CSJ. Decizia nr. 876/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.876
DOSAR NR.3017/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
La 12 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureştiîmpotriva deciziei penale nr.265/Adin 9 mai 2002a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii I.C., N.V., Gh.M. şi N.F.C.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 20 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilorde faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele :
Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu – Gară, prin rechizitoriul din 20 iunie 2001, îi trimite în judecată pe inculpaţii:
1. I.C.pentru infracţiunile de:
- tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
- lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.c şi art.99 din Codul penal;
2. Gh.M.pentru infracţiunile de:
- complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
- lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.99 din Codul penal;
3) N.F.C. pentru infracţiunile de:
- complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
- lovire prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.99 din Codul penal;
4) N.V. pentru infracţiunile de:
- tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d, e, h, cu aplicarea art.75 lit.c din Codul penal;
- lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.75 lit.c din Codul penal.
Actul de învinuire reţine că, în noaptea de 9 martie 2001, inculpaţii au mers la discoteca din satul „R”, unde s-au întâlnit cu numiţii R.V. şi R.N.V.
Sus – numiţii au fost daţi afară din discotecă, deoarece s-aucertat şi s-au lovit, reciproc.
Afară, inculpaţii, s-au hotărât să agreseze pe V. şi N.R. scop în care s-au ascuns, în şanţ, şi i-au aşteptat, la ieşirea din sat.
În momentul în care aceştia au apărut, inculpatulI.C. i-a acostat şi a lovit, cu piciorul, în bicicleta pe care se afla R.V.
În urma acestei lovituri, R.V.-a dezechilibrat şi a căzut pe şosea.
În acel moment, au apărut, din şanţ, şi ceilalţi inculpaţi, care, împreună cu I.C. , au lovit, cu pumnii şi cu picioarele, pe R.V., cauzându-i leziuni vindecabile în 3 – 4 zile de tratament medical.
Partea vătămată R.N.F., apărut la locul conflictului, a încercat să acorde ajutor fratelui său, R.V.
Inculpaţii, împreună, l-au agresat şi pe N.F.R. cauzându-i leziuni vindecabile în 17 – 18 zile tratament medical.
Inculpatul I.C. l-a întrebat pe N.F.R. dacă are bani asupra lui. Partea vătămată a răspuns afirmativ, moment în care era prăbuşit în şosea.
În urma acestui răspuns al părţii vătămate N.F.R., inculpatul N.V. – în prezenţa celorlalţi inculpaţi i-a sustras, din buzunar, suma de 17.000 lei, pe care a împărţit-o cu ceilalţi făptuitori.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr.100 din 27 decembrie 2001, în baza art.101 – 103 din Codul penal, aplică măsura educativă a libertăţii supravegheate, inculpaţilor:
1)I.C., pentru infracţiunile de :
a) tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
b) lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.99 din Codul penal;
2) Gh.M., pentru infracţiunile de:
a) complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
b) lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.99 din Codul penal;
3) N.F.C., pentru infracţiunile de:
a) complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
b) lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.99 din Codul penal.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul îl condamnă pe inculpatul N.V., la:
a) -3 ani de închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e,h, cu aplicarea art.75 lit.c, art.74 şi art.76 din Codul penal;
b)-un an de închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a şi art.75 lit.c din Codul penal.
În baza art.33 şi 34 din Codul penal, cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, iar în conformitate cu art.81 – 83 din Cod, executarea pedepsei a fost suspendată, condiţionat.
Inculpaţii (minori – solidar şi cu părinţii lor) au fost obligaţi,solidar, să plătească despăgubiri civile, de un milion de lei – lui R.V. şi de 10 milioane de lei – lui R.N.F.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă declară apel, motivând că:
a) în mod nelegal şi netemeinic a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatului N.V.;
b) minorii – inculpaţi Gh.M. şi N.F.C. sunt coautori şi nu complici la tâlhărie;
c) pedeapsa aplicată inculpatului N.V. nu corespunde gradului de pericol social al făptuitorului şi al faptelor sale;
d) măsura educativă, aplicată celorlalţi inculpaţi este nejustificat de blândă.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia II –a penală -, prin Decizia nr.265 A din 9 mai 2002, admite apelul parchetului şi:
a) prin aplicarea art.74 şi 76 din Codul penal, reduce, la 2 ani de închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului N.V., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e,h din Codul penal, prin înlăturarea art.75 lit.a din Cod;
b) prin aplicarea art.74şi 76 din Codul penal, reduce, la o lunăînchisoare, pedeapsa aplicată inculpatului N.V., pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal;
c) conform art.33 şi 34 din Codul penal, contopeşte pedepsele în cea mai grea , de 2 ani închisoare, a cărei executare o suspendă condiţionat, conform art.81 – 83 din Cod, cum a hotărât şi prima instanţă;
d) înlătură aplicarea art.26 din Codul penal faţă de inculpaţii Gh.M. şi N.C.F. pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e,h din Cod;
e) menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa de apel, motivează că toţi inculpaţii au agresat pe N.F.R. – jefuit de unul dintre făptuitori, în prezenţa celorlalţi -, încât toţi sunt coautori la tâlhărie şi că este justificată măsura educativă aplicată minorilor – inculpaţi şi măsura suspendării executării pedepsei aplicată inculpatului N.V.
Parchetul de pe lângă aceaşi instanţă de apel declară recurs, motivând că:
a) în mod greşit instanţa a înlăturat aplicarea art.75 lit.c din Codul penal, inculpatului N.V., pentru infracţiunea de tâlhărie;
b) în mod greşit, a fost suspendată executarea pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat;
c) în mod greşit, au fost recunoscute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului N.V.;
d) sunt nejustificat de blânde măsurile educative aplicate minorilor inculpaţi.
Recursul este întemeiat, în parte.
a) În adevăr, inculpatului N.V. îi este aplicabilă şi circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 lit.c din Codul penal, deoarece a săvârşit infracţiunea de tâlhărie cu trei minori;
b) Nu sunt temeiuri că scopul pedepsei aplicate inculpatului N.V. poate fi atins fără executarea acesteia. El a săvârşit faptele împreună cu alte trei persoane – minori -, în timpul nopţii, profitând de neputinţa victimelor de a se apăra şi după o prealabilă pregătire;
c) Nejustificat de blânde sunt şi măsurile eductive aplicate inculpaţilor I.C., Gh.M. şi N.F.C., având în vedere gravitatea faptelor pe care le-au săvârşit, împreună, în timpul nopţii, după o prealabilă şi minuţioasă pregătire a agresiunii.
Aşa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, curtea va admite recursul parchetului, va casa hotărârile atacate, cu privire la pedepsele şi măsurile educative aplicate şi îi va condamna – conform dispozitivului – pe inculpaţii N.V., Gh.M. şi N.F.C. între timp deveniţi majori, la pedepse privative de libertate.
Inculpatului I.C. i se va aplica măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Celelalte dispoziţii – privind obligarea la despăgubiri şi la cheltuieli judiciare – vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎNNUMELELEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 265/A din 9 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, privind pe inculpaţii I.C., N.V., Gh.M. şi N.F.C.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.100 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Călăraşi cu privire la pedepsa aplicată inculpatuluiN.V. şi măsura educativă aplicată inculpaţilor I.C., Gh.M. şi N.F.C.
Condamnă pe inculpatul N.V. la :
a) 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,e,h din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.c, art.74 şi art.76 din Codul penal;
b) 2 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a şi c şi art.74-76 din Codul penal.
In baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b din Codul penal contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul N.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 şi 64 din Codul penal.
In baza art.101 şi art.104 din Codul penal, internează într.-un centru de reeducare pe inculpatul I.C. pentru infracţiunile de:
a) tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d, e, h din Codul penal, cu aplicarea art.99 din Codul penal;
b) lovire, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal,cu aplicarea art.75 lit.a şi art.99 din Codul penal.
Condamnă pe inculpaţii Gh.M. şi N.F.C. la pedepsele de:
a) câte 1 anînchisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d, e h din Codul penal, cu aplicarea art.99 şi art.74-76 din Codul penal;
b) câte o lună de închisoare pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a, art.99,art.74 şi 76 din Codul penal.
In baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b din Codul penal contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpaţii Gh.M. şi N.F.C. să execute pedepsa cea mai grea de câte 1 an închisoare.
Menţine dispoziţiile de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
Onorariul de avocat, în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 873/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 877/2003. Penal → |
---|