CSJ. Decizia nr. 878/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 878/2003
Dosar nr. 3438/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 13 martie 2002, Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:
S.B. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. ş.
R.R. la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a constatat că R.G., tatăl victimei, nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, a obligat pe inculpaţi, în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, să plătească părţii civile R.J. câte 200.000 lei lunar pentru minorii R.L., R.A., R.A., R.B., R.G. şi R.S.
S-a reţinut că, în ziua de 14 iulie 2001, în localitatea Bejan, pe fondul unei dispute dintre două grupuri de romi, inculpatul R.R. l-a imobilizat pe R.G., timp în care inculpatul S.B. i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu muchia unei coase, cauzându-i o fractură craniană urmare căreia victima a decedat, după câteva zile.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpaţii au declarat apel.
Inculpatul S.B. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea de omor calificat, întrucât nu el a comis fapta.
Inculpatul R.R. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 130/ A din 6 iunie 2002, a respins apelurile declarate de inculpaţi, ca nefondate, cu motivarea că starea de fapt şi încadrarea juridică stabilite de prima instanţă sunt corecte.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul S.B. a declarat recurs, susţinând că nu a comis fapta reţinută, minorul fiind cel care a lovit victima.
Recursul declarat este nefondat.
În cursul cercetării judecătoreşti martorii au revenit, în parte, asupra declaraţiilor date în timpul urmăririi penale, dar instanţele au stabilit corect starea de fapt, respectiv actele materiale ale celor doi inculpaţi realizând conţinutul laturii obiective a infracţiunii de omor calificat.
Este de reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 63 C. pen., nu există temei legal pentru stabilirea unei ordini de preferinţă între declaraţii succesive date în cursul urmăririi penale şi respectiv cercetării judecătoreşti, atunci când acestea sunt contradictorii.
Ca atare, înlăturând motivat unele dintre acestea şi reţinând ca fiind expresia adevărului acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din întregul material probator administrat în cauză, instanţele au pronunţat hotărâri temeinice şi legale, aşa încât, în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., vizat de recurent.
Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu de instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 14 iulie 2001, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 130 din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 14 iulie 2001, la 20 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 877/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 879/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
