CSJ. Decizia nr. 926/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 926/2003
Dosar nr. 3214/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 207 din 23 februarie 2001, Judecătoria Giurgiu, rejudecând cauza în fond după casare, a condamnat pe inculpata N.F. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 423 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 380 din 5 martie 1997 a Judecătoriei Giurgiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în noaptea de 24 octombrie 1998, inculpata a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate C.I. de unde a sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 199 din 11 iulie 2001, Tribunalul Giurgiu a luat act de declaraţia de retragere a apelului inculpatei.
În temeiul dispoziţiilor art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunţate, considerând că instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt atunci când a condamnat-o pe numita N.F., pentru infracţiunea dedusă judecăţii, întrucât nu ea este autoarea acelei fapte.
Recursul în anulare declarat este fondat.
Examinând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei în raport de prevederile legale, instanţa supremă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 207 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin retragerea apelului, inculpata N.F. a fost condamnată la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza acestei sentinţe, Judecătoria Giurgiu a emis mandatul de executare nr. 329 din 21 martie 2001.
În vederea executării mandatului sus menţionat, organele de executare au identificat-o în vederea încarcerării pe numita N.F.
Aşa fiind, împotriva acestui mandat a formulat contestaţie la executare numita N.F., arătând că ea nu a săvârşit nici o faptă penală, nefiind cercetată vreodată în acest sens de Poliţia Izvoarele, jud. Giurgiu, că probabil este o coincidenţă de nume cu autoarea infracţiunii domiciliată în com. Izvoarele, jud. Giurgiu, pentru că ea nu a locuit niciodată în această comună, că nu cunoaşte nici o persoană cu numele de C.I. (partea vătămată din dosarul în cauză), şi că, în urmă cu ceva vreme a pierdut buletinul de identitate, fiindu-i emise alte acte de identitate.
Prin sentinţa penală nr. 588 din 28 mai 2001, Judecătoria Giurgiu a admis contestaţia formulată de contestatoare împotriva executării sentinţei penale nr. 207 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă, şi a dispus punerea de îndată în libertate, a acesteia de sub puterea mandatului nr. 329 din 21 martie 2001, al aceleiaşi instanţe.
Prin urmare, din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că, în comuna Izvoarele, sat Chiriacu nu există nici o persoană cu numele de N.F., în realitate fiind vorba de numita G.M., condamnată prin sentinţa penală nr. 1402 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, la pedeapsa de 9 luni închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina sa, că pentru furtul comis în noaptea de 24 octombrie 1998, din locuinţa părţii vătămate C.I., s-a prezentat organelor de urmărire penală şi instanţei de judecată sub o identitate falsă, aceea de N.F., folosindu-se de buletinul de identitate al acesteia, pierdut în anul 1991.
În consecinţă, cum numita N.F. cu datele de stare civilă menţionate şi domiciliul în com. Mihai Bravu, jud. Giurgiu, nu este autoarea infracţiunii de furt dedusă judecăţii, instanţa supremă, constată că prin sentinţa penală nr. 207 din 23 februarie 2001, Judecătoria Giurgiu a comis o gravă eroare de fapt, atunci când a condamnat-o pentru această infracţiune, situaţie în care, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 4141 combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârile atacate, şi rejudecând în fond cauza va dispune în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea sus-numitei, întrucât nu ea este autoarea infracţiunii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 207 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu şi deciziei penale nr. 199 din 11 iulie 2001 a Tribunalului Giurgiu, privind pe inculpata N.F.
Casează hotărârile pronunţate.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpata N.F.
Onorariul de avocat pentru asistenţa juridică asigurată din oficiu intimatei inculpate N.F., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 923/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 929/2003. Penal → |
|---|
