CSJ. Decizia nr. 965/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.965DOSAR NR.4770/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
La 13 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate deParchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă S.C.”Cereal Com” SRL Dolj şi de către inculpaţii S.I., M.T., M.F., P.C., C.I., D.C., P.D., O.I., S.Gh., R.L., A.V., S.D., C.M., V.E. şi M.N. împotriva deciziei penale nr.335 din 24 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova privind şi pe inculpaţii M.L., M.E., M.Gh. şi A.M..
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 13 februarie 2003 care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea a fost amânată pentru astăzi 26 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilorde faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.220 din 6 aprilie 1999, Tribunalul Dolj a hotărât următoarele:
1. În baza art.289 cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pe care în temeiul art.1 din Legea 137/1997 a constatat-o integral graţiată.
În temeiul art.254 cu aplicarea art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal.
Potrivit dispoziţiilor art.88 Cod penal, s-a dedus perioada detenţiei preventive de la 21 mai 1996, la 17 ianuarie 1997.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal.
Făcând aplicarea prevederilor art.254 alin. ultim Cod penal, instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei.
Certificatul de depozit fals a fost anulat.
2. În baza art.254, cu aplicarea art.13 Cod penal a condamnat pe inculpatul S.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
În temeiul art.334 Cod procedură penală, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat din infracţiunea prevăzută de art.248 alin.2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.248 alin.1, cu aplicarea art.13 Cod penal, condamnându-l la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Făcând aplicarea prevederilor art.33 – 34 Cod penal şi dispunând contopirea pedepselor, s-a stabilit rezultanta de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, alăturându-se şi pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal şi deducându-se perioada detenţiei preventive de la 21 mai 1996 la 18 decembrie 1997.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei către denunţătorul A.M. I. şi la 123.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC „C.C.” cu dobânda legală aferentă.
3. În baza art.254, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul M.T. a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, ca pedeapsă complimentară, aplicându-se pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal în condiţiile art.71 Cod penal, şi deducându-se arestul preventiv de la 15 mai 1996, la 17 august 1996.
De la inculpat s-a confiscat suma de 2.000.000 lei primită cu titlu de mită.
4. În temeiul art.257 cu aplicarea art.13 Cod penal, prima instanţă a condamnat pe inculpata M.C.M. la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, din care a dedus detenţia preventivă de la 13 mai 1996, la 14 mai 1997.
Potrivit dispoziţiilor art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art.82 Cod penal.
S-au luat măsuri privind confiscarea sumei de 1.000.000 lei şi restituirea cauţiunii.
5. Respingând cererea de schimbarea încadrării juridice, Tribunalul în temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.F.P.C. la un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă graţiată, conform art.1 din Legea 137/1997.
În temeiul art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare, şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicându-se şi pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal, şi deducându-se detenţia preventivăde la 26 mai 1996, la 24 iulie 1998.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator, s-a dispus anularea angajamentului fals, iar inculpatul a fost obligat la despăgubiri către SC „C.C.”, cu dobânda legală aferentă, în cuantum de 456.349.745 lei.
6. În temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul C.I. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă graţiată conform art.1 din Legea 137/1997.
Instanţa, în temeiul art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat, la 3 ani şi 6 luni închisoare, şi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal ca pedeapsă complementară, aplicând şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal şi deducând arestarea preventivă de la 27 iunie 1996, la 18 martie 1997.
S-a dispus anularea actului fals, iar inculpatul a fost obligat la 87.802.589 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă.
7. În temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul D.C. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea prevăzută de art.1 din Legea 137/1997.
Potrivit prevederilor art.215 alin.2 şi 3 Cod penal, raportat la art.229 alin.2 Cod penalcuaplicareaart.13Codpenal,acelaşiinculpatafost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, ca pedeapsă complementară, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Actul fals denumit angajament a fost anulat, iar inculpatul a fost obligat la 26.881.936 lei, despăgubiri, cu dobânda legală.
8. Respingând cererea de schimbare a încadrării juridice instanţa, în temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.L. la un an şi 6 luni închisoare, constatând aplicarea legii de graţiere, nr.137/1997.
În temeiul art.215 alin.2 şi 3 raportat la art. 229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, ca pedeapsă complementară şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, deducându-se detenţia preventivă, de la 30 mai 1996, la 15 august 1996.
Anulând declaraţiile false, intitulate angajamente, prima instanţă a obligat pe inculpat la 119.912.948 lei, despăgubiri, cu dobânda legală.
9. În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul P.D. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, iar în temeiul art.289, cu art.13 Cod penal, la aceeaşi pedeapsă.
Prin incidenţa art.1 din Legea 137/1997, s-au constatat graţiate ambele pedepse.
În temeiul art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare, un an şi 6 luni pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal şi la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal, cu deducerea detenţiei preventive de la 11 iunie 1996 la 16 august 1996.
S-a luat măsura anulării actelor false, iar sub aspectul laturei civile, inculpatul a fost obligat la 46.156.560 lei, cu dobânda legală.
10. Potrivit dispoziţiilor art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul O.I. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.1 din Legea 137/1997, privind graţierea unor pedepse.
În baza art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare şiun an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, ca pedeapsă complementară şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, deducându-se detenţia preventivă de la 27 iunie 1996, la 18 martie 1997.
Soluţionând latura civilă, instanţa a obligat pe inculpat la 51.155.415 lei, despăgubiri, cu dobânda legală aferentă.
Actul fals intitulat angajament a fost anulat.
11. Inculpatul S.GH. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă constatată integral graţiată.
În baza art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fostcondamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare, şi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 13 iunie 1996 la 15 august 1996.
Inculpatul a fost obligat cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală aferentă la 92.578.965 lei.
Actul fals denumit angajament a fost anulat.
12. În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, instanţa a condamnat pe inculpata R.L. la un an şi 6 luni închisoare, constatând că pedeapsa este integral graţiată.
Aceeaşi inculpată în temeiul art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, a fost condamnată la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, şi la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal, cu deducerea arestării preventive de la 4 iunie 1996, la 15 august 1996.
Sub aspectul laturei civile, instanţa a obligat pe inculpată la 65.040.782 lei, despăgubiri, cu dobânda legală aferentă.
13. În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul A.V.a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, constatându-se că pedeapsa este integral graţiată.
Acelaşi inculpat în temeiul art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, aplicându-i-se şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal şi deducându-se arestarea preventivă de la 4 iunie 1996, la 15 august 1996.
Inculpatul a fost obligat la 99.592.487 lei, despăgubiri cu dobânda legală aferentă, dispunându-se şi anularea actului fals.
14. Inculpatul S.D. în temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art.1 din legea de graţiere nr.137/1997.
În baza art.215 alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani şi 10 luni închisoare, şi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, aplicându-i-se pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal şi deducându-se arestarea preventivă de la 16 iunie 1996 la 15 august 1996.
Inculpatul a fost obligat la 221.934.154 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, dispunându-se şi anularea actului fals.
15. În baza art.255 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal inculpatul C.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare, şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal ca pedeapsă complementară, aplicându-i-se şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal şi deducându-se perioada arestării preventive de la 21 mai 1996 la 24 noiembrie 1997.
Potrivit dispoziţiilor art.1605 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpat a cauţiunii în cuantum de 100.000 lei.
16. Potrivit dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, instanţa a dispus încetarea procesului penal pentru inculpatul N.V.aanulatprocesul – verbal fals încheiat de inculpat, şi a respins cererea moştenitorilor pentru restituirea autoturismului.
17. Inculpata V.E. în temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost condamnată la un an şi 6 luni închisoare, constatându-se că pedeapsa este integral graţiată.
În baza art.215alin.2 şi 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, aceeaşi inculpată a fost condamnată la 3 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal.
18. Potrivit dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, instanţa a achitat pe inculpatul M.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.292 Cod penal.
În temeiul art.40 din Legea 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, şi art.194 pct.5 din Legea 31/1990, cu art.13 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la câte un an şi 6 luni închisoare, pedepse ce s-au constatat a fi graţiate.
În baza art.215 alin.2 şi 33 raportat la art.229 alin.2 Cod penal şi art.13 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoareşi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal.
Pentru infracţiunea prevăzută de art.12 din Legea 87/1994, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Procedându-se la contopirea pedepselor, făcându-se aplicarea prevederilor art.33 – 34 Cod penal, s-a stabilit rezultanta de 3 ani şi 6 luni închisoare, şi un an şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b şi c Cod penal, din care s-a dedus perioada detenţiei preventive de la 25 mai 1996 până la 19 ianuarie 1998.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpata V.E., la despăgubiri în cuantum de 52.713.703 lei, cu dobânda legală.
S-a dispus anularea angajamentuluifals, şi a balanţelor şi bilanţului contabil al SC „L” SRL pentru anii 1995 şi 1996, şi refacerea acestora.
Inculpatul M.N. a fost obligat la 10.608.926 lei, către D.G.F.P.C.F.SDolj, şi la plata în lei a echivalentuluisumei de 5.098 USD, către SC „L” SRL.
19. În conformitate cu prevederile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului M.GH. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luarea de mităprevăzută de art.26 raportat la art.254 Cod penal.
Acelaşi inculpat, în temeiul art.194 pct.5 din Legea 31/1990, a fost condamnat la 1 an închisoare, pedeapsă ce s-a constatat a fi integral graţiată.
Tribunalul a reţinut că prejudiciul produs de inculpat în patrimoniul S.C. „M” SRLa fost acoperit.
20. În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul A.M.I.din infracţiunile prevăzute de art.194 pct.5 din Legea 31/1990, în infracţiunea prevăzută de art.194 pct.5 din Legea 31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, şi din 3 infracţiuni prevăzute de art.13 din Legea 87/1994, într-o singură infracţiune în formă continuată prevăzută de art.16 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În temeiul art.194 pct.5 din legea 31/1994, cu art.41 alin.2 şi art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Pentru infracţiunea prevăzută de art.40 din legea 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.
Ambele pedepse au fost graţiate conform art.1 din Legea 137/1997.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.208 din Legea 31/1990.
În conformitate cu prevederile art.13 din Legea 87/1994, cu art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă pentru care, potrivit dispoziţiilor art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare şi cu aplicarea măsurilor prevăzute de art.863 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul A.M.I. a fost arestat în perioada 17 mai 1996 – 16 august 1996.
Balanţele şi bilanţul contabil declarate false au fost anulate şi s-a dispus refacerea prin înregistrarea autoturismului Citroen, şi a comercializării celor două combine marca Class.
Inculpatul a fost obligat la 309.000.000 lei către SC „B.P.” şi 403.082.276 lei, către S.C. „E.A.”
În temeiul art.191 Cod procedură penală, instanţa a obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Hotărârea Guvernului nr.12/1991, a fost înfiinţată Regia AutonomăROMCEREAL, persoană juridică cu sediul în Bucureşti şi aflată sub autoritatea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, care, ulterior prin Hotărârea Guvenrului nr.1054/1995 s-a reorganizat devenind Agenţia Naţională a Produselor Agricole a cărei organizare şi funcţionare a fost reglementată prin Regulamentul de aplicare a hotărârii de guvern, ambele publicate în Monitorul Oficial al României nr.2 din 9 ianuarie 1996.
Potrivit art.6 din acest Regulament, ANPA avea ca obiect de activitate, contractarea, achiziţionarea, depozitarea şi desfacerea cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase, asigurarea constituirii rezervelor naţionale la produsele agricole declarate de importanţă naţională, prestarea de servicii la solicitarea producătorilor agricoli şi a altor deţinători de produse, precum şi efectuarea de operaţiuni import – export legate de obiectul său de activitate.
Faţă de producţia record de cereale obţinută în perioada 1994 – 1995,„R” prin adresa nr.94 din 8 martie 1995, a încunoştinţat Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei că există un excedent de 1,1 milioane tone grâu, solicitând aprobarea livrării acestui produs către societăţile comerciale care au ca obiectde activitate panificarea grâului, producerea pâinii, cu condiţia vânzării la preţurile supravegheate de stat.
Prin nota de negociere din 29 iunie 1995, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Comerţului şi Centrocoop, au stabilit că se poate livra grâu de panificaţie pentru consumul intern la preţul de 318 lei/kg, cu respectarea următoarelor condiţii:
„Societăţile comerciale cu capital privat, vor depune la „R” copie de pe statutul firmei din care să rezulte că au în obiectul de activitate morărit şi panificaţie, copie de pe certificatul de înmatriculare, copie de pe certificatul de înregistrare fiscală şi adresă de solicitare care va cuprinde următoarele elemente:
- destinaţia cerealelor solicitate;
- angajamentul de plată al mărfii la ridicare;
- angajament de valorificare a produselor rezultate prin prelucrarea cerealelor la preţurile supravegheate de stat”.
Prin telexul nr.169 din 7 septembrie 1995, conducerea „R”, în vederea respectării întocmai a celor dispuse anterior, a făcut următoarele precizări:
- livrarea la intern a produselor din fondul de consum al sucursalei, se face numai pe bază de repartiţie, dată în scris de regie, în condiţiile de mai sus arătate;
- livrarea la export a produselor din fondul de consum se face numai pe bază de licitaţie organizată de regie şi comunicată în scris sucursalei din teritoriu;
Preocuparea deosebită a „R” a fost determinată de menţinerea preţului de 318 lei/kg. la grâul deconsum livrat la intern, şi corelativ menţinerea preţului la pâine şi produse de panificaţie, pe de o parte, şi de faptul că pe piaţa mondială preţul grâului a cunoscut o accentuată creştere.
De asemenea, s-a constatat că Regia se confrunta cu un mare număr de cereri pentru obţinerea de repartiţii pentru grâul de panificaţie, situaţie în care a dispus să se urmărească modul de folosire al produsului, în conformitate cu condiţiile mai sus expuse.
Nu s-a exclus astfel posibilitatea ca, o parte din cei care obţineaurepartiţii de grâu pentru panificaţie, să-i schimbe destinaţia, astfel încât grâul prin intermediul altor societăţi să ajungă a fi exportat, pe această cale obţinându-se profituri importante derivate din diferenţa substanţială a preţurilor.
Instanţa de fond a constatat că, prejudiciereastatului prin schimbarea destinaţiei grâului de către inculpaţii trimişi în judecată în prezenta cauză, a fost posibilă şi prin coruperea unor funcţionari din cadrul „R” Sucursala Dolj, care în schimbul unor avantaje materiale şi-au încălcat atribuţiunile de serviciu sau şi le-au exercitat în mod preferenţial.
Referitor la faptele comise de inculpaţi, în contextul general mai sus expus, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. M.A.E.director al ROMCEREAL- RA Sucursala Dolj, la 20 decembrie 1994, a semnat contractul de vânzare – cumpărare nr.4381, prin care „R” vindea la S.C. „B.P.”S.R.L, patronată de inculpatul A.M.I., cantitatea de 4.000 tone grâu încolţit la preţul de 190.000 lei tona, cu condiţia ca preţul să fie achitat în avans în proporţie de 50%, iar diferenţa pe măsura primirii facturilor, dar nu mai târziu de 5 zile.
Derularea contractului a început la 23 decembrie 1994, când din Silozul Leu a fost ridicată cantitatea de 832.220 kg. grâu, iar în luna ianuarie 1995 din alte silozuri a fost ridicată diferenţa de grâu până la concurenţa valorică de 1.050,2 milioane lei, din care firma cumpărătoare achitase doar 255.000.000 lei.
Spre sfârşitul lunii ianuarie 1995 şi începutul lunii februarie 1995, inculpatul A.M.I.,l-a rugat pe martorul E.S., şef al Silozului Leu, să intermedieze o discuţie cu directorul M.A.E., astfel încât împreună s-au depalasat la domiciliul acestuia din urmă.
Cu ocazia vizitei, inculpatul A.M.I., i-a cerut lui M.A.E., să-i suplimenteze contractul cu încă 6.000 tone, după care, l-a vizitat personal, împrejurări în care i-a dat suma de 4.000.000 lei.
În aceeaşi perioadă, se încheie actul adiţional la contractul de vânzare – cumpărare, act nedatat prin care societatea inculpatului A.M.I., cumpăra încă 6.000 tone grâu încolţit.
Prin încheierea acestui act adiţional inculpatul M.A.E. a încălcat grav atribuţiuniledeserviciu,deoareceîncondiţiileîn care grâul livrat în baza contractului iniţial nu fusese achitat, nu putea încheia un act adiţional.
În final, firma inculpatului A.M.I., a rămas debitoare cu suma de 532.000.000 lei, astfel încât „R” acţionat-o în justiţie, obţinând titlu executor, respectiv sentinţa civilă nr.506 din 7 decembrie 1995, a Tribunalului Dolj.
În sarcina inculpatului M.A.E., se mai reţine, că, în luna septembrie 1995, a semnat ceritificatulde depozit prin care a atestat în mod nereal că S.C. „I.S.” este proprietara cantităţii de 4.000 tone grâu de panificaţie, aflat în depozitele „R”.
Certificatul de depozit nu exprimă realitatea, deoarece firma respectivă, la acea dată nu perfectase nici un contract de cumpărare şi nu achitase nici o sumă de bani.
2. S.I., director adjunct, la „R”, printre altele, supraveghea şi coordona activitatea de încheiere şi derulare a contractelor perfectate cu diferiţi parteneri de afaceri.
La 23 februarie 1995, inculpatul a semnat la rubrica director, nota telefonică nr.37 din 23 februarie 1995, prin care interzicea unităţilor din subordine livrarea grâului către agenţii care nu achitaseră preţul, în această situaţie aflându-se şi firma inculpatului A.M..
Cu toate acestea, inculpatul S.I. nesocotind dispoziţiile date prin nota telefonică, s-a deplasat la Silozul Moţăţei, unde a dispus şefului unităţii, martorul T.A., să continue livrările de grâu către S.C. „B.P.”garantând că preţul va fi achitat, întrucât îl cunoaşte pe A.M.I..
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că inculpatul S.I. era în relaţii apropiate cu inculpatul A.M.I., făcându-i acestuia mai multe vizite la sediul firmei.
În virtutea acestor relaţii şi pentru a-i facilita livrarea grâului, inculpatul S.I. a solicitat de la A.M.I. un împrumut de 5.000.000 lei, din care a restituit numai 3.000.000 lei.
Suma respectivă a fost predată inculpatului S.I., de martora I.L.C., secretară la firma inculpatului A.M.I., din dispoziţia şi în biroul acestuia.
3. M.T., în calitate de şef al serviciului livrări din cadrul Sucursalei Dolj, pendinte de „R”, avea ca atribuţii de serviciu, încheiereaşi urmărirea derulării contractelor încheiate cu partenerii, supravegherea respectării disciplinei contractuale, negociereatarifelor cu societăţile comerciale şi întocmirea documentaţiei necesare în cazul nerespectării clauzelor contractuale.
S-a reţinutcă martorul F.D., director general al S.C. „D” o cunoştea de mai mult timp pe inculpataM.M.C.,secretarăadirectorului SucursaleiDolja „R” şi a aflat de la aceasta că poate să contracteze diferite cantităţi de grâu, în condiţiile în care vor fi sensibilizaţi factorii de decizie ai sucursalei.
Prin intermediul inculpatei M.M.C., reprezentanţii S.C. „D”, au reuşit să-i cunoască pe inculpaţii M.A.E. şi M.T., şi în final, la 7 noiembrie 1995, să perfecteze contractul de vânzare – cumpărare nr.4396, completat de M.T. şi semnat de directorul M.A.E..
În contract s-a stipulat un preţ mult inferior celui legal, creându-se astfel facilităţi nejustificate firmei cumpărătoare.
Pentru facilităţile create, inculpata M.C.M., a primit suma de 1.000.000 lei, iar M.T. 2.000.000 lei, de la reprezentanţii firmei cumpărătoare.
Ulterior, contractul nu s-a derulat, întrucât s-a constatat a fi afectat de serioase vicii de fond.
Instanţa reţine că inculpatul M.T. a primit banii cu titlu de mită, cu ocazia deplasării la Restaurantul „Roata” din municipiul Craiova, în biroul patronului acelui local.
4. N.V., în calitate de şef al Bazei de recepţie Filiaşi, aparţinând de „R” răspundea printre altele de cantitatea şi calitatea produselor livrate către beneficiari.
S-a reţinut că de la Baza de recepţie Filiaşi, figurau că cu cumpărat grâu, printre alţii, inculpaţii D.C., patron al firmei S.C. „O.C.” şi M.Gh., director al formei S.C. „M”dar în realitate, beneficiar al grâului, era inculpatul C.M., finanţator al afacerii, acesta fiind cel care participa efectiv la preluarea grâului şi expedierea în Portul Brăila.
În aceste condiţii, inculpatul C.M., avea un real interes de a-l cunoaşte pe inculpatul N.V. şi de a impulsiona livrareacantităţilor de grâu.
Instanţa a reţinut că inculpatul C.M. se cunoştea de mai mult timp cu inculpatul M.N., acesta din urmă fiind asociat la firma S.C. „L” cu inculpata V.E. fostă secretară la „R”şi care se afla în relaţii apropiate cu N.V.
În acest context, inculpatul C.M., prin intermediul inculpatei V.E., a cunoscut pe inculpatul N.V., solicitându-iacestuia să impulsioneze încărcarea şi livrarea grâului cumpărat.
Cu ocazia discuţiilor purtate cu N.V., inculpatul C.M. a aflat de existenţa unei repartiţii de grâu în favoarea firmei condusă de inculpatul D.C., şi valorificând informaţia a perfectat o înţelegere cu D.C. finanţând întreaga cantitate de grâu, preluând-o şi livrând-o la export.
În cursul discuţiilor purtate, inculpaţii N.V. şi C.M. au convenit ca primul să primească de la cel de-al doilea un comision de 10 lei la fiecare kg. de grâu încărcat şi livrat din Baza de recepţie Filiaşi.
Instanţa a concluzionat că faţă de cantitatea de aproximativ 3.000 tone de grâu livrată din baza Filiaşi în favoarea firmelor conduse sau reprezentate de inculpatulC.M., N.V. conform înţelegerii perfectate urma să primească aproximativ suma de 30.000.000 lei.
În ziua de 19 februarie 1996, inculpaţii C.M. şi N.V., în virtutea înţelegerii anterioare s-au deplasat la sediul firmei inculpatului M.Gh., deplasarea fiind impusă de faptul că inculpatul Cucoaneş, de moment, nu dispunea de banii necesari cumpărării unui autoturism Cielo, pe numele fiului inculpatului N.V..
Se menţionează că inculpaţii C.M. şi N.V. se cunoşteau, aflându-se în realţii de afaceri şi în acest context era posibilă acordarea unui împrumut.
Cert este că, la data respectivă, inculpatul M.Gh. nu îl cunoştea pe inculpatul N.V. şi că la solicitarea inculpatului CucoaneşMaricel a fost de acord şi a virat din contul firmeisale suma de 32.000.000 lei, către S.C. „R” pentru N.C.C.
La circa o săptămână, inculpatul N.V. a mers personal la firma inculpatului M.Gh., cerându-i acestuia suma de 7.000.000 lei, necesară pentru procurarea unui autoturism Dacia.
După discuţia telefonică cu inculpatul C.M., şi garanţia restituirii banilor de către acesta, inculpatul M.Gh. a dat lui N.V. suma solicitată, banii provenind din economii personale.
S-a mai reţinut că inculpatul N.V. a semnat procesul – verbal nr.120 din 6 februarie 1996, prin care a atestat în mod nereal că S.C. „OC”este proprietatea cantităţii de 5.000 tone grâu, pe care îl cedează la S.C. „C”.
În realitate, cantitatea respectivă nu era disponibilă la Baza de recepţie Filiaşi, iar între societăţile mai sus menţionate nu exista un contract.
5. Inculpatul A.M.I., era patronul S.C. „B.P.” şi S.C. „E.A.C.”, ambele cu sediul în municipiul Craiova şi la 25 septembrie 1994, în calitate de reprezentant al primei firme, a cumpărat un microbuz marca Citroen C.25 de la martorul L.I., cu suma de 20.000.000 lei,fără să înregistreze în contabilitate operaţiunea, dar întocmind o convenţie comercială în scopul vânzării maşinii către S.C. „M:C.” atestând că firma cumpărătoare a achitat suma de 7.000.000 lei, diferenţa urmând să fie remisă în termen de 2 luni.
În realitate, inculpatul a primit suma de 15.000.000 lei, fără să înregistreze operaţiunea în contabilitatea societăţii, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit.
La 28 aprilie 1995, aceeaşi firmă a inculpatului A.M.I., a cumpărat din import 2 combine marca Class, cu o valoarea declarată de 1.765 DM, la care s-au adăugat cheltuielile cu taxele vamale şi comisionul vamal, astfel încât mijloacele fixe au fost înregistrate în contabilitatea societăţii cu valoarea de 2.780.615 lei.
La 15 mai 1995, inculpatul a vândut o combină martorului C.A.cu suma de 4.720.000 lei, încasată în numerar şi evidenţiată în registrul de casă din aceeaşi dată.
În realitate, s-a stabilit că preţul vânzării a fost de 14.499.880 lei, astfel încât, prin procedeul folosit, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit datorat statului, în valoare de 3.716.354 lei.
Cea de-a doua combină a fost vândută martoruluiB.I., cu factura nr.1719098 din 26 mai 1995, în care s-a trecut preţul nereal de 668.500 lei, în timp ce preţul convenit a fost de 2.000.000 lei, astfel încât şi în acest caz inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit de 232.770 lei.
Prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului s-au comis în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice la intervale scurte de timp, astfel că se impune aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că, în perioada mai 1995 – mai 1996, a ridicat avansuri de la firma S.C. „E.A.C.” al cărei asociat unic era, în sumă totală de 964.017.800 lei, din care a justificat doar suma de 560.935.524 lei.
Suma a fost cheltuită de inculpat în interes propriu, în condiţiile în care societatea avea datorii importante faţă de creditori, cu intenţia vădită a fraudării intereselor acestora.
Pentru ascunderea avansurilorpe care nu le justificase, şi vrând să acrediteze ideea cheltuirii banilor în folosul societăţii, inculpatul a încheiat la 26 decembrie 1995 cu martorul G.M.C., un contract de vânzare- cumpărare, având ca obiect o suprafaţă de 1.454 m.p, teren situat în municipiul Craiova, cu suma de 20.000 DM, pentru ca a doua zi să încheie un alt act prin care vindea acest teren firmei sale cu suma de 310.000.000 lei.
Tot în acest scop, la 22 februarie 1995, inculpatul a cumpărat prin mandatarul D.M. un imobil situat în municipiul Craiova cu suma de 2.000.000 lei, pentru ca la 3 aprilie 1996 să vândă imobilul firmei sale la preţul de 350.000.000 lei.
6. Inculpaţii M.N. şi V.E., asociaţi la S.C. „L”, au conlucrat pentru obţinerea dispoziţiei de livrare nr.395 din 23 ianuarie 1996, având ca obiect 500 tone grâu, angajamentul fiind semnat numai de inculpata V.E..
În baza acestei repartiţii, firma S.C.„L” ridicat cantitatea de 469 tone grâu de la Silozurile Băileşti şi Banu Mărăcine, iar cantitatea de 148.600 kg. a fost vândută la S.C. „L”, şi livrată efectiv la S.C. „D.P.”. Cantitateade 320 kg. grâu a fost vândută la S.C. MTJT vagoanele având destinaţia Brăila P.T.E.D 1.
S-a reţinut că, prin schimbarea destinaţiei grâuluide panificaţie inculpaţii au produs un prejudiciu în sumă de 52.713.703 lei.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatului M.N., s-a reţinut că nu a evidenţiat în contabilitatea S.C. „L” unele sume în lei şi valută, rezultate din activităţi comerciale.
Astfel, cu factura din, 20 iunie 1994, firma inculpatului a livrat unei firme din Ungaria, cantitatea de 36 m.c cherestea de fag în valoare de 12.628,8 USD, evidenţiind în contabilitate numai suma de 6.318 USD, din care a ridicat un avansa în sumă de 5.998 USD, justificând doar suma de 900 USD, prin depunere în contul valutar.
În cursul anilor1995 şi 1996, inculpatul M.N., a încasat cu numerar, sume în lei de la mai mulţi agenţi economici, cu care se afla în relaţii comerciale, totalizând 189.529.900 lei, neevidenţiindu-leîn contabilitatea firmei.
De asemenea, prin întocmirea de documente neconforme cu realitatea, a înfăţişat datorii inexistente ale societăţii respective, majorând în mod nelegal cheltuielile societăţii, cu suma care nu au la bază documente justificative.
Astfel, la 31 ianuarie 1996, inculpatul a întocmit o factură, pentru cantitatea de 500 tone grâu, în valoare de 150.000.000 lei, în care furnizor apare S.C. „A.C.” iar beneficiar S.C. „L” încasând suma de 15.000.000 lei ca plată în avans, dar în realitate, operaţiunea comercială nu a avut loc.
Cu toate acestea, în evidenţele S.C. „L”, aceasta apare ca debitoare faţă de S.C. „A.C.”cu suma de 135.000.000 lei, operaţiune contabilă total nereală.
În vara anului 1994, acelaşi inculpat a primit de la martorul P.V., sumele de 3.500 DM şi 4.421 USD, pentru achiziţionarea unei combine de recoltat păioase, încheind un contract de vânzare – cumpărare şi semnând de primirea banilor.
Deşi contractul a fost făcut în numele S.C. „L” S.R.L, operaţiunea nu este înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii.
S-a apreciat că în condiţiile în care angajamentul dat cu ocazia obţinerii repartiţiei, a fost semnat numai de inculpata V.E., în sarcina inculpatului M.N. nu se poate reţine infracţiunea fals în declaraţii, prevăzut
| ← CSJ. Decizia nr. 964/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 96/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
