CSJ. Decizia nr. 962/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.962Dosar nr.629/2003
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.N.V. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr.64/2002.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.T.M., apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, deoarece, după apariţia Legii nr.360/2002 privind statului poliţistului, fapta comisă de inculpat intră în competenţa instanţei civile.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca inadmisibil, a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată de Curtea Militară de Apel la 16 ianuarie 2003 – dosar nr.64/2002 – printre altele, s-a respins, ca nefondată, excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei şi, ca o consecinţă, cererea de declinare a competenţei soluţionării cauzei în favoarea unei instanţe civile –Curtea de Apel Bucureşti-, formulată de inculpatul apelant P.N.V. condamnat, prin sentinţa nr.102 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.289 din acelaşi cod, şi la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.26 din Codul penal, raportat la art.257 din acelaşi cod.
În baza art.33 lit.a şi a art.34 lit.b din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
Totodată, în temeiul art.257 alin.2 din Codul penal, inculpatul a fost obligat să plătească către stat, suma de 1000 dolari USA sau contravaloarea în lei, la cursul valutar din ziua plăţii efective.
Împotriva sentinţei, printe alţii, a declarat apel şi inculpatul P.N.V., la Curtea Militară de Apel cauza înregistrându-se sub dosarul nr.64/2002.
Încheierea pronunţată la 16 ianuarie 2003, a fost motivată în baza următoarelor considerente.
Art.40 alin.1 din Codul de procedură penală stipulează: „când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate”.
Elementul determinant în stabilirea competenţei este data săvârşirii infracţiunii şi nu cea a schimbării calităţii inculpaţilor, a apariţiei unei legi noi sau a vreunei alte situaţii, ea –data- este elementul principal la care se raportează şi alte instituţii de drept, cum ar fi recidiva, aplicarea actelor normative de graţiere, amnistie, stabilirea termenilor procesuale, neretroactivitatea legii penale, aplicarea legii penale temporale, concursul de infracţiuni, responsabilitatea, minoritatea, beţia.
S-a mai reţinut că în conformitate cu art.1 alin.1 şi art.80 alin.1 din Legea nr.360 din 24 iunie 2002 privind statutul poliţistului, de la data de 23 august 2002, poliţiştii sunt funcţionari publici civili (fără grade militare şi doar cu grade profesionale), astfel că cei care au săvârşit fapte înainte de data menţionată, vor fi judecaţi şi după această dată, tot de instanţele militare, aplicându-se în cauză dispoziţiile art.40 alin.1 din Codul de procedură penală.
Totodată, instanţa a reţinut că indiferent cum, de ce, prin ce modalitate inculpatul şi-a pierdut calitatea (în cauză, aceea de militar), instanţa sesizată (Curtea Militară de Apel), rămâne competentă să judece. De la această regulă, face excepţie numai cazul în care o nouă lege are dispoziţii prin care se prevede expres ca acele cauze aflate deja pe rolul unor instanţe, să treacă în competenţa altora, dispoziţii care însă nu se regăsesc în Legea nr.360/2002.
Art.64 din Legea nr.360/2002 se aplică numai pentru faptele săvârşite după 23 august 2002.
S-a mai motivat că infracţiunile săvârşite de militarii din Ministerul de Interne care au acţionat în poliţia română, potrivit Legii nr.26/1994, deci anterior datei de 24 august 2002, sunt de competenţa instanţelor militare (art.26, 28, 28/2 din Codul de procedură penală), în baza dispoziţiilor art.40 alin.1 din acelaşi cod, acesta operând cu privire la toate faptele penale comise anterior datei de 24 august 2002.
În cauza dedusă judecăţii, faptele s-au săvârşit înainte de data de 5 martie 2001, coinculpatul T.C.G., în acea perioadă, având calitatea de militar cu gradul de plutonier major.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii, este inadmisibil pentru următorul considerent.
Potrivit art.3851 alin.2 din Codul de procedură penală, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa dau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În cauză, inculpatul a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunţată de instanţa competentă în fond (sentinţa nr.102 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti).
În timpul soluţionării căii de atac a apelului în faţa instanţei competentă, inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri, hotărâre care, potrivit art.311 alin.ultim din Codul de procedură penală, este în cursul judecăţii şi prin ea nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
În aceste condiţii, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 16 ianuarie 2003 a Curţii Militare de Apel, este inadmisibil.
În baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.a din Codul de procedură penală, recursul va fi respins.
Potrivit art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.N.V. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr.64/2002.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 955/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 963/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
