Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ Nr. 161/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul L. C. A. împotriva încheierii penale din 21.10.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ 15
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul L. C. A. asistat de desemnat din oficiu, avocat P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind inculpatul contestator L. C. A. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, în persoana doamnei avocat P. C.. De asemenea arată că nu dorește să dea declarații în cauza.
La solicitarea inculpatului contestator L. C. A., în baza art. 89 alin. 2 C. pr. pen instanța încuviințează acestuia să ia contact cu apărătorul desemnat din oficiu.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. C. A. solicită, în principal, admiterea contestației și pe cale de consecință să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsuri arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Precizează că inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, acesta dorind să beneficieze de procedura simplificată a judecării cauzei, apreciind că există suficiente motive pentru a se putea constata că starea de pericol a încetat. Mai mult decât atât consideră că de la luarea măsurii arestului preventiv și până în prezent scopul luării acestei măsuri a fost atins, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive în prezent nu mai există, apreciind că a trecut suficient timp pentru ca inculpatul să realizeze gravitatea faptelor comise.
De asemenea solicită a se avea în vedere că încheierea instanței de fond prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului nu este motivată ci doar seenumără situațiile în care se poate menține sau se poate revoca starea arestului preventiv.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de inculpatul L. C. A. și menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că de la data 1.10.2015, când în cauză a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpat, nu au intervenit elemente noi. În ceea ce privește susținerile referitoare la recunoașterea faptelor de către inculpat solicită a se avea în vedere că această recunoaștere este nuanțată, motiv pentru care au fost propuși martori care au fost audiați în faza de urmărire penală și consideră că și în aceste condiții, raportat la gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunile de omor calificat și de tâlhărie asupra unei victime de 87 de ani, în propria locuință, sunt îndeplinite toate criteriile avute în vedere atât de jurisprudența națională cât și jurisprudența CEDO, de menținere a măsurii arestării preventive raportat la pericolul social concret. De asemenea precizează că termenul rezonabil nu a fost depășit, având în vedere criteriile după care se analizează starea de arest și respectiv menținerea unei persoane în stare de arest.
Având ultimul cuvânt inculpatul L. C. A. arată că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
CURTEA DE APEL
I. Constată că prin încheierea penală din 21.10.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ 15 în temeiul art.362 Cod procedură penală rap. la art.208 al.2 și 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:
1.L. C.-A., fiul lui S. M. și E. M., născut la data de 20.08.1992, în D., județ Hunedoara, cetățean român, fără ocupație, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în comuna Băița, ., județ Hunedoara, posesor al C.I. ., nr._, eliberat de S.P.C. B. la data de 26.08.2010, CNP_, cu antecedente penale, deținut în P. A., și
2.M. C.-R., fiul lui natural și E. R., născut la data de 14.08.1996, în D.. J. Hunedoara, cetățean român, fără ocupație, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în comuna Băița, ., județ Hunedoara, posesor al C.I. ., nr._, eliberată la data de 07.11.2014 de SPC B., CNP_, cu antecedente penale, deținut în P. A., care a fost menținută.
Au fost respinse cererile formulate de inculpați, de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 40/14.05.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Hunedoara, definitivă prin încheierea penală nr.77/JDL/19.05.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel A. I., pentru temeiul reglementat de dispozițiile art.223 al.2 C.pr.pen., potrivit căruia, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile de omor calificat, prev. de art.189 al.1 lit d) C.pen. și tâlhărie calificată, prev. de art.234 al.1 lit.d) și f) C.pen., ambele cu aplicarea art.38 C.pen. și art.77 al.1 lit.e) C.pen. (inculpatul L.), respectiv faptele infracționale de complicitate la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.48 C.pen. raportat la art.189 al.1 lit d) C.pen. șitâlhărie calificată, prev. de art.234 al.1 lit.c), d) și f) C.pen., ambele cu aplicarea art.38 C.pen. și art.77 al.1 lit.e) C.pen. (inculpatul M.).
În concret, în sarcina inculpaților s-a reținut că, în noaptea de 23/24.04.2015, inculpații L. C. A. și M. C.-R., ambii purtând mănuși iar inculpatul M. C.-R. fiind mascat și având asupra sa un cuțit de vânătoare, au pătruns prin efracție (prin spargerea geamului de la ușa de la . îndepărtarea zăvorului cu care aceasta era asigurată) în locuința victimei P. F., în vârstă de 87 de ani, din satul O., ., județul Hunedoara, cunoscând că aceasta locuiește singură și deține sume importante de bani (în . că victima deține sume de bani, întrucât făcuse donații la biserica din localitate), inculpatul L. C.-A. exercitând violențe asupra victimei pentru a o determina să le spună unde păstrează sumele de bani și bunurile de valoare, iar după sustragerea unor sume de bani și a unor bunuri (verighetă, telefon mobil) găsite în locuință, în valoare totală de circa 300 lei, inculpatul L. C.-A. a continuat să exercite acte de violență asupra victimei, constând în compresiuni ale feței, gâtului și trunchiului, ce au cauzat decesul acesteia.
Măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierile penale din data de 04.09.2015 și 01.10.2015, în procedura camerei preliminare, în baza art.207 al.2 C.pr.pen. raportat la art.348 al.2 C.pr.pen.
Tribunalul a constatat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-a modificat, ci subzistă și impune, în continuare, privarea de libertate a acestora, măsura fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce le sunt aduse și necesară scopului urmărit prin dispunerea sa, astfel cum statuează art.202 al.3 C.pr.pen.
Inculpații sunt acuzați de comiterea unor grave infracțiuni, cea mai gravă fiind îndreptată împotriva vieții, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, raportat la modalitatea concretă în care acuzarea reține că ar fi fost săvârșite presupusele fapte infracționale.
Durata privării de libertate la care au fost supuși inculpații nu este excesivă, raportat la caracterul rezonabil al bănuielilor care au stat la baza arestării lor și al legitimității scopului urmărit prin arestare, la particularitățile complexe ale cauzei, toate acestea prin comparare cu exigențele art.5 paragr.3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, natura și gravitatea acuzațiilor ce planează asupra inculpaților impun concluzia că privarea acestora de libertate este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, oportună și proporțională acuzațiilor aduse, dar și scopului urmărit prin instituirea măsurii.
Au solicitat inculpații, prin apărătorii desemnați din oficiu, revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cu argumentul că temeiul inițial nu mai subzistă, iar temeiuri noi nu au apărut.
Temeiurile care au determinat plasarea inculpaților în arest preventiv nu au încetat și nici nu au apărut elemente care să pună sub semnul întrebării legalitatea măsurii dispuse.
De asemenea, înlocuirea măsurii trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor comise de aceștia, ceea ce în speță nu s-a constatat.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul L. C. A.în termenul prev. de art. 206 C.pr.pen. Acesta invocă, în esență, depășirea termenului rezonabil al măsurii preventive, împrejurarea că intenționează să uzeze de procedura simplificată în fața judecătorului instanței de fond și în acest context măsura preventivă menținută nu mai este necesară deoarece starea de pericol a încetat
Apreciază că scopul luării acestei măsuri a fost atins, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive în prezent nu mai există, considerând că a trecut suficient timp în care a realizat gravitatea faptelor comise.
Încheierea instanței de fond prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului nu este motivată.
III. Curtea verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art. 206 C. pr. pen. constată contestația nefondată, potrivit art.4251alin.7 pct.1 lit. b C. pr. pen cu referire la art. 208 C. pr. pen și art.348 C. pr. pen.
Potrivit dispozițiilor art.348 alin.2 C. pr. pen în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul verifică legalitatea și temeinicia măsuri preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 C.pr. pen.
Potrivit ultimei dispoziții legale menționate coroborat cu justificarea soluției adoptate pe măsura preventivă rezultă cu necesitate că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Judecătorul de la instanța de fond a analizat aceste circumstanțe cauzale și din perspectiva mențiunilor prevăzute la art.207 alin.5 C. pr. pen și a constatat în raport de probele aflate în dosarul de urmărire penală că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia potrivit art. 202 C. pr. pen.
Din analiza actelor procesuale aflate la dosarul cauzei Curtea reține că această cauză se află în fața instanței de fond care a fost investită la data de 03.09.2015 cu rechizitoriul nr.379/P/2015 din 02.09.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: L. C. A. zis „C.” și M. C. R..
L. C. A. este acuzat de comiterea infracțiunilor de omor calificat prev.de art.189 al.1 lit.d) C.p. și tâlhărie calificată prev.de art.234 al.1 lit.d) și f) C.p.p.cu aplicarea art.38 C.p. și art.77 al.1 lit.e) C.p. iar inc. M. C. R. este acuzat de comiterea infracțiunilor de complicitate la omor calificat prev.de art.48 C.p. rap.la art.189 al.1 lit.d) C.p. și tâlhărie calificată prev.de art.234 al.1 lit.c), d) și f) C.p.p., cu aplic.art.38 C.p. și art.77 al.1 lit.e) C.p.
În esență, se susține de către acuzare faptul că în noaptea de 23/24.04.2015 inculpații L. A.-C. și M. C.-R., purtând mănuși iar inculpatul M. C.-R. fiind mascat și având asupra sa un cuțit de vânătoare, au pătruns prin efracție (prin spargerea geamului de la ușa de la . îndepărtarea zăvorului cu care aceasta era asigurată) în locuința victimei P. F., în vârstă de 87 de ani, din comuna Băița, ., județul Hunedoara, cunoscând că aceasta locuiește singură și deține sume importante de bani. În . că victima deține sume de bani, întrucât făcuse donații la biserica din localitate.
Acuzarea reține faptul că inculpatul L. C.-A. a exercitat violențe asupra victimei pentru a o determina să le spună unde păstrează sumele de bani și bunurile de valoare. După sustragerea unor sume de bani și a unor bunuri ( verighetă, telefon mobil ) găsite în locuință, în valoare totală de circa 300 lei inculpatul L. C.-A. a continuat să exercite acte de violență asupra victimei, constând în compresiuni ale feței, gâtului și trunchiului, ce au cauzat decesul acesteia.
Inculpatul contestator a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.40/14.05.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Hunedoara, definitivă prin încheierea penală nr.77/JDL/19.05.2015 a Curții de Apel A. I., pentru temeiul reglementat de dispozițiile art.223 al.2 C.pr.pen.
Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 07 octombrie 2015 judecătorulu instanței de fond a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.379/P/2015 din data de 02.09.2015, emis de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind pe inculpații:
1. L. C.-A., deținut în P. A., jud.A., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de:
- omor calificat, prev. de art.189 al.1 lit d) C.pen.;
- tâlhărie calificată, prev. de art.234 al.1 lit.d) și f) C.pen.,
ambele cu aplicarea art.38 C.pen. și art.77 al.1 lit.e) C.pen.
2. M. C.-R., deținut în P. A., jud.A., trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de:
- complicitate la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.48 C.pen. raportat la art.189 al.1 lit d) C.pen.;
- tâlhărie calificată, prev. de art.234 al.1 lit.c), d) și f) C.pen.,
ambele cu aplicarea art.38 C.pen. și art.77 al.1 lit.e) C.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații L. C.-A. și M. C.-R. și s-a stabilit prim termen de judecată la data de 21.10.2015.
Din perspectiva normei procesual penale judecătorul fondului a analizat dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Curtea este datoare să verifice și în ce măsură arestarea preventivă a inculpatului-contestator este la acest moment necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și în ce măsură aceasta este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale aduse și cu scopul urmărit – împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată.
Curtea reține că în mod întemeiat s-a reținut gravitatea acuzațiilor și pericolul pe care îl prezintă judecarea inculpatului contestator sub incidența unei măsuri preventive mai puțin restrictive, raportat la materialul probator administrat în faza urmăririi penale, care permite instanței să aprecieze că există motive verosimile de a se banui ca a savarsit infractiunile pentru care este judecat, potrivit exigențelor impuse de articolul 5 alineatul (1) punctul c) din Convenție.
Curtea apreciază că nu există suficiente garanții în sensul că inculpatul nu se va sustrage pe viitor desfășurării procesului penal sau că nu va comite alte fapte penale în raport de circumstanța factuală rezultantă din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală. De asemenea, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului- contestator ar genera în rândul societății un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracțiunilor pretins comise, iar privarea de libertate a acestuia este apreciată ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății dar și pentru a asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Aceste afirmații îndreptățesc Curtea să aprecieze că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 noul CPP, în sensul că privarea de liberate în continuare a inculpatului- contestator apare ca necesară, de actualitate, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Împrejurarea invocată ca motiv al contestației în sensul că intenționează să uzeze de procedura simplificată în fața judecătorului instanței de fond și în acest context măsura preventivă menținută nu mai este necesară deoarece starea de pericol a încetat, nu înlătură aprecierile anterioare și nici nu realizează un just echilibru între starea de pericol pentru ordinea publică și dreptul persoanei de a fi judecată în stare de libertate sau cel mult în arest la domiciliu.
Curtea apreciază că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, așa cum este prevăzut de art. 6 alin. 1 CEDO și statuat în art. 239 noul CPP, raportat la durata detenției provizorii ( dispusă în 14.05.2015 ) și ținând seamă de obiectul cauzei, natura infracțiunilor și forma de comitere a acestora, ce au lezat valoarea supremă a unei persoane:viața.
În interpretarea art. 5 § 3 din Convenție Europeană și raportat la cererea formulată de inculpatul contestator de înlocuire a acestei măsuri preventive cu arestul la domicilia, Curtea a analizat și posibilitatea instituirii față de acesta a unor măsuri alternative, respectiv a unor măsuri preventive mai puțin restrictive și care să fie în măsură să ducă la îndeplinirea scopului desfășurării optime a procesului penal. (Jabłoński împotriva Poloniei, nr._/96, pct. 83, 21 decembrie 2000 și Patsouria, citată anterior, pct. 75‑76, 6 noiembrie 2007).
În raport cu datele cauzei anterior expuse, la acest moment Curtea consideră că instituirea unei măsuri preventive mai puțin restrictive față de acesta este insuficientă pentru a ocroti ordinea publică, apreciindu-se că lăsarea sa în libertate restrânsă în această fază a procedurilor nu ar fi compatibilă cu imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept.
Apreciem în raport de circumstanțele factuale că cererea este neîntemeiată justificat de pericolul concret pe care îl prezintă acest inculpat în raport cu aspectele deja menționate în conținutul acestei decizii.
Critica invocată în sensul că încheierea instanței de fond prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului nu este motivată este neîntemeiată pe fondul expunerilor circumstanțelor cauzale, a temeiurilor impuse de legiuitor la efectuarea analizei condițiilor ce justifică soluția criticată și a conținutului considerentelor instanței de fond.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este proporțională cu scopul urmărit: prevenirea săvârșirii altor infracțiuni și protejarea drepturilor și libertăților persoanelor.
Pentru aceste motive, va respinge ca nefondată contestația .
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul L. C. A. împotriva încheierii penale din 21.10.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul-contestator să achite statului 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-contestator va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2015.
Președinte, Grefier
C. M. M. L. B.
Red/teh CM/LB
28/10.2015/2 exp
Jud fond H. - D. V.
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 918/2015. Curtea... | Ultrajul judiciar. Art.279 NCP. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... → |
|---|
