Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1099/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1099/A/2015
Ședința publică din 18.11.2015
Completul constituit din:
Președinte: S. T.
Judecător: G. L. O.
Grefier: D. F.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. reprezentat prin procuror A. P.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul F. M. D. împotriva sentinței penale nr. 403/13 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat F. M. D. asistat de apărător ales, av. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul ales al inculpatului învederează instanței că inculpatul nu dorește să mai dea declarație și precizează că și le menține pe cele date anterior.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea dă cuvântul asupra prezentului apel.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat F. M. D., av. C. F., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicate.
Apărătorul învederează cu privire la prima faptă săvârșită de inculpat și care a atras starea de recidivă că în sentința primei instanțe se reține că inculpatul a condus un autovehicul pe un drum slab circulat, a recunoscut încă de când a fost oprit de agentul constatator faptul că nu posedă permis de conducere, a regretat săvârșirea faptei și i s-a aplicat o pedeapsă de 8 luni cu suspendarea condiționată a executării.
Împrejurarea că inculpatul a regretat săvârșirea acestei fapte este considerată de apărător a fi dovedită și prin faptul că inculpatul o perioadă considerabilă de timp, respectiv 3 ani de zile, inculpatul nu a mai săvârșit nicio altă faptă.
Mai arată apărătorul că inculpatul este aproape de expirarea termenului de recidivă, dar oferindu-i-se această oportunitate a luat o decizie proastă când s-a deplasat la angajator și a afirmat că deține un permis de conducere în condițiile în care acest lucru nu era adevărat.
Se precizează de către apărător că inculpatul conducea doar de la serviciu spre casă, fiind relevant faptul că nu conducea autoturismul pentru a merge să se distreze sau pentru a se plimba. De asemenea, mai precizează apărătorul, angajatorul a menționat că urma să angajeze alte persoane care posedă permis de conducere și această situație ar fi fost o perioadă scurtă.
Se apreciază de apărător important de relevat faptul că inculpatul a luat această decizie în condițiile în care o perioadă mare de timp a lucrat fără forme legale și are doi copii în întreținere.
Pentru aceste considerente se apreciază de către apărare că se poate proceda la reducerea pedepsei aplicate și la admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea hotărârii primei instanțe apreciind că pedepsele au fost bine stabilite.
Procurorul precizează că limitele de pedeapsă au fost reduse practic cu o treime ca urmare a invocării de către inculpat a procedurii simplificate și fiecare dintre pedepse a fost aplicată în cuantumul său minim.
Se consideră de către procuror că nu s-a făcut dovada existenței unor circumstanțe atenuante în cauză astfel încât pedepsele să poată fi coborâte sub minimul special.
Pentru aceste motive se solicită respingerea apelului formulat în cauză.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat F. M. D., av. C. F., consideră că circumstanțele atenuante sunt tocmai circumstanțele atenuante ale inculpatului, respectiv faptul că a încercat să primească acest loc de muncă și că are 2 minori în întreținere, precum și modul și mijloacele săvârșirii acestei fapte.
Având ultimul cuvânt inculpatul arată că îi pare rău pentru cele întâmplate, dar în condițiile în care era presat în a contribui cu bani la întreținerea copilului minor care avea atunci 3 ani și faptul că urma și divorțul care însemna obligația la pensia alimentară a luat această decizie proastă cu scopul de a rezolva situația.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penale de față constată:
I. Prin sentința penală nr. 403/13 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul F. M. D. la pedepsele de:
- 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969 (10 acte materiale), art. 37 alin. 1 lit. a C.p. 1969, art. 5 N.C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., urmare a schimbării încadrări juridice în temeiul art. 386 C.p.p, cu aplicarea art. 5 N.C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. (10 acte materiale),
- 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p. 1969, art. 5 N.C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., urmare a schimbării încadrări juridice în temeiul art. 386 C.p.p, cu aplicarea art. 5 N.C.p., din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 C.p.
În temeiul art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b C.p. 1969, cu aplicarea art. 5 N.C.p., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 8 luni.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.p. 1969 și interzice inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei rezultante principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. 1969.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal raportat la art. 83 alin. 1 Cp 1969 se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1532/23.10.2012 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin nerecurare la data de 06.11.2012, și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință – 8 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, cu pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. 1969, în condițiile art. 71 C.p. 1969 prin aplicarea art. 15 alin. 2 și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 .
În temeiul art. 272 C.p.p., art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligă inculpatul la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6316/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului F. M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. (10 acte materiale) și art. 336 alin. 1 C.p., totul cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p.
În actul de sesizare a fost reținută în esență, în fapt, că inculpatul F. M. D., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în data de 12.11.2013, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Dacia 1305, cu numărul de înmatriculare_ pe ruta Ș. M. – Șelimbăr și a condus autovehiculul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_ pe ruta Șelimbăr - Ș. M., iar, în perioada 13.11.2013 – 16.11.2013, a condus autovehiculul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_ pe aceeași rută, tur și retur, fără a poseda permis de conducere, iar în data de 16.11.2013, în jurul orelor 21.30, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,60 mg/l alcool pur in sânge la momentul primei prelevări și de 1,45 mg/l alcool pur in sânge la momentul celei de-a doua prelevări.
Inculpatul F. M. D. s-a prezentat în fața instanței de judecată și a solicitat aplicabilitatea dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p., declarația sa expresă fiind consemnată și atașată separat la dosarul cauzei (f. 38-39 ds), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, în esență, pe baza probelor de la urmărire penală, însușite și necontestate de către inculpat, că inculpatul F. M. D., în data de 12.11.2013, a condus autovehiculul marca Dacia 1305, cu numărul de înmatriculare_ pe ruta Ș. M. - Șelimbăr, iar, în perioada 12.11.2013 – 16.11.2013, a condus autovehiculul marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_ pe aceeași rută, tur și retur, fără a poseda permis de conducere, iar, în data de 16.11.2013, în jurul orelor 21.30, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,60 mg/l alcool pur in sânge la momentul primei prelevări și de 1,45 mg/l alcool pur in sânge la momentul celei de-a doua prelevări.
În drept, s-a reținut, raportat la conflictul de legi penale, la dispozițiile art. 5 din Codul penal și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, precum și la împrejurarea că instanța s-a orientat, spre pedeapsa închisorii, în detrimentul celei a amenzii penale, că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal sub imperiul cărora s-a comis faptele .
Astfel că, față de încadrările juridice stabilite în rechizitoriu, pentru acuratețe juridică și pentru aplicarea globală a legii penale mai favorabile, instanța în temeiul art. 386 C.p.p., cu aplicarea art. 5 N.C.p., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. (10 acte materiale) și art. 336 alin. 1 C.p., ambele cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. 1969 și a art. 37 alin. 1 lit. a C.p. 1969.
În drept, faptele inculpatului astfel cum au fost descrise sintetic în prezentele considerente, întrunesc atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective trăsăturile esențiale ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în formă continuată și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, ambele în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969 și a art. 37 alin. 1 lit. a C.p. 1969, ( instanța reținând 10 acte materiale ale acestei infracțiuni, corespunzătoare acțiunilor zilnice în care inculpatul a condus, tur și retur, autovehiculele susmenționate pe ruta Ș. M. – Șelimbăr) . și prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p. 1969.
Totodată, analizând certificatul de cazier judiciar, instanța constată că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 1532/23.10.2012 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin nerecurare la data de 06.11.2012 la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe timp de 2 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că cele două fapte din prezentul dosar au fost săvârșite după rămânerea definitivă a condamnării inculpatului la o pedeapsă mai mare de 6 luni, în termenul de încercare al suspendării condiționate, fiind incidente prevederile recidivei postcondamnatorii de la art. 37 alin. 1 lit. a C.p. 1969.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, instanța va avea în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cp și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.p. 1969 și va interzice inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp 1969.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, raportat la art. 83 alin. 1 C.p. 1969 și Deciziei nr. 1/2011 a ÎCCJ (RIL), instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1532/23.10.2012 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin nerecurare la data de 06.11.2012, și va dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință – 8 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 272 C.p.p., art. 274 alin. 1 C.p.p. instanța va obligă inculpatul la plata cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de lege inculpatul F. M. D..
În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul, prin apărătorul ales a solicitat admiterea apelului sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, în sensul reducerea pedepsei, motivându-se, în esență, că inculpatul a recunoscut sincer faptele și le regretă, că faptele sunt comise în perioada termenului de încercare însă mai era puțin și se împlinea termenul de reabilitare, că este singurul întreținător al familiei, având 2 copii minori .
III. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat în apel, precum și din oficiu, dar în limitele prevăzute de art. 417 și art. 418 C. pr.pen., Curtea constată că apelul inculpatului apelant este nefondat urmând a fi respins pentru motivele ce se vor expune în continuare:
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului F. M. D., au fost corect reținute, acesta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 22 iunie 2015, să fie judecat potrivit dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, întrucât a recunoscut în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe cale și le-a însușit, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969.
Curtea reține că, potrivit art. 374 alin. 1 și 2 comb. cu art. 375 alin. 1, 2 Cod de procedură penală, pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătorești, în primă instanță, să existe din partea inculpatului o recunoaștere totală și necondiționată a tuturor faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, iar probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să permită stabilirea unei pedepse.
Totodată, din conținutul art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, inculpatul care își recunoaște vinovăția beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute cu o treime și în ipoteza existenței altor circumstanțe, fie atenuante, fie agravante, efectul acestora raportând-se la limitele de pedeapsă astfel reduse.
In opinia Curți, instanța de fond a apreciat în mod corect că, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege și a admis cererea formulată de inculpat de a se judeca conform procedurii prevăzută de art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Faptele inculpatul F. M. D., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în data de 12.11.2013, a condus pe drumurile publice un autovehicul pe ruta Ș. M. – Șelimbăr și retur, iar în perioada 13.11.2013 – 16.11.2013, a condus un autovehicul pe aceeași rută, tur și retur, fără a poseda permis de conducere, pentru ca în data de 16.11.2013, în jurul orelor 21.30, a condus pe drumurile publice un autoturism având o îmbibație alcoolică de 1,60 mg/l alcool pur in sânge la momentul primei prelevări și de 1,45 mg/l alcool pur in sânge la momentul celei de-a doua prelevări, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (10 acte materiale ) și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal.
Tot astfel, Curtea constată că prima instanță a procedat la o corectă aplicare a legii penale mai favorabile - art. 5 Cod penal, legea sub imperiul cărora s-au comis faptele este mai favorabilă, raportat la regimul juridic al concursului de infracțiuni.
Tot astfel, în mod corect instanța de judecată a aplicat legea penală mai favorabilă în mod global, având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 care precizează că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive, reținând și cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei că sunt incidente dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969.
Relativ la solicitarea inculpatului apelant de reducere a pedepselor aplicate, Curtea reține că deși în mod eronat instanța a reținut incidența criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, în loc de art. 72 Cod penal din 1969, pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 72 C.pen. anterior care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Curtea de apel, particularizând criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal anterior la prezenta cauză, constată că inculpatul a recunoscut sincer faptele, și deci le regretă, are antecedente penale, fiind în starea de recidivă în termenii art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969, față de pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1532/23.10.2012 a Judecătoriei Bistrița.
Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum și față de datele care caracterizează persoana inculpatului, apreciază că aplicare unei pedepse de câte 8 luni închisoare pentru fiecare infracțiune, urmând să execute în urma contopirii o pedeapsa de 8 luni închisoare, răspunde imperativelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Cererea inculpatului de reindividualizare a pedepsei prin luarea în considerare a faptului că a recunoscut faptele, nu poate fi admisă, aceasta împrejurarea fiind valorificată de instanță prin acordarea beneficiului prevăzut de art. 396 alin. 10 Cod proc.penală privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Examinând aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, se apreciază că pedepsele aplicate de prima instanță, reflectă, atât pericolul social generic sporit al infracțiunilor comise de inculpat, cât și gravitatea concretă a faptelor, raportat la împrejurările și modalității în care au fost săvârșite, numărul mare de acte infracționale, astfel cum au fost redate sintetic în considerentele deciziei.
Este adevărat că inculpatul are în prezent loc de muncă, are 2 copii minori în întreținere, însă acestor împrejurări nu li se poate da semnificația unor circumstanțe atenuate judiciare așa cum solicită apelantul inculpat, deoarece aceste elemente au fost avute în vedere de judecătorul de fond în stabilirea pedepsei. De asemenea, se apreciază distinct de gravitatea fiecărei infracțiuni săvârșite, că numărul acestora și situația de recidivă impune un tratament sancționator mai aspru.
Curtea, atât în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare faptă comisă, cât și a pedepsei rezultante, cu executare în regim privativ de libertate, față și de criticile formulate în apel, consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 Cod penal din 1969 se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, numărul acestora, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le puteau produce, sub aspectul punerii în pericol grav a siguranței circulației pe drumurile publice.
În raport cu cele menționate, Curtea nu poate împărtăși cererea inculpatului apelant, întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se aplicarea distinctă a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute în art. 74 C. pen. și a regimului sancționator reglementat în art. 76 din același cod.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la antecedența penală a inculpatului și la aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, se constată că singura modalitate de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, este executarea în regim de detenție. Curtea are în vedere și Decizia nr. 1/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior, respectiv la posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată (săvârșită în cursul termenului de încercare al unei suspendări condiționate a executării pedepsei dispuse anterior), pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal cu privire la infracțiunea săvârșită ulterior ), fiind stabilit în mod obligatoriu că: ,, În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal stabilește că:
1. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.
2. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.’’
Pentru toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit.b) din Codul de procedură penală, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul F. M. D. împotriva sentinței penale nr. 403/2015 pronunțată la 13.07.2015 de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat numitul inculpat apelant la plata sumei de 165 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant în sumă de 65 lei, onorariul parțial, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul F. M. D. împotriva sentinței penale nr. 403/2015 pronunțată la 13.07.2015 de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe numitul inculpat apelant la plata sumei de 165 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant în sumă de 65 lei, onorariul parțial, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.11. 2015.
Președinte, Judecător,
S. T. G. L. O.
Grefier,
D. F.
Red. ST
Tehnored. DF/2ex/14.12.2015
Jud. fond L.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
