Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 343/A/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol apelul declarat de condamnatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 211/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul S. C. aflat în stare de detenție în P. B. M., asistat de apărătorul ales, doamna avocat S. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Doamna avocat S. C., apărătorul ales pentru condamnatul apelant S. C., depune la dosar, în ședință publică, motive de apel și un memoriu redactat olograf de condamnat.
Întrebat fiind, condamnatul apelant S. C. arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Conform art. 83, art.108 alin. 1 și 2 și art. 374 alin 2 C.pr.pen., condamnatului apelant S. C. i s-au adus la cunoștință drepturile de care beneficiază în cursul procedurii judiciare.
Se procedează la audierea condamnatului apelant S. C. în condițiile prev. de art.107 și urm. C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat S. C., apărătorul ales pentru condamnatul apelant S. C., solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate ca nelegală. Apreciază că în raport de documentele dosarului sunt îndeplinite condițiile redeschiderii procesului penal. Arată că la dosar există suficiente probe că inculpatul nu a avut cunoștință de proces, iar din declarația acestuia dată în faza de urmărire penală rezultă că a precizat adresa din Italia unde să fie citat, adresă la care nu a fost niciodată citat. Arată că la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri, contractul de muncă, cererea de rezidență și cartea de identitate din care rezultă că în toată perioada judecării procesului acesta a locuit în Italia iar despre hotărârea de condamnare a aflat la data de 10 decembrie 2014, când s-a întors în România pentru a sărbători sărbătorile de iarnă, fiind reținut la vamă.
Concluzionând, arată că inculpatul nu a avut a avut cunoștință de proces, acesta nu a fost citat deși a indicat adresa din Italia iar cauza a fost judecată în lipsa acestuia, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului pentru motivele invocate prin apărătorul ales. Apreciază că nu există nici un temei juridic pentru a se face aplicarea art. 466 și urm. C.pr.pen.
Doamna avocat S. C., apărătorul ales pentru condamnatul apelant S. C., în replică arată că actele prin care a făcut dovada că inculpatul a locuit în Italia pe tot parcursul procesului penal nu au fost depuse la dosar în calea de atac apelului.
Condamnatul apelant S. C., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta și du dorește decât o judecată dreaptă deoarece nu dorește să se rețină că a părăsit țara pentru a se sustrage de la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 211/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria D., în temeiul art. 469 alin. 4 rap. la art. 466 alin. 1 C.pr.pen., a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat S. C., fiul lui D. și M., născut la data de 20.05.1976, CNP_,în prezent deținut în P. B. M. cu privire la cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei D., soluționat prin sentința penală nr. 1983/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria D., definitivă prin decizia penală nr. 77/A/29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
A fost respinsă cererea privind suspendarea executării hotărârii pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.proc.pen., petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D., la data de 09.01.2015, sub nr._, petentul S. C. a solicitat redeschiderea procesului penal ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei D..
În motivarea cererii petentul a menționat că pe perioada desfășurării procesului penal nu a fost citat la adresa de domiciliu și că în perioada respectivă a lucrat cu forme legale în Italia.
În susținerea cererii, petentul a depus copia cărții de identitate, adresa nr._/10.04.2014 emisă de Primăria Ferrara – Serviciul demografic, copia contractului de muncă, copia cărții de identitate emisă de autoritățile din Italia.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei D..
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 1983/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, petentul a fost condamnat la următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a și b V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p. și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prev. și ped. de art. 291 V.C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a și b V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p. s-a aplicat petentului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 61 V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p. a fost menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 246 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Baia M. prin s.p. nr. 293/2012. Petentul a fost privat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II lit. b V.C.p. în condițiile art. 71 V.C.p. în cond. art. 5 N.C.p.
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2318/11.11.2014 emis de Judecătoria D..
În baza acestui mandat, petentul a fost arestat la data de 10.12.2014.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, petentul a formulat apel peste termen. Prin decizia penală nr. 77/A/29.01.2015 Curtea de Apel A. I. a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 1983/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
În conformitate cu disp.art 411 alin. 4 C. proc.pen dispozițiile privind repunerea în termenul de apel nu se aplică în situația redeschiderii procesului penal. Prin urmare, dacă nu s-a procedat la o comunicare legală a sentinței pronunțată în cauza în care persoana a fost judecată în lipsă se va putea utiliza doar de calea de atac a apelului, nu și de prezenta procedură specială a rejudecării, deoarece pentru respectiva persoană termenul de apel nu a început să curgă.
Întrucât, prin decizia 77/A/29.01.2015, Curtea de Apel A. I. a constatat că petentul nu a avut cunoștință de existența hotărârii de condamnare care s-a pronunțat împotriva sa și, în consecință, s-a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, instanța a constatat că petentul condamnat nu mai poate solicita redeschiderea procesului penal.
Chiar și în situația în care s-ar admite că, în speță, se poate exercita această procedură specială, instanța a constatat următoarele:
Potrivit disp. art. 466 alin. 2 C.proc.pen ,, Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.”
Interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei de mai sus, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate în principiu, nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).
Instanța a constatat că nu sunt aplicabile disp. art. 466 alin. 2 teza I C.proc pen deoarece, în faza de judecată, inculpatul a fost legal citat la adresa de domiciliu din Sighetu Marmației, .. 22, . (fila 100 ), la adresa din Italia Via Ravena, nr. 28 ( f. 103 – 104), precum și la adresa din Via Statione, ./1, Coparo, Ferrara, Italia (f. 105 – 109).
S-a mai reținut că au fost efectuate demersuri suplimentare pentru a asigura prezența inculpatului în fața instanței de judecată. În acest sens, conform disp. art. 267 C.proc pen, instanța a accesat baza electronică de date DEPABD în vederea aflării adresei actuale de domiciliu ( f. 99 d.i). Totodată, au fost solicitate relații de la diferite instituții - Administrația Națională a Penitenciarelor, Inspectoratul General al Poliției Române, iar din conținutul acestora reiese că inculpatul nu se află încarcerat la nici un loc de deținere din cadrul A.N.P ( f. 122 d.i ), nu este arestat preventiv ( f. 126 d.i).
În conformitate cu disp. art. 259 alin. 5 C.proc pen, instanța a dispus citarea inculpatului și prin afișare la sediul instanței.
Cu privire la cele două adrese din Italia la care a fost citat petentul, s-a observat că acestea au fost menționate de către petent cu ocazia constatării infracțiunii flagrant în data de 28.09.2013 ( fila 51 d.u.p) și respectiv prin completarea anexei nr. 9 la punctul de frontieră P.T.F Nădlac din Via Statione, ./1, Coparo, Ferrara, Italia (f. 105 – 109).
De asemenea, raportat la aspectele arătate mai sus, instanța a constatat că acesta a fost citat în mod legal la proces, la adresele cunoscute. Prin urmare, susținerea petentului, din cuprinsul memoriului depus la ultimul termen de judecată, în sensul că nu a fost citat și la adresa din Italia, este nefondată.
Mai mult, aceasta avea cunoștință despre desfășurarea procedurilor penale față de el așa încât avea nu doar dreptul, dar și obligația de a încunoștința eventualele modificări de reședință în vederea asigurării respectării dreptului la apărare.
În speță, nu sunt incidente nici disp. art. 466 alin. 2 teza a II- a C.proc pen, întrucât petentul nu a putut proba că a lipsit în mod justificat de la judecată și că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a încunoștința instanța. Instanța a reținut că deși a avut cunoștință de proces, petentul S. C. a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei ce îl privește. Astfel, înscrisurile depuse la dosar de către petent ar furniza cel mult date conform cărora petentul este încadrat în muncă în Italia, dar nicidecum că acesta s-ar fi aflat într-o imposibilitate obiectivă de participare la procesul penal ce îl privea. Simplul fapt că o persoană se află la muncă în străinătate nu poate echivala cu ideea că persoana respectivă s-ar afla în neputință de a încunoștința instanța despre eventuala sa lipsă de la procesul penal.
Concluziv, instanța a reținut că petentul S. C. nu poate fi considerată persoană judecată în lipsă întrucât a fost citată legal la procesul penal ce îl privește și a luat cunoștință într-un mod oficial despre acesta, anume prin îndeplinirea legală a procedurii de citare.
Pentru considerentele expuse, neputând fi considerat petentul S. C. ca fiind o persoană judecată în lipsă, instanța a respins cererea de redeschidere a procesului penal ce a format obiectul dosarul penal nr._ al Judecătoriei D. soluționat prin sentința penală nr. 1983/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria D., definitivă prin decizia penală nr. 77/A/29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
Referitor la cererea privind suspendarea executării hotărârii pronunțată în dosarul nr._, instanța a respins-o având în vedere că s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererii de redeschidere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul S. C..
Personal și prin apărătorul ales condamnatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, redeschiderea procesului penal.
În motivarea apelului se arată că la dosar există suficiente probe că inculpatul nu a avut cunoștință de proces, iar din declarația acestuia dată în faza de urmărire penală rezultă că a precizat adresa din Italia unde să fie citat, adresă la care nu a fost niciodată citat. Arată că la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri, contractul de muncă, cererea de rezidență și cartea de identitate din care rezultă că în toată perioada judecării procesului acesta a locuit în Italia iar despre hotărârea de condamnare a aflat la data de 10 decembrie 2014, când s-a întors în România pentru a sărbători sărbătorile de iarnă, fiind reținut la vamă.
Concluzionând, arată că inculpatul nu a avut a avut cunoștință de proces, acesta nu a fost citat deși a indicat adresa din Italia iar cauza a fost judecată în lipsa acestuia, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de condamnatul inculpat S. C. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Condamnatul apelant prin apelul declarat a reiterat practic motivele pentru care a solicitat redeschiderea procesului penal, fără a lua în considerare motivele pentru care instanța de fond a respins cererea sa.
Se constată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța motivând in extenso care sunt motivele respingerii cererii formulate de apelant.
Practic, pentru aceleași motive, condamnatul apelant dorește din nou o rejudecare a cauzei sale făcând abstracție de hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
Apelul este nefondat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 466 al. 2 C.p.p.
Mai mult, inculpatului i-a fost admis un apel peste termen în care a invocat aceleași motive și care a fost respins.
În final, se observă că a fost legal citat, la adresele pe care le-a indicat și nu a motivat niciodată care a fost împrejurarea cale l-a împiedicat în mod obiectiv să nu se prezinte la judecată, cu atât mai mult cu cât avea obligația să indice adresa la care dorea a fi citat.
Față de cele expuse Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul S. C..
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va obliga pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 211/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria D..
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă pe apelant să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.03.2015.
Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.
S. Sovata
Semnează grefier-șef secția penală
V. V. C.
Red./tehn./DG
2ex./23.04.2015
Jud.fond M. N. T.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 459/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
