ş.A.şi pe Ş.M. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal şi, respectiv, 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea aceloraşi drepturi pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i cu aplicarea art.75 lit.a, art.74-76 din Codul penal.
Conform art.118 din Codul penal s-a confiscat în folosul statului de la inculpaţi un topor şi o furcă cu coada ruptă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.118 din Legea nr.3/1978, inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic „Dr.Bagdasar” Bucureşti suma de 1.167.935 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În sfârşit, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, pe fondul unei stări conflictuale preexistente între familia inculpaţilor şi partea vătămată F.I., în ziua de 21 februarie 2001, în momentul în care partea vătămată a trecut uliţa, prin poarta familiei I.Ş., inculpatul Ş.A. a început să-i adreseze cuvinte injurioase acesteia şi, chiar a ieşit în uliţă cu toporul în mână.
Iniţial, inculpatul a fost reţinut în curte de către mama sa, însă ulterior a sărit gardul, înarmat cu un topor, fiind urmat de Ş.C. înarmat cu o furcă şi Ş.M., care avea în mână o sabie.
Partea vătămată s-a refugiat în curtea locuinţei numitului C.M., unde a parat iniţial lovitura primită din partea inculpatului Ş.C., fiind lovit de inculpatul Ş.A., cu toporul în cap, căzând la pământ.
În această poziţie, partea vătămată a fost lovită concomitent de cei doi inculpaţi.
Ajunsă acasă, partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Urgenţă, unde i-au acordat îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpaţii, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Prin Decizia penală nr.61/12 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei deciziiinculpaţii au declarat recursuri, reiterând motivele formulate anterior, pe care în instanţă şi le-au retras.
Prin Decizia penală nr.2712/29 mai 2002, Curtea Supremă de Justiţie a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţi.
Împotriva acestor hotărâri pronunţate în cauză, Procurorul General a declarat recurs în anulare în baza art.409, 410 alin.1 partea I, pct.7, pt.4 teza I din Codul de procedură penală, pentru greşita încadrare juridică dată faptelor prin nereţinerea prevederilor art.175 lit.c Cod penal, şi pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante.
Recursul în anulare este fondat şi va fi admis pentru considerentele următoare:
Din probele administrate în cauză (dosar urmărire penală) şi cele patru acte anexate, rezultăcă inculpaţii Ş.A., Ş.M. şi partea vătămată sunt rude de gradul III şi respectiv IV, în sensul art.149 din Codul penal, partea vătămată fiind frate cu Ş.F., care este mama inculpatului Ş.A., respectiv bunica inculpatului Ş.M.
Potrivit art.175 lit.c din Codul penal, omorul este calificat când este săvârşit asupra soţului sau a unei rude apropiate.
Ca atare, instanţele trebuiau să dispună potrivit prevederilor art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinând şi prevederile art.175 lit.c din Codul penal, astfel că inculpaţii să fie condamnaţi potrivit art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i şi c, cu aplicarea art.75 lit.a din Codul penal.
Referitor la individualizarea pedepselor se constată că în caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Prin urmare, deşi la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, cu toate acestea aprecierea unor împrejurări drept circumstanţe atenueante trebuia să se facă în raport de modul în care s-a săvârşit fapta şi cu pericolul social pe care îl reprezintă.
Or, se constată,că instanţele, aplicând pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare inculpatului Ş.A., aceasta nu a fost just individualizată, nefăcându-se o evaluare corespunzătoare faţă de pericolul social al infracţiunii comise, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, reţinând că acesta a declanşat agresiunea, urmările agresiunii cât şi poziţia nesinceră în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă.
Ca atare, Curtea, urmează să admită recursul în anulare promovat de procurorul general, va casa hotărârile pronunţate, va schimba încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal în cea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit,.c şi i, cu aplicarea art.75 lit.a, art.74-76 Cod penal, condamnând pe inculpatul Ş.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal şi pe inculpatul Ş.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi se va computa din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive pentru ambii inculpaţi de la 30 martie 2001, la zi.
Văzând şi prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul în anularedeclaratde procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva sentinţei penale nr.147 din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu şideciziei penale nr.61 din 12 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii Ş.A. şi Ş.M.
Casează hotărârile sus-menţionate numai cu privire la aceşti inculpaţi.
În baza art.334 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i în art.20 raportat la art.174 – 175 lit.c şi i C.pen.
În baza art.20 raportat la art.174-175 lit.c şi i, cu aplicarea art.75 lit.a şi a art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpatul Ş.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen.
În baza art.20 raportat la art.174 – 175 lit.c şi i cu aplicarea art.75 lit.a şi a art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpatul Ş.M. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpaţilorde la 30 martie 2001la 19 februarie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi19 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 849/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 85/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
