CSJ. Decizia nr. 921/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 921/2003
Dosar nr. 4920/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 797 din 5 septembrie 200, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul B.N.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia acestuia de la data de 25 ianuarie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată V.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral, prin restituire.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 350.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în data de 30 noiembrie 2001, în jurul orei 19,30, în timp ce partea vătămată V.F. se deplasa pe str. Tunsu Petre, inculpatul B.N.P., a deposedat-o prin violenţă de geaca cu care era îmbrăcată, geacă pe care apoi a vândut-o martorului G.F.
Bunul a fost recuperat de partea vătămată, prin restituirea în natură.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, respectiv: declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor C.V., G.F. şi T.D., şi procesele verbale de recunoaştere din grup şi după planşa foto, precum şi interogatoriul inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 685/ A din 22 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat apelul declarat, motivând că prima instanţă a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său a criticat hotărârile pronunţate pentru motivul de casare cuprins la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând în esenţă, reducerea pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor, în ultimul cuvânt acordat inculpatului, acesta a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea constată că, instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de elementele ce circumstanţiază favorabil persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală, sinceră, atunci când au aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, dar şi de gravitatea infracţiunii săvârşite, tâlhărie, comisă pe timp de noapte şi într-un loc public şi periculozitatea socială concretă a acestuia, atunci când au stabilit pedeapsa în cuantumul arătat, situaţie în care, cum nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare a pedepsei, instanţa supremă, urmează să respingă recursul, ca atare.
În consecinţă, întrucât motivul de recurs este nefondat, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 25 ianuarie 2002, la 21 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.P. împotriva deciziei penale nr. 685/ A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 25 ianuarie 2002, la 21 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 920/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 923/2003. Penal → |
|---|
