ICCJ. Decizia nr. 887/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 887
Dosar nr.5687/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 200.
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 337 din 18 august 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art .211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru un rest de 358 zile închisoare neexecutat din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 960 din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Ploieşti, rest contopit în pedeapsa stabilită prin sentinţa atacată, în final inculpatul urmând a executa 8 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 24 aprilie 2003 la zi.
Totodată, sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată S.N. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 24 aprilie 2003, în jurul orelor 19,30 inculpatul, aflat în stare avansată de ebrietate, s-a deplasat spre staţia auto aflată în comuna Târgşorul Vechi, judeţul Prahova, unde se afla staţionat autobuzul condus de partea vătămată S.N.
Inculpatul şi-a scos cureaua de la pantaloni şi a început să lovească cu catarama cât şi cu pumnii în parbrizul autobuzului, după care a intrat în interior şi a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate, pe care a deposedat-o de un telefon mobil.
După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat către localitatea Strejnic.
În spatele unui bar a fost găsit telefonul mobil sustras şi cureaua fără cataramă a inculpatului.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, dovezii de ridicare-predare a telefonului mobil, depoziţiilor martorilor, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 517 din 26 noiembrie 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat solicitarea de a se reduce pedeapsa aplicată.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol concret al faptei şi de persoana infractorului.
Comiterea unei infracţiuni în condiţiile de loc şi de timp arătate (într-o staţie de autobuz, în prezenţa mai multor persoane) relevă un pericol ridicat, just apreciat de instanţele de fond şi apel.
Cu privire la persoana inculpatului, se reţine că acesta a manifestat perseverenţă infracţională, el fiind anterior condamnat începând cu anul 1988 la multiple pedepse privative de libertate pentr.
infracţiuni de violenţă (inclusiv pentru viol, ultraj) , infracţiuni la legea circulaţiei şi infracţiuni de furt calificat.
Deşi a beneficiat de acte de clemenţă (pedepse cu obligarea la muncă corecţională, graţieri de pedepse, liberări condiţionate) inculpatul nu a tras concluziile necesare şi a comis o altă infracţiune deosebit de gravă în condiţiile recidivei postcondamnatorii.
Toate aceste elemente de circumstanţeiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate, iar pedeapsa aplicată, orientată spre limita inferioară a textului sancţionator, nu este prea gravă, motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 517 din 26 noiembrie 2003a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2003 până la 13 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2003. Penal. Art.323 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 888/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
