Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 173/2015
Ședința publică din 18 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: G. L. O.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial A. reprezentat prin procuror A. Rasovan
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial A. împotriva încheierii penale pronunțate în 9.11.2015 de Tribunalul A. în dosar nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat M. S. I. N. asistat de av. Z. T. în substituirea apărătorului ales, av. N. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea contestației formulate în cauză împotriva încheierii prin care Tribunalul A. ca instanță de fond a dispus ridicarea măsurii asigurătorii instituite asupra unor părți sociale a . în contul presupusei infracțiuni a fi comise de către inculpatul M. S. și ceilalți inculpați trimiși în judecată. Procurorul de caz a apreciat că în cauză s-a produs un prejudiciu de 7500 euro dat fiind modul în care s-a derulat activitatea infracțională.
Se arată de către procuror că instanța de fond a considerat că odată ce inculpatul M. a depus la o societate bancară suma ce reprezintă prejudiciul în cauză măsura asiguratorie poate să fie ridicată.
Se precizează că P. nu a împărtășit acest punct de vedere. Pe de o parte, din perspectiva legalității se poate observa că în cauză norma procesual penală nu prevede o situație sau un caz în care măsura asiguratorie să poată fi ridicată anterior pronunțării unei hotărâri în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Pe de altă parte, se poate observa că în cauză măsura a fost constituită potrivit dispozițiilor art. 249 alin. 1) C.pr.pen pentru a se asigura recuperarea prejudiciului și în vederea recuperării și cheltuielilor judiciare care sunt ocazionate de prezentele proceduri și al căror cuantum, la momentul emiterii rechizitoriului, nu puteau fi cuantificate în totalitate decât pentru faza de urmărire penală.
În aceste condiții, se apreciază că fiind ridicată măsura asiguratorie, în modalitatea în care a considerat instanța de fond, practic, în cauză nu mai există o măsură asiguratorie. Această sumă de bani, considerată neacoperitoare raportat la prejudiciu plus cheltuieli judiciare, nu poartă nicio măsură de indisponibilizare motiv pentru care se consideră că hotărârea instanței de fond este nelegal întrucât completează norma procesual penală cu o dispoziție din codul de procedură civilă care în cauză nu are nicio incidență în lipsa unei laturi civile.
Se consideră că în fapt instanța a avut în vedere doar să schimbe obiectul asupra căreia poartă măsura asiguratorie, și totuși la acest moment instanța a apreciat oportun să o ridice.
Apărătorul intimatului-inculpat M. S. I. N., av. Z. T., solicită în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7) lit. a) C.pr.pen respingerea contestației ca inadmisibilă și în subsidiar, dacă nu vor fi primite concluziile apărării cu privire la inadmisibilitate, se apreciază a fi incidente dispozițiile de la lit. b), respectiv contestația este nefondată.
Cu privire la inadmisibilitatea contestației se susține că în codul de procedură penală sunt prevăzute două situații clare în care se pot exercita căi de atac împotriva încheierilor instanței: art. 408 alin. 2) C.pr.pen și 425 ind. 1 C.pr.pen.
Raportat la dispozițiile art. 249 C.pr.pen, cadrul general al luării măsurii asiguratorii, apărătorul inculpatului precizează că în această reglementare nu este prevăzută o cale de atac cu privire la ceea ce s-a întâmplat la fondul cauzei, respectiv ridicarea măsurii, ci potrivit acesteia se poate ataca modul de aducere la îndeplinire a măsurii sau, în momentul în care se ia de procuror măsura asiguratorie, se poate ataca la instanță.
Apărătorul inculpatului precizează că prin ordonanța din 10 februarie emisă de către D. și prin care s-a instituit măsura, aceasta a fost stabilită în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Se mai învederează că în momentul în care reprezentanta Parchetului a pus concluzii pe cererea apărării de ridicare a sechestrului în cursul judecății pe fond s-a încercat o schimbare a obiectului măsurii sechestrului în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Cu privire la faptul dacă contestația este fondată sau nu se arată că o astfel de măsură asupra bunului mers al unei societăți are implicații destul de grave și din data de 10 februarie 2015 până în prezent clientului pe care îl reprezintă i s-a blocat o linie de creditare de către bănci, a pierdut un proiect pe fonduri europene și a fost nevoit să concedieze angajați. Cu toate acestea, învederează apărătorul, acesta a fost de acord să depună suma de 7500 euro la CEC Bank, la dispoziția Tribunalului A..
În urma interpelării instanței, apărătorul inculpatului menționează că teoretic există posibilitatea ridicării acestei sume de către clientul său însă această atitudine ar fi contrară apărării construite în cauză.
Reprezentanta Parchetului apreciază calea de atac formulată ca fiind admisibilă fiind legitimată de dispozițiile art. 250 alin. 6) C.pr.pen, întrucât inițial măsura a fost luată asupra unor părți sociale, iar în speță judecătorul a devenit organ de punere în executare a unei măsuri pe care ulterior a ridicat-o și a instituit-o asupra unei sume de bani.
Pe de altă parte se solicită instanței să se constate că nu există un titlu în baza căruia societatea bancară din speță să refuze inculpatului restituirea sumei de bani.
Apărătorul intimatului-inculpat M. S. I. N. consideră că dispozițiile art. 250 alin. 6) C.pr.pen se referă la situația în care măsura se aduce la îndeplinire asupra unei sume de bani într-un alt cuantum.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2015, pronunțată de Tribunalului A.-Secția penală în dosarul nr._ 15, s-a admis cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător formulată de inculpatul M. S. I. N., prin apărător ales.
S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 206/P/10.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial A. I. asupra celor 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al . PENTRU INTEGRARE SRL Cluj N. (J_, CUI_) cu o valoare totală de 200 lei, până la concurența sumei de 7500 de euro.
S-a constatat că inculpatul a depus recipisa de consemnare nr._/1 emisă de CEC Bank prin care suma de 33.075, 00 lei, echivalentul a 7500 euro, reprezentând prejudiciul reținut în dosarul penal nr._ 15, se află la dispoziția Tribunalului A..
Pentru a pronunța această încheiere a reținut Tribunalul A.-Secția penală că prin cererea adresată judecătorului de cameră preliminară și reiterată la termenul de judecată din 12.10.2015, inculpatul M. S. I. N., prin apărător ales, a solicitat instanței să dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra capitalului social al . Cluj N., cu argumentarea că prin consemnarea sumei reprezentând prejudiciu în prezenta cauză la dispoziția Tribunalului A., s-a reparat paguba produsă prin infracțiune.
S-a mai arătat că măsura sechestrului asigurător produce consecințe asupra activității firmei pe care o conduce, fiind blocată linia de credit a acesteia și implicit afectată întreaga procedură de achiziții în leasing, sau de altă natură, cu efecte directe asupra angajaților firmei.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial A. I. cu numărul 206/P/2013, înregistrat sub dosar penal nr._ 15, a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, inculpatul M. S. I. N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art.248 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal
Prin ordonanța nr. 206/P/10.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial A. I. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra celor 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al . PENTRU INTEGRARE SRL Cluj N. (J_, CUI_) cu o valoare totală de 200 lei, până la concurența sumei de 7500 de euro.
Obiectul acestei măsuri îl constituie repararea pagubei produse prin infracțiune și a fost luată asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii probabile a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 249 alin.5 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din data de 26.10.2015 a fost depusă în original recipisa de consemnare nr._/1 prin care inculpatul M. S. a consemnat la CEC Bank suma de 33.075, 00 lei, reprezentând prejudiciu în prezenta cauză, la dispoziția Tribunalului A..
Potrivit dispozițiilor art. 249 alin.1 Cod procedură penală ,,procurorul în cursul urmăririi penale, ..., poate lua măsuri asigurătorii, ..., ori a reparării pagubei produse prin infracțiune"".
De asemenea, potrivit art.750 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, se poate proceda la ridicarea măsurii sechestrului asigurător dacă ,,… face depunerea cu afectațiunea specială prev. la art. 720 alin.1 și predă … recipisa de consemnare’’.
Având în vedere că măsura sechestrului asigurător a fost instituită în temeiul art. 249 alin.1 Cod procedură penală și vizează recuperarea prejudiciului estimat de organele de urmărire penală la suma de 7500 de euro, iar echivalentul acesteia, în speță suma de 33.075, 00 lei, a fost consemnată la CEC Bank, la dispoziția Tribunalului A., măsura nefiind instituită și ca o garanție a executării cheltuielilor judiciare, instanța a admis cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător formulată de inculpatul M. S. I. N., prin apărător ales și în consecință a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 206/P/10.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial A. I. asupra celor 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al . PENTRU INTEGRARE SRL Cluj N. (J_, CUI_) cu o valoare totală de 200 lei, până la concurența sumei de 7500 de euro.
A constatat că inculpatul a depus recipisa de consemnare nr._/1 emisă de CEC Bank, prin care suma de 33.075, 00 lei, echivalentul a 7500 euro, reprezentând prejudiciul reținut în dosarul penal nr._ 15, se află la dispoziția Tribunalului A..
Împotriva acestei încheieri a exercitat calea de atac a contestației P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. Teritorial A. I., criticând încheierea primei instanțe pentru considerente de netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației a arătat Ministerul Public, după expunerea dispozitivului rechizitoriului în partea ce-l privește pe inculpatul M. S. și a ordonanței procurorului prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator, că măsura asiguratorie a fost adoptată de procuror în temeiul dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Codul de procedură penală, având drept scop, conform textului de lege citat, garantarea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune precum și a cheltuielilor judiciare ocazionate de etapa procesuală a urmăririi penale și, respectiv, a cercetării judecătorești.
În acest context soluția adoptată de prima instanță lasă fără eficiență măsura asiguratorie dispusă, mai ales că suma depusă de inculpat nu a fost în nici un fel indisponibilizată și nu acoperă și cuantumul cheltuielilor judiciare.
Mai mult, modalitatea în care a procedat prima instanță nu este reglementată de norma procesual penală, nefiind instituite cazurile și situațiile în care măsura asiguratorie poate fi revocată anterior pronunțării unei hotărâri, chiar nedefinitive, pe fondul cauzei, sau cazurile de înlocuire a obiectului măsurii asiguratorii aplicate.
În considerentele încheierii se face vorbire de normele procesual civile care ar putea fi incidente în măsura în care cauza ar av4ea și o latură civilă, ori în prezentul dosar nu există constituire de parte civilă, în situația unei hotărâri de condamnare devenind operabile dispozițiile referitoare la confiscarea specială.
Concluzia care se impune este aceea că în această etapă, în lipsa unor norme procesuale exprese, instanța nu poate ridica/revoca măsura asiguratorie întrucât modalitatea în care se soluționează latura penală a cauzei are influență determinantă asupra măsurilor asiguratorii, ori în cauză, este evident, asupra ac4esteia fondul nu s-a pronunțat.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor de netemeinicie formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, am ajuns la concluzia că este inadmisibilă contestația exercitată de Ministerul Public și că se impune respingerea acesteia.
Reținem noi, în baza propriei noastre analize, că prin ordonanța din data de 10.02.2015 dată în dosarul nr. 206/P/2013, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. Teritorial A. I. a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra celor 20 de părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al S.C. UNITATEA DE SUPORT PENTRU INTEGRARE S.R.L. CLUJ N. cu o valoare totală de 200 lei, până la concurența sumei de 7.500 Eur.
Ulterior acestui moment, prin rechizitoriul dat în același dosar, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, și a inculpatului M. S. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și la art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A. la nr._ 15.
La termenul de judecată din data de 26.10.2015, inculpatul M. S. I. N. depune la dosar recipisa de consemnare nr._/1 prin care consemnează la C.E.C. Bank suma de 33.075, 00 lei(contravaloarea a 7.500 Eur), reprezentând prejudiciu în prezenta cauză, la dispoziția Tribunalului A. și solicită ridicarea măsurii sechestrului judiciar instituit asupra părților sociale ale societății comerciale.
Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2015, Tribunalul A. admite cererea inculpatului și, constatând că acesta a depus recipisa de consemnare nr._/1 emisă de CEC Bank prin care suma de 33.075, 00 lei, echivalentul a 7500 euro, reprezentând prejudiciul reținut în dosarul penal nr._ 15, se află la dispoziția Tribunalului A., a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 206/P/10.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial A. I. asupra celor 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al . PENTRU INTEGRARE SRL Cluj N. (J_, CUI_) cu o valoare totală de 200 lei, până la concurența sumei de 7500 de euro.
Împotriva acestei încheieri exercită calea de atac a contestației Ministerul Public.
În analiza contestației declarate am pornit de la prevederile art. 4251 din Codul de procedură penală, prevederi ce reglementează calea de atac ordinară a contestației.
Statuează textul de lege citat, în cuprinsul alin. 1, că se poate exercita calea de atac a contestației numai atunci când legea o prevede expres.
După ce am observat aceste prevederi, ne-am îndreptat atenția spre dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală, având denumirea marginală „contestarea măsurilor asiguratorii”.
Potrivit textului alin. 1 al art. 250 din Codul de procedură penală, împotriva măsurilor asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Textul alin. 6 al aceluiași articol statuează că împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii luate de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată, procurorul, suspectul sau inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță.
Interpretarea coroborată a acestor texte de lege ne conduce spre următoarele concluzii:
- în privința sechestrului dispus de procuror în faza de urmărire penală prin ordonanță, se poate face contestație la judecătorul de drepturi și libertăți atât referitor la instituirea măsurii, cât și, după luarea ei, la modul în care a fost adusă la îndeplinire și
- referitor la sechestrul dispus de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată prin încheiere, se poate contesta doar modalitatea în care a fost pusă în aplicare măsura, la același organ care a dispus-o.
- legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată iau sau revocă măsura asiguratorie a sechestrului.
În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva încheierilor prin care instanța de judecată revocă măsura asiguratorie a sechestrului(ca și în cauza de față), cu toată critica adusă în literatura de specialitate acestei soluții legislative(considerată un veritabil regres față de reglementarea anterioară), dobândesc deplină incidență prevederile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a teza a-II-a din Codul de procedură penală potrivit cărora o asemenea contestație este inadmisibilă. Este inadmisibilă întrucât, repetăm, textul alin. 1 al art. 4251 din Codul de procedură penală stipulează că se poate exercita calea de atac a contestației numai atunci când legea o prevede expres.
Pentru aceste considerente apreciem contestația inadmisibilă și urmează să o respingem ca atare, în temeiul textului de lege precitat.
Lipsind culpa procesuală a inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația declarată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S. Teritorial A. I. împotriva încheierii din data de 09.11.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.
Președinte, Grefier,
G. L. O. D. F.
Red. GLO
Tehnored DF/2ex/2.12.2015
Jud fond TMȚ
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1106/2015.... → |
|---|
