CSJ. Decizia nr. 95/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 95/2003
Dosar nr. 4139/2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 5 iunie 2002, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul N.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2001, la zi, fiind menţinută starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuţit.
S-a luat act că partea vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul judeţean Suceava Sf. Ioan cel Nou, suma de 9.840.000 lei, iar Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, suma de 50.812.656 lei cheltuieli de spitalizare, precum şi dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara de 24 decembrie 2001, inculpatul i-a aplicat ginerelui său M.N. două lovituri cu cuţitul. Conform adresei nr. 761/ A din 26 decembrie 2001 a Serviciului de Medicină Legală Suceava, partea vătămată M.N. a prezentat două plăgi tăiate înţepate, una la nivelul cotului stâng, iar cealaltă la nivelul hemitoracelui drept, penetrantă cu lezarea pulmonului şi hemitorace masiv. Leziunile pot necesita 30-35 zile îngrijiri medicale şi fiind lezat un organ de importanţă vitală (pulmonul), intervenţia chirurgicală a fost obligatorie şi necesară pentru salvarea vieţii victimei, care a fost pusă în primejdie.
Împotriva sentinţei a formulat apel inculpatul, care prin apărătorul său a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 128 alin. (1) şi (2) C. pen., iar prin reţinerea circumstanţelor atenuante personale, cât şi a scuzei provocării, reducerea cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 290 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat motivând că, pe de o parte încadrarea juridică dată faptei este în concordanţă cu prevederile legale, iar pe de altă parte, pedeapsa a fost corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I., care prin apărătorul său, fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare cuprinse în dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., a cerut în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acestuia.
Sub aspectul soluţionării laturii civile a fost criticat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul către Spitalul Judeţean Suceava şi respectiv Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a arătat că este nemulţumit doar de soluţionarea laturii civile, în sensul că suma la care a fost obligat este prea mare şi nu dispune de resursele financiare necesare să o plătească.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi prevederile legale, Curtea, constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţe în baza materialului probator administrat la dosarul cauzei, că încadrarea juridică dată faptei este în concordanţă cu prevederile legale, pedeapsa fiind corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar latura civilă legal soluţionată.
Critica formulată de inculpat, prin apărătorul său, referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei, nu poate fi primită atâta vreme cât inculpatul a lovit victima cu un cuţit, provocându-i două plăgi tăiate, una la nivelul cotului stâng, iar cealaltă la nivelul hemitoracelui drept penetrantă cu lezarea pulmonului, leziuni pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus victimei viaţa în primejdie.
Prin urmare, faţă de obiectul vulnerant folosit, cuţitul zona vizată pulmonul, organ de importanţă vitală şi leziunile suferite demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că, deşi nu a urmărit în mod direct suprimarea vieţii victimei, a acceptat producerea acestui rezultat şi numai datorită intervenţiei chirurgicale viaţa victimei a putut fi salvată, situaţie în care, încadrarea juridică dată faptei de tentativă la infracţiunea de omor este, în concordanţă cu prevederile legale.
Nici critica referitoare la pedeapsa aplicată nu poate fi primită, instanţele reţinând în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante favorabile, iar pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, neconstatându-se temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare.
Referitor la soluţionarea laturii civile, se observă că, potrivit adresei înregistrate sub nr. 651 din 25 ianuarie 2002, emisă de Spitalul Judeţean Suceava şi respectiv adresei nr. 1421 din 13 iunie 2002 a Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, cheltuielile ocazionate cu internarea şi spitalizarea părţii vătămate M.N. care sunt în sumă de 9.840.000 lei şi respectiv de 50.812.656 lei.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă a fost legal soluţionată, situaţie în care, şi pentru acest motiv recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca atare.
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, urmând să deducă din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 25 decembrie 2001, la 10 ianuarie 2003, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I., împotriva deciziei penale nr. 290 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 25 decembrie 2001, la 10 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 937/2003. Penal. Strămutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 955/2003. Penal → |
|---|
