ICCJ. Decizia nr. 96/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.96.
Dosar nr.4784/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 644/F din 8 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins contestaţia la executare, formulată de condamnatul S.B. împotriva sentinţei penale nr. 606 din 23 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1337 din 14 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, ca inadmisibilă.
Condamnatul a fost obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut că petentul condamnat a formulat contestaţie la executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 606/1999 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.1337/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, susţinând că această pedeapsă este prea mare, faţă de împrejurările în care s-a consumat infracţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinice, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 526 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins ca nefondat apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., cazurile privind contestaţia contra executării hotărârii penale sunt limitativ prevăzute.
Cum cererea formulată de condamnat vizează reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor reale şi personale, cu consecinţa reducerii pedepsei, care nu se încadrează în nici unul din cele 4 cazuri prevăzute de textul mai sus citat, urmează ca recursul declarat să fie respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care include şi onorariul de apărător desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatulS.C. împotriva deciziei penale nr.526 din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 965/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1008/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
