ICCJ. Decizia nr. 9/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 9
Dosar nr. 4223/2003
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.513 din 27 mai 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art.197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la 10 ani închisoare, iar în temeiul art.189 alin. (2), la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele în cea mai grea de 10 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la zi, a obligat pe inculpat la plata sumelor de: 400.000 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Universitar de Urgenţă şi 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat; a luat act că partea vătămată R.R.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a dispus, conform art.118 lit. d) C. pen., confiscarea unui briceag.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 19 aprilie 2003, ameninţând-o cu un briceag, inculpatul a condus-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, într-un apartament, unde, prin violenţă, a întreţinut cu ea un raport sexual normal.
Partea vătămată a sărit de pe balconul apartamentului de la etajul 7, unde a fost violată, la etajul 6, rămânând în balcon, ce avea deschisă uşa spre apartament şi unde a găsit-o plângând proprietara M.C., care a anunţat organele de poliţie despre situaţia în care se afla minora.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A 1/4350 din 10 iunie 2002, R.R.A. a prezentat o deflorare recentă (cu ruptură completă) ce a putut data de una, două zile.În secreţia vaginală recoltată nu s-a decelat spermă. A prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi prin zgâriere. Pentru vindecarea leziunilor traumatice a necesitat două-trei zile de îngrijiri medicale.
Totodată, din adresa nr.11632 din 24 mai 2002, întocmită de Spitalul universitar de urgenţă Bucureşti, rezultă că minora, de 14 ani, figurează înregistrată în registrul de consultaţii al Camerei de Gardă –Ortopediela ora 0,50 din 20 aprilie 2002, cu diagnosticul „traumatism prin cădere de la înălţime (cca.2 m), fractură de col metataris III-IV picior stâng”.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul s-a apărat în mod constant, în sensul că, victima a cărei vârstă nu o cunoştea, a dorit să întreţină cu el un raport sexual, pentru a face rost de 50.000.000 lei, astfel cum ar fi spus tatăl victimei, prieten cu inculpatul, pe care îl şi ajuta la efectuarea unor lucrări de instalaţii, iar la etajul 6 a sărit pentru a fura lucruri din locuinţă.
Examinând probatoriul dispus şi administrat, instanţa a înlăturat aceste apărări, care nu-şi găsesc suportul probator, deoarece dacă partea vătămată ar fi dorit să fure, spărgea o uşă la unul din cele 2 apartamente de la etajul 6, încercând să intre, or aceasta a bătut la uşi pentru a cere ajutor, rămânând în balcon şi aşteptând să vină proprietarul, va înlătura şi apărarea formulată de inculpat, în sensul că tatăl victimei ar fi pus-o să facă aşa, pentru a-i smulge 50.000.000 lei, constatând că acesta a declarat că nu se constituie parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul, care au criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Parchetul învederează nelegalitatea pedepsei stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art.189 alin (2) C. pen.; neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, expres prevăzută de art.197 alin. (1) şi (3) C. pen.; confiscarea greşită de la inculpat a briceagului, conform art.118 lit. d), realul temei fiind art.118 lit. b) C. pen. şi, în sfârşit, pedepsele, greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La rândul său, inculpatul a apreciat că pedepsele aplicate sunt deosebit de aspre, având în vedere că el este la prima abatere de o asemenea gravitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr.490 din 2 septembrie 2003, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa şi, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., de la 10 la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), b) şi d) C. pen., iar în baza art.189 alin.2 l-a condamnat la 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi d, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art.118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag, corp delict şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul P.V., care a declarat recurs prin care apreciază ca netemeinică Decizia, deoarece partea vătămată a consimţit la întreţinerea cu el a unui raport sexual, solicitând ca, prin admiterea recursului şi casarea hotărârii să se dispună, în principal, achitarea sa, conform art.11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 alin.(1) lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor stabilite, care sunt deosebit de aspre.
Examinând Decizia atacată în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct.18 şi pct.14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
1. În acest sens, instanţele au reţinut situaţia de fapt prin examinarea şi analiza completă şi judicioasă a bogatului probatoriu dispus şi administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile constante ale părţii vătămate; procesul-verbal de cercetare la faţa locului, fotografii judiciare; acte medicale, declaraţii de martori coroborate cu declaraţiile inculpatului, din care rezultă, fără nici un dubiu că P.V. a întreţinut raport sexual cu minora R.R.A., prin violenţă şi ameninţare, interzicându-i să părăsească locuinţa în care a dus-o, aceasta fiind nevoită să sară din balconul situat la etajul 7 în cel de la etajul 6.
Aşa fiind, fapta şi împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, rezultă din probele complet analizate şi just apreciate, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale.
2. La modificarea pedepselor, instanţa de control judiciar a luat în considerare gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor comise de către inculpat, ca şi atitudinea sa nesinceră, de negare totală a comiterii infracţiunilor deşi probele directe, concludente şi pertinente atestă vinovăţia sa.
Aşa fiind, sancţiunile penale aplicate nu sunt greşit individualizate în raport cu prevederile art.72 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin.(1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la 6 ianuarie 2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.împotriva deciziei penale nr.490 din 2 septembrie 2003a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 19 aprilie 2002, la 6 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 90/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
