CSJ. Decizia nr. 920/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.920DOSAR NR.4821/200.
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii I.Ş. şi I.C. împotriva deciziei penale nr.627 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti , Secţia I – a penală.
S-au prezentat: recurenţii inculpaţi I.Ş. şi I.C., ambii aflaţi în stare de arest şi asistaţi de avocat R.N., apărător desemnat din oficiu, precum şi, intimata parte vătămată T.S.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaţilor a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu sunt autorii faptei imputate.
Intimata parte vătămată, a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca nefondate, susţinând că, faptele pentru care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi au fost dovedite cu probatoriul administrat la dosarul cauzei.
Inculpaţii, în ultimul cuvânt acordat au arătat că sunt nevinovaţi.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.82 din 4 iulie 2002, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpaţii;
- I.C.la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d şi f Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 614 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1487/2000 a Judecătoriei Slobozia, pe care l-a contopit în pedeapsa din prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
- I.Ş. la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d şi f Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1823 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.34/1996 a Tribunalului Călăraşi, pe care l-a contopit în pedeapsa din prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 şi 64 Cod penal pentru ambii inculpaţi.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia de la 15 aprilie 2002 la zi, pentru ambii inculpaţi.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată nu are pretenţii civile.
În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a confiscat, în folosul statului două damigene de sticlă, de câte 30 litri fiecare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele;
În seara de 30 decembrie 2001, în jurul orei 22,00 inculpaţii având asupra lor două damigene de câte 30 litri fiecare, au pătruns în magazia locuinţei părţii vătămate, S.F., unde aceasta păstra butoaiele cu băuturi alcoolice.
În timp ce inculpaţii umpleau damigenele cu vin dintr-un butoi, au fost surprinşi de partea vătămată T.S. – nepotul părţii vătămate S.F.
Când a încercat să-i imobilizeze, partea vătămată a fost lovită şi îmbrâncită de inculpaţi care, abandonând damigenele cu vin, au fugit.
Partea vătămată i-a urmărit un timp, dar de teamă (pe stradă fiind întuneric) a abandonat urmărirea şi de la telefonul martorei V.A. a sesizat organele de poliţie. Aceasta a recunoscut în persoana unuia dintre inculpaţi pe I.Ş., şi în persoana celuilalt inculpat o altă persoană cunoscută de ea ca fiind „C” al lui F.A. din satul Negoieşti.
Cu ocazia cercetării locului faptei, în magazia părţii vătămate S.F. au fost găsite două damigene de sticlă cu capacitatea de 30 l. fiecare, din care una plină cu vin roşu şi una în proporţie de 4%. Ambele damigene sunt introduse în câte un sac de rafie.
S-au constatat, de asemenea, lângă gardul locuinţei, la aproximativ 3 m.în parteastângă aporţiideaccesîninterior,pezăpadă, mai multe fragmente de urme de încălţăminte suprapuse, urme care nu prezintă elemente de identificare datorită zăpezii bătătorite.
După măsurarea cantităţii de vin găsită în cele două damigene, s-a constatat că inculpaţii furaseră cantitatea de 45 l. vin roşu.
Partea vătămată S.F. declară că butoiul din care au furat inculpaţii avea cantitatea de 115l vin în afara cantităţii de 45l vin recuperat de aceştia, în aceiaşi noapte, i-au mai furat cantitatea de 60 l. vin în valoare de 600.000 lei.
La data de 5 ianuarie 2002, inculpatul I.C. a predat părţii vătămate S.F., suma de 600.000 lei, contravaloarea vinului sustras.
Apărările inculpaţilor în sensul că nu sunt autorii faptelor au fost înlăturate de probele ce au fost ulterior administrate care au înlăturat şi alibiurile invocate de aceştia.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a I-a penală, care prin Decizia nr.627 din 10 octombrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei de mai sus.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii solicitând achitarea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, susţinând că n-ar fi ei autorii infracţiunii, ci alte persoane.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând materialul probator de la dosar în raport cu criticile formulate de inculpaţi, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Atât organul de urmărire penală cât şi instanţa de apel au dispus administrarea de probe din conţinutulcărora rezultă că autorii tâlhăriei sunt cei doi inculpaţi.
În acest sens sunt declaraţiile date de partea vătămată T.S., care cu ocazia audierii de către organul de urmărire, dar şi cu ocazia confruntării cu inculpaţii, a declarat, constant, faptul că a surprins pe cei doi inculpaţi în timp ce furau vin din magazia locuinţei bunicului său, State Sorin.
În legătură cu acest aspect, partea vătămată a relatat că i-a recunoscut pe cei doi inculpaţi, deoarece camera era iluminată, becul fiind aprins, iar pe aceştia îi cunoaşte bine din copilărie.
Relatările părţii vătămate sunt în concordanţă atât cu declaraţiile martorei V.A., care a arătat că în seara respectivă, fiind în curtea locuinţei sale, a văzut pe stradă doi bărbaţi, recunoscând în persoana unuia pe inculpatul I.Ş., în curtea căruia au intrat, cât şi cu ale martorei R.L., care a văzut aceleaşi două persoane fugind pe stradă, în condiţiile în care partea vătămată T.S. a apărut şi el din curtea bunicului său, S.F. şi a venit să dea telefon la poliţie pentru a reclama fapta.
În ce priveşte apărările inculpaţilor, ele se rezumă la a nega comiterea faptelor, iar probele pe care le-au administrat în apărare pe lângă faptul că sunt contradictorii nu sunt nici în măsură să confirme alibiurile pe care şi le-au făcut, ba, mai mult, sau dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de circumstanţă.
De altfel instanţele de judecată corect şi motivat au înlăturat apărările inculpaţilor, arătând în concret de ce nu pot fi primite, şi care sunt dovezile care contrazic acele susţineri.
În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută de cele două instanţe este corectă, probele administrate dovedind vinovăţia acestora, aşa încât cererea de a se dispune achitarea lor este nejustificată.
Pentru considerentele arătate şi cum verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.Ş. şi I.C., împotriva deciziei penale nr.627 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti , Secţia I – a penală.
Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpaţi, reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 15 aprilie 2002 la 21 februarie 2003.
Obligă inculpaţii la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă.... | CSJ. Decizia nr. 921/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
