CSJ. Decizia nr. 879/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 879/2003
Dosar nr. 4844/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 26 iulie 2002, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul K.C. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., raportat la art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 134 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 184/ A din 7 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 decembrie 2001 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 12.230.184 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale, părţii civile Spitalul Clinic judeţean Tg. Mureş, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 12 decembrie 2001 inculpatul, fără un motiv special, a lovit în mod repetat pe fiul său K.Z. în vârstă de 2 ani şi 6 luni, cu capul de o masă, provocându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia penală nr. 128/ A din 9 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal achitarea, pentru lipsa vinovăţiei, pretinzând că victima s-a lovit accidental cu capul de masa televizorului, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen., reiterând motivele de casare invocate în apel, respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de omor şi greşita individualizare a pedepsei.
Examinând, hotărârile atacate, în raport de criticile formulate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul verbal, schiţa şi planşele foto, întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia efectuării autopsiei, declaraţiile martorilor K.M., M.M., J.L., K.L., C.A., S.M., M. şi A.I., coroborate cu recunoaşterile parţiale ale inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri rezultă, fără dubiu, că în ziua de 12 decembrie 2001 inculpatul, având o fire violentă, fără motive întemeiate a lovit, în mod repetat pe fiul său minor K.Z., în vârstă de 2 ani şi 6 luni, cu capul de o masă, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu hemoragie de trunchi cerebral, care a dus la moartea victimei.
Concluziile raportului medico-legal de autopsie pun în evidenţă faptul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma unui traumatism cranio-cerebral acut închis cu hematom subdural de emisfer drept, hemoragie de trunchi cerebral, leziuni produse prin loviri directe, repetate de o suprafaţă dură plană, ceea ce demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, căderea şi lovirea accidentală a victimei, varianta susţinută de acesta în apărare, fiind exclusă.
Referitor la pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanţa de fond ţinând seama de criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul sporit de pericol social al infracţiunii săvârşite constând în uciderea fără motiv a fiului său în vârstă de numai 2 ani şi 6 luni, cât şi de persoana inculpatului, care a mai comis infracţiuni de violenţă, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 decembrie 2001, la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul K.C. împotriva deciziei penale nr. 128 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 decembrie 2001 la 20 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 878/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 88/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în... → |
|---|
