CSJ. Decizia nr. 964/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.964/2003
Dosar nr. 4955/2001
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301 din 30 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin rechizitoriu, astfel:
- din art. 208 alin. (1) şiart. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., în art. 208 alin. (4) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- din art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
În baza art. 208 alin. (4) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul Z.P.D. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la data de 22 iunie 1999, la data de 15 august 2000 (Decizia penală nr. 1224 din 15 august 2000 a Curţii de Apel Bucureşti).
S-a respins ca nefondată acţiunea civilă.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că partea vătămată S.C. S.B.M. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt pe baza probelor administrate că, în seara zilei de 15 iulie 1999, inculpatul Z.P.D. s-a deplasat din Piteşti la Bucureşti, împreună cu prietena sa E.A. Ajunşi în Bucureşti, acesta s-a despărţit de E.A., pe care a lăsat-o în apropierea locuinţei numitului A.S.
După orele 22,00, împreună cu alte trei persoane, inculpatul Z.P.D. s-a deplasat pe strada Vulturilor, unde se afla parcat autoturismul, proprietatea S.C. M.I. S.A. Inculpatul a forţat portiera stângă-faţă a autoturismului şi s-a urcat la volanul autoturismului, pornind motorul pe contact direct.
Cu autoturismul sustras, inculpatul împreună cu ceilalţi făptuitori s-a deplasat în jurul orei 2,30, pe Şoseaua Pantelimon, unde se afla magazinul S.B.M.
Inculpatul Z.P.D. a oprit autoturismul în dreptul uşii de la intrarea în magazin şi a coborât din maşină împreună cu ceilalţi făptuitori. Folosind o rangă, inculpatul a forţat uşa de la intrare în magazinul S.B.M., după care a revenit la autoturism şi a urcat la volan, aşteptându-i pe ceilalţi făptuitori care au intrat în magazin.
În timp ce inculpatul îi aştepta pe aceştia, au fost văzuţi de plt. maj. C.A. care se afla în patrulare, împreună cu soldatul P.M. Făptuitorii au urcat în autoturismul furat înainte de a sustrage bunuri din incinta magazinului S.B.M. şi inculpatul a pornit autoturismul.
Deşi plt. maj. C.A. a efectuat somaţia legală, inculpatul Z.P.D. a continuat deplasarea autoturismului şi în aceste condiţii, subofiţerul a executat foc de armă cu armamentul din dotare de la o distanţă de aproximativ 10-15 m înspre partea laterală stângă a autoturismului, mai întâi spre roţi şi apoi spre inculpatul Z.P.D., care se afla la volanul autoturismului, însă autoturismul nu a oprit. Unul dintre gloanţe a spart geamul portierei faţă stânga a autoturismului şi l-a lovit pe Z.P.D. în umărul stâng.
La ora 2,40, inculpatul a fost abandonat în faţa Spitalului de Urgenţă Floreasca, fiind coborât din autoturismul furat. Acesta prezenta o plagă împuşcată, transfixiantă regiunea axilară stânga, cu ruptură de arteră axilară stânga şi plagă laterală de venă axilară şoc traumatic.
După ce l-au lăsat pe Z.P.D. în faţa Spitalului de Urgenţă, ceilalţi participanţi la infracţiune au abandonat autoturismul furat, într-un loc situat între comuna Chitila şi Mogoşoaia, unde a fost identificat de către organele de poliţie, în ziua de 16 iulie 1999.
Împotriva sentinţei penale nr. 301 din 30 aprilie 2001, Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a declarat apel inculpatul Z.P.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu el a comis fapta pentru care este judecat şi a solicitat achitarea.
Totodată, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, în situaţia în care se va reţine vinovăţia sa.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat reţinându-se că probele administrate în cauză susţin vinovăţia sa, respectiv declaraţiile martorilor, procesele verbale de cercetare şi nu în ultimul rând rapoartele de expertiză medico-legală şi criminalistică.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, s-a apreciat că faţă de gravitatea faptelor, de modul în care a acţionat inculpatul, de atitudinea acestuia, de valoarea prejudiciului şi în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a reiterat, în esenţă, criticile invocate cu ocazia judecării apelului şi a solicitat în principiu restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, fără însă a preciza care sunt probele pe care le consideră necesare a fi administrate, şi în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Criticile nu sunt întemeiate.
Raportul de expertiză criminalistică efectuată în cauză, concluzionează că pe cele două fragmente din mocheta auto aflată în autoturismul abandonat pe raza comunei Chitila s-au pus în evidenţă urme de sânge uman care poate aparţine grupei sanguine A II sau OI.
Această concluzie se coroborează cu menţiunile existente în fişa de internare a inculpatului la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, din care rezultă că inculpatul a fost adus de un autoturism de culoare roşie, prezentând o plagă împuşcată transfixiantă în regiunea axilară stângă cu ruptura arterei axilare stângi, iar grupul său sanguin este A pozitiv, aşa cum rezultă de altfel şi din buletinul de analiză.
Pe de altă parte martorii audiaţi în cauză, C.N., N.V. şi C.C., agenţi de pază şi respectiv brancardier la Spitalul de Urgenţă au confirmat că inculpatul a fost adus şi lăsat „în grabă” la spital de doi indivizi care au venit cu un autoturism de culoare roşie.
În plus, aceste probe se coroborează şi cu expertiza medico-legală, care a concluzionat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce în noaptea de 15 iulie 1999, prin împuşcarea cu proiectil unic din afara limitei de acţiune a factorilor secundari şi cu concluziile expertizei criminalistice referitoare la urmele de sânge existente pe obiectele vestimentare aparţinând inculpatului despre care s-a menţionat că pot proveni ca urmare a penetrării glonţului prin ţesuturile din zona omoplatului stâng al persoanei care a îmbrăcat tricoul.
Cât priveşte determinarea grupei sanguine s-a menţionat că aceasta nu s-a putut stabili cu certitudine, deoarece sângele era depus pe suporturi neabsorbante, pentru care nu s-a putut aplica metoda absorţie – eluţie.
Pe de altă parte martorii audiaţi în cauză la stăruinţa inculpatului, respectiv T.M.C. şi A.S. nu au făcut precizări în legătură cu activitatea desfăşurată de inculpat după orele 23,oo şi respectiv orele 20,oo.
De asemenea, martora E.A., prietena inculpatului a relatat că în jurul orei 19,oo, în ziua de 15 iulie 1999, inculpatul a plecat fără a da explicaţii, iar ulterior la ora 2,30, martora a fost anunţată telefonic de persoane necunoscute, că acesta se află la Spitalul Clinic de Urgenţă.
În jurul aceleiaşi ore 2,30, martorele D.M. şi G.M. au relatat că au văzut un autoturism de teren de culoare roşie care circula cu viteză pe trotuarul din faţa imobilului aflat pe şoseaua Pantelimon şi au auzit mai multe focuri de armă.
Rezultă aşadar, din coroborarea acestor probe, analizate amănunţit de instanţe şi corect interpretate, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Ca atare, cererea recurentului de restituire a cauzei la procuror pentru completarea probelor nu poate fi primită, în cauză fiind administrate suficiente probe pertinente şi utile care au dovedit fără dubiu vinovăţia inculpatului.
Nici cererea de casare cu trimitere la prima instanţă nu poate fi luată în considerare atâta timp cât au fost verificate toate susţinerile inculpatului, fiind audiaţi martorii propuşi în apărarea sa, iar rezultatele probelor ştiinţifice se află la dosar.
Interpretarea acestor probe aparţine exclusiv instanţelor, fiind de competenţa acestora să aibă în vedere sau dimpotrivă să înlăture acele probe care nu se coroborează în cauză.
Aşa fiind, Curtea constată, că instanţele au procedat corect stabilind vinovăţia inculpatului pe baza probelor administrate, au dat o justă încadrare juridică faptelor comise de acesta şi i-au aplicat pedepse bine individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa încât, nu se impune o reformare a hotărârilor pronunţate.
Ca urmare, pentru aceste considerente recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de inculpatul Z.P.D. împotriva deciziei nr. 631 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 963/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 965/2003. Penal → |
|---|
