CSJ. Decizia nr. 955/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.955
Decizia nr.955
Şedinţa publică din25 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de condamnaţii revizuienţi B.D. şi B.Gh., împotriva deciziei penale nr.332 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
S-au prezentat recurenţii condamnaţi, aflaţi în stare de arest, asistaţi de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnaţilor a arătat că faţă de motivele de revizuire menţionate de aceştia în cererea lor, lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de condamnaţi, deoarece motivele indicate de aceştia nu se înscriu în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.
Condamnatul B.D., în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi administrarea de probe noi care să dovedească nevinovăţia sa.
Condamnatul B.Gh., în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3853/2002 la Tribunalul Vaslui, condamnaţii B.D. şi B.GH. au solicitat revizuirea sentinţei penale nr.100 din 15 martie 2001 a Tribunalului Vaslui, modificată prin Decizia penală nr.227/2001 a Curţii de Apel Iaşi.
În motivarea cererii condamnaţii au arătat că la stabilirea vinovăţiei lor au fost avute în vedere numai declaraţiile martorilor audiaţi în acuzare şi doi dintre aceştia, şi anume D.I. şi H.I. au declarat mincinos, şi pentru a demonstra că situaţia de fapt este alta decât cea reţinută de instanţe, consideră că este necesară audierea şi a altor martori pe care urmează să-i propună.
În cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, în conformitate cu prevederile art.394 Cod procedură penală, care, în urma cercetărilor efectuate, a concluzionat că susţinerile celor doi condamnaţi nu sunt întemeiate din moment ce persoanele audiate ca martori şi care se susţine că au declarat mincinos, nu au fost trimise în judecată şi cu atât mai puţin, condamnaţi pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, cât şi faptul că în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanţe la judecarea cauzei.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr.235 din 14 octombrie 2002, a respins cererile de revizuire formulate de cei doi condamnaţi, cu motivarea că în cauză motivele invocate de către aceştia nu se înscriu în nici unul din cazurile arătate în art.394 Cod procedură penală şi pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti şi nici nu pot fi apreciate ca făcând parte din categoria împrejurărilor noi care să nu fi fost cunoscute de instanţe la data judecării cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel condamnaţii B.Gh. şi B.D., pe care au criticat-o sub aspectul greşitei respingeri a cererilor de revizuire formulate, din moment ce situaţia de fapt reţinută de instanţe nu este cea reală, iar probatoriul administrat a fost greşit apreciat, ceea ce face ca hotărârile de condamnare să nu fie în măsură să dovedească vinovăţia lor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr.332 din 14 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de condamnaţi cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata acestei căi de atac.
În motivarea acestei decizii, s-a arătat că faţă de motivele invocate de condamnaţi, în cererea de revizuire şi anume prelungirea probatoriului prin audierea de noi martori pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate în căile de atac ordinare, nu poate constitui motiv de revizuire deoarece, textul articolului 394 lit.a Cod procedură penală, cere ca faptele şi împrejurările invocate, deci faptele probatorii să fie noi şi nu mijloacele de probă, ceea ce nu este cazul în speţă.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnaţii-revizuienţi, pe care o critică pentru aceleaşi considerente, invocate şi la instanţa de fond şi apel şi anume reţinerea eronată a situaţiei de fapt care a avut la bază declaraţiile mincinoase a doi dintre martorii audiaţi în acuzare şi necesitatea audierii de noi persoane în calitate de martori, prin care să dovedească adevărata stare de fapt.
Recursurile declarate de condamnaţisunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod corect instanţele de fond şi apel au respins cererile de revizuire formulate de cei doi condamnaţi, din moment ce motivele invocate de aceştia nu se înscriu între cele arătate în art.394 Cod procedură penală, deoarece nici mărturia mincinoasă nestabilită pe baza unei hotărâri judecătoreşti şi cu atât mai puţin suplimentarea ori prelungirea probatoriului în această fază procesuală nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei.
Prin urmare, recursurile declarate de condamnaţi fiind nefondate, urmează a fi respinse ca atare în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnaţii revizuienţi B.D. şi B.Gh. împotriva deciziei penale nr.332 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurenţii condamnaţi la plata sumei de câte 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 95/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 962/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
