Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 357/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 357/A/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Grefier: I. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul A. N. împotriva sentinței penale nr. 514/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-au primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței următoarele înscrisuri:
- din partea A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu răspuns la adresa Curții de Apel A. I., prin care arată că mai are de recuperat de la inculpat suma de 31.753 lei, pentru care își menține constituirea de parte civilă cu dobânzi și penalități până la data plății. De asemenea, partea civilă depune la dosar situația plăților efectuate de societatea . în perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2012.
- din partea avocatului M. Sarac-Luncasu, apărător ales a inculpatului apelant A. N., cerere prin care solicită să se ia act de faptul că a denunțat unilateral contractul de reprezentare avocațială încheiat cu inculpatul.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul A. N. și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât din probele de la dosar rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
În raport de precizările făcute de partea civilă, reprezentanta Parchetului susține că prejudiciul la care a fost obligat inculpatul este stabilit în mod corect și prin urmare, acesta este prejudiciul care a mai rămas de recuperat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.514/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar_ s-a dispus:
În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 din C.pen. din 1969, art.5 C.pen. condamnarea inculpatului A. N., fiul lui N. și S., născut la data de 15.02.1971 în Sibiu, jud.Sibiu, domiciliat în Sibiu, L. nr.62, ., CNP_, cetățean român, posesor al C.I. . nr._, studii superioare, DJ la S.C. D. S. S.R.L., căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 10.000 lei amendă penală.
În baza art.81 alin.1 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.2 din C.pen. din 1969.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 cu art.5 C.pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, art.84 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.1357, art.1373 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S. S.R.L., cu sediul în Sibiu, ., jud.Sibiu, înreg.în Reg../474/2009, CUI_ – prin lichidator judiciar V.&V. Liquidators IPURL D., cu sediul în D., ..14, ., la plata sumei de 31.753 lei precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.
În baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu prin ordonanța din 18.11.2013 (dosar 1174/P/2013), asupra apartamentului compus din 4 camere și dependințe, situat în Sibiu, ., ., jud.Sibiu, înscris în C.F._-C1-U2 Sibiu cu nr.topografic 2606/1/1/1/3 – . și a soției acestuia, A. C..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul emis de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.1174/P/2013 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. N., fiul lui N. și S., născut la data de 15.02.1971 în mun. Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în mun. Sibiu, ., ., jud. Sibiu, legitimat cu CI . nr._ eliberată de Mun. Sibiu, CNP_, căsătorit, cetățean român, studii – superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.p.
În fapt s-a reținut că inculpatul A. N., în calitate de administrator al . Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2011 – martie 2012, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 29.742 lei.
În drept s-a arătat că fapta inculpatului A. N., care, în calitate de administrator al . Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2011 – martie 2012, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 29.742 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:
- plângerea Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu (f.12-13);
- formularele 112 puse la dispoziție de către partea vătămată, note de prezentare și centralizatorul întocmit (f.16-44);
- documente de evidență contabilă depuse de partea vătămată și de învinuit (f.53-60, 69-118)
- informațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (f. 62-66);
- documente furnizate de ITM Sibiu (f.68);
- declarație martor I. D. (f.119);
- declarație martor A. M. N. (f.120-122);
- declarație învinuit A. N. (f.123-125);
Inculpatul nu a recunoscut învinuirea.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul (filele 51-53) și s-a efectuat, la solicitarea inculpatului, o expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind depus la filele 76-89.
Inculpatul, prin apărătorul ales și reprezentanta Ministerului Public nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că în privința acestora s-a făcut aplicarea art.374 alin.7 C.proc.pen.
A fost depusă la dosar sentința penală nr.71/2014 a Judecătoriei Sibiu (filele 61-62).
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Inculpatul A. N. este asociat la partea responsabilă civilmente ., cu sediul în mun. Sibiu, ., ., județul Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, care are ca principal obiect de activitate „Activități de servicii privind sistemele de securizare – cod CAEN 8020”, și a administrat această societate comercială de la înființare și până . data de 17.05.013 și numirea lichidatorului judiciar V. & V. Liquidators IPURL D..
În perioada ianuarie 2011 – martie 2012, deși partea responsabilă civilmente a avut un număr de 16 angajați, a reținut și nu a vărsat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat evaluat la data de 6.11.2013 la suma totală de 29.742 lei, din care suma de 22.258 lei reprezintă debite, iar suma de 7.484 lei reprezintă accesorii, suma totală fiind defalcată după cum urmează:
• 9.475 lei – impozitul pe veniturile din salarii, din care debit – 7.064 lei;
• 11.844 lei – contribuția individuală la asigurările sociale, din care debit – 8.715 lei;
• 2.370 lei – contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, din care debit – 2.134 lei;
• 6.053 lei – contribuția individuală la asigurările de sănătate, din care debit – 4.345 lei.
Ca urmare a plăților făcute, dar și a faptului că accesoriile debitelor s-au calculat până la data intrării în insolvență, prejudiciul total cauzat bugetului de stat și nerecuperat se ridică la suma de 31.753 lei, din care suma de 20.575 lei reprezintă debite, iar suma de 11.178 lei reprezintă accesorii, suma totală fiind defalcată după cum urmează:
• 10.789 lei – impozitul pe veniturile din salarii, din care debit – 7.064 lei;
•_ lei – contribuția individuală la asigurările sociale, din care debit – 8.715 lei;
• 700 lei – contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, din care debit – 451 lei;
• 6776 lei – contribuția individuală la asigurările de sănătate, din care debit – 4.345 lei.
În perioada menționată, sumele reprezentând taxe și impozite cu reținere la sursă au fost reținute de către persoana juridică și nu au fost virate bugetului de stat în termen de 30 de zile de la data reținerii, deși societatea a rulat sume de bani care ar fi putut acoperi debitul, mai ales dacă această obligație de plată era respectată la timp.
Obligația calculării și reținerii la sursă a impozitului pe venitul din salarii revine, conform art.57 corelat cu art. 93 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), pentru beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, acesta virându-se la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.
Contribuțiile cu reținere la sursă sunt contribuțiile individuale la sistemul național de pensii, contribuțiile individuale la asigurările pentru șomaj și contribuțiile individuale la asigurările de sănătate.
Legislația prevede că persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, angajatorul având obligația de a reține integral din veniturile care constituie bază de calcul și de a vira lunar aceste sume la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia; legea (263/2010, respectiv 19/2000) mai prevede expres faptul că nereținerea și nevărsarea de către angajatori a contribuției individuale de asigurări sociale constituie stopaj la sursă și generează plata unor penalități, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Apoi, angajatorii având obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din Legea nr. 76/2002.
În fine, potrivit art.215 din Legea nr.95/2006, plătitorii de salarii și alte venituri au obligația virării acestor contribuții, lunar, la bugetul consolidat al statului.
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut starea de fapt expusă (filele 123-125), declarațiile sale coroborându-se cu restul probelor administrate în cursul urmăririi penale, după cum urmează:
- documente depuse de D.G.F.P. Sibiu: copiile certificate ale declarațiilor 112 (privind obligațiile de plată la bugetul de stat – impozit pe veniturile din salarii, obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale – CAS asigurați, CAS angajator, CA pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator, CA pentru șomaj reținută de la asigurați, CAS sănătate asigurați, CAS sănătate angajator (filele 21-44);
- formularele comunicate de partea responsabilă civilmente și balanțele contabile și fișele conturilor contabile aferente perioadei în care sunt evidențiate rulajele și soldurile conturilor în care se înregistrează reținerea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă aferente perioadei octombrie ianuarie 2011 – martie 2012, în care sunt evidențiate rulajele și soldurile conturilor în care se înregistrează reținerea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă (f.69-118) puse la dispoziție în cursul urmăririi penale de către inculpat, în care sunt evidențiate rulajele și soldurile conturilor în care se înregistrează reținerea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă (cont 444 – impozitul pe salarii, 4312 – contribuțiile personalului la asigurările sociale, 4372 – contribuția personalului la fondul de șomaj, 4314 – contribuția angajaților pentru asigurări sociale de sănătate), precum și rulajele și soldurile conturilor contabile în care se înregistrează numerarul rulat prin societate și viramentele bancare, respectiv contul 531.1 (casa în lei) și contul 512.1 (banca în lei); din balanța de verificare pentru anul 2011 și fișa contului 531.1 (casa în lei) rezultă că, în cursul acestui an, societatea a avut încasări, în numerar, în sumă de 588.800,28 lei și a efectuat plăți, în numerar, în sumă de 588.703,75 lei (filele 70-71, 96-102); din balanța de verificare pentru anul 2011 și fișa contului 512.1 (banca în lei) rezultă că, în cursul acestui an, societatea a avut încasări, prin virament bancar, în sumă de 663.922,40 lei și a efectuat plăți și alte viramente bancare, în sumă de 668.189,31 lei (filele 70-71, 108-118);
- din balanța sintetică cumulată depusă la filele 69-71 dosar de urmărire penală rezultă că în cursul anului 2011, . a înregistrat achiziții de la furnizori în valoare de 495.663,85 lei și a efectuat livrări către clienți în valoare de 685.255,47 lei;
- adresa nr.947/18.03.2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Sibiu din care rezultă numărul angajaților părții responsabile civilmente în perioada menționată (fila 68);
- fișa din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu a părții responsabile civilmente (filele 6-8, 63);
- declarațiile martorilor Martora I. D. (persoana care s-a ocupat de întocmirea evidenței contabile a societății de la înființare până în data de 31.12.2011, în baza unui contract de prestări servicii aceasta efectuând prelucrarea datelor de evidență primară și întocmind situațiile finale - bilanț, balanțe, declarații fiscale) și A. M.-N. (persoana care, în perioada ianuarie 2010 – iulie 2011, în temeiul unui contract individual de muncă s-a ocupat de contabilitatea primară a S.C. D. S. S.R.L - întocmirea notelor de intrare – recepție, facturile de livrări, registrul de casă, jurnalul de bancă, evidența furnizorilor și a clienților, întocmirea foilor colective de prezență și a dosarele de personal); din aceste declarații rezultă că declarațiile privind reținerile la sursă erau întocmite de contabila I. D., erau aduse lunar la cunoștința inculpatului și erau depuse la organele fiscale de către această martoră, niciuna din martore neavând atribuții privind dispunerea și prioritizarea plăților, acestea revenind în exclusivitate administratorului. Ambele martore au declarat că i-au atras atenția inculpatului în privința necesității efectuării plăților către bugetul de stat, însă, deși societatea a avut rulaje considerabile de bani din care se plăteau furnizorii, salariile și alte cheltuieli, acesta a considerat prioritare plățile către alte destinații (filele 119-22).
În cursul urmăririi penale inculpatul a invocat drept motiv al neplății sumelor datorate bugetului de stat dificultăților financiare cu care se confrunta societatea, în concret neplata sumelor datorate părții responsabile civilmente de către o altă societate, în speță S.C. AS Construct S.R.L. Sibiu, totalizând 255.000 lei, societate care a intrat în insolvență, astfel că datoria nu a mai putut fi recuperată. În fața instanței inculpatul a negat că s-ar face vinovat de infracțiunea de stopaj la sursă prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, invocând aceelași probleme finaciare, recunoscnd însă că nu a achitat impozitele și taxele cu reținere la sursă (fila 52).
Aceste apărări ale inculpatului au fost înlăturate. Din documentele depuse la dosar rezultă că pe întreaga perioadă avută în vedere - ianuarie 2011 – martie 2012 societatea administrată de inculpat a realizat venituri, astfel că se puteau achita sumele datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă, iar faptul că societatea a preferat să achite cu prioritate datoriile către diferiți furnizori sau cele cu administrarea firmei, în detrimentul plăților către bugetul de stat, ține doar de o ierarhizare a priorităților pe care le are administratorul și nu îl exonerează pe acesta de obligațiile fiscale, cu atât mai mult cu cât neplata acestora poate avea consecințe deosebit de grave asupra angajaților, în ceea ce privește asigurările de sănătate, contribuțiile la sistemul de pensii etc. Faptul invocat (dar nedovedit) de inculpat că societatea administrată de inculpat avea de recuperat importante sume de bani de la o altă societate nu are relevanță, câtă vreme în această perioadă partea responsabilă civilmente a desfășurat o activitate comercială realizând venituri și având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat, neplata acestora fiind imputabilă inculpatului, care a acționat cu intenție directă, reținând și nevărsând aceste sume, așa cum rezultă din documentele depuse.
Mai trebuie menționat că reținerea contribuțiilor prevăzute de lege a fost atestată de societatea comercială administrată de inculpat în documentele depuse la organele fiscale. Acțiunea de „reținere” care face parte din latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 nu constă într-o acțiune de luare efectivă a sumelor datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă din sumele plătite angajaților, ci ea are loc atunci când din salariul brut datorat angajatului, se scad automat aceste sume (el primind doar salariul net), însă sumele nu sunt virate la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății la solicitarea inculpatului a concluzinat faptul că partea responsabilă civilmente datora bugetului de stat exact sumele menționate în partea de început a stării de fapt reținută de instanță, respectiv 29.742 lei, din care suma de 22.258 lei reprezintă debite, iar suma de 7.484 lei reprezintă accesorii (filele 77-81).
Raportul de expertiză contabilă a stabilit că în perioada ianuarie 2011-martie 2012 partea responsabilă civilmente a efectuat plăți în valoare totală de 54.052 lei, din care plăți în conturile de contribuții reținute de la angajați în sumă totală de 21.315 lei (fila 81). Același raport a stabilit că partea civilă nu a făcut distribuiri de sume din plățile făcute de partea responsabilă civilmente debitoare, expertul opinând în sensul că plățile au fost făcute direct în conturile aferente fiecărei contribuții. Pe baza acestor concluzii ale expertului contabil inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art.16 alin.1 lit.a C.proc.pen. (fapta nu există), invocând în esență faptul că nu există un prejudiciu care să fi fost produs bugetului de stat, câtă vreme societatea a achitat sume care acopereau impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, care însă nu au fost distribuite de partea civilă potrivit legii.
În privința acestor susțineri ale inculpatului instanța a constat următoarele:
Însăși partea civilă a menționat în adresa depusă la dosar (fila 38) faptul că, anterior intrării în insolvență, partea responsabilă civilmente a achitat sume de bani totalizând 57.207 lei (în perioada 01.01._14).
În raportul de expertiză contabilă se menționează faptul că ordinele de plată emise de partea responsabilă civilmente nu au fost prezentate expertului contabil, astfel că expertul a arătat că nu știe contul în care au fost virate sumele, respectiv dacă era contul unic sau direct contul de contribuții.
Conform art.114 alin.2 ind.1- 2 ind.4 C.proc.fiscală („Dispoziții privind efectuarea plății”), în forma în vigoare până la data de 30.09.2011;
„Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile datorate bugetului de stat și a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligații de plată.
Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate.
În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuție sau altă sumă reprezentând creanță fiscală se face mai întâi pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și apoi pentru celelalte obligații fiscale, proporțional cu obligațiile datorate.
Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Plata obligațiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin.2 ind.1, se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat”.
Conform art.115 alin.1 C.proc.fiscală, în forma în vigoare până la data de 30.09.2011 dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine: (…)”.
În urma modificărilor aduse prin O.G. nr.29/2011, intrată în vigoare la data de 1.10.2011, art.114 alin.2 ind.3 a fost modificat, având următorul conținut:
„În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:
a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă;
b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale;
c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).
Textul art.115 alin.1 C.proc.nu a suferit modificări în privința părții introductive, aceasta având același conținut, respectiv: „Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine: (…)”.
Pornind de la aceste texte legale instanța constată că susținerile apărătorului inculpatului în sensul că partea responsabilă civilmente a achitat sume care acopereau integral impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și că nu există prejudiciu prin nevărsarea unor astfel de impozite și contribuții nu pot fi reținute.
Astfel, inculpatul nu a depus la dosar și nici nu a pus la dispoziție expertului contabil ordinele de plată a sumei totale de 54.052 lei reținută de expertul contabil, astfel că nu s-a făcut dovada faptului că acesta nu ar fi indicat creanța fiscală pentru a cărei stingere era făcută fiecare plată (caz în care organul fiscal era obligat să distribuie sumele potrivit prevederilor legale menționate).
Apoi, din examinarea balanței aferente lunii decembrie 2010 și din fișele de cont de la filele 72-75 rezultă că partea responsabilă civilmente înregistra la data de 1.01.2011 debite importante constând în impozite și contribuții cu reținere la sursă, astfel că plățile făcute începând cu luna ianuarie 2011 au stins prima dată debitele aferente anului 2010, neputând fi considerate ca plăți pentru debitele aferente anilor 2011 și 2012, astfel că pentru acești ani debitele nu au fost achitate integral.
Fapta inculpatului A. N., care, în calitate de administrator al . Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2011 – martie 2012, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul statului român, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 29.742 lei, întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
Față de împrejurarea că în perioada cuprinsă între data săvârșirii infracțiunii și data pronunțării prezentei sentințe pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 – închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda - a fost modificată prin Legea nr.40/2013, intrată în vigoare la 22.03.2013, în sensul că se prevede ca unică pedeapsă închisoarea de la 1 la 6 ani, instanța va face aplicarea art.5 C.pen., referitor la legea penală mai favorabilă, urmând a avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii infracțiunii.
Instanța a arătat că în speță este mai favorabil C.pen. din 1969.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere prevederile art.72 din C.pen. din 1969
În baza art.81 alin.1 din C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 C.pen, pentru următoarele motive:
- pedeapsa aplicata este amenda;
- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;
- instanța a apreciat că, față de circumstanțele personale ale inculpatului, reținute mai sus, și față de conduita sa sinceră în cursul procesului penal scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie instanța, în baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.998 C.civ. din 1864 instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S. S.R.L., cu sediul în Sibiu, ., jud.Sibiu, înreg.în Reg.._, CUI_ – prin lichidator judiciar V.&V. Liquidators IPURL D., cu sediul în D., ..14, ., la plata sumei de 31.753 lei precum și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.
În baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. se va menține măsura sechestrului asigurator instituită de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu prin ordonanța din 18.11.2013 (dosar 1174/P/2013), asupra apartamentului compus din 4 camere și dependințe, situat în Sibiu, ., ., jud. Sibiu, înscris în C.F._-C1-U2 Sibiu cu nr. topografic 2606/1/1/1/3 – . și a soției acestuia, A. C. (filele 128-137 dosar de urmărire penală).
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii și în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare. În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că fapta nu există deoarece și-a îndeplinit obligațiile privind achitarea contribuțiilor cu reținere la sursă.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală curtea reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanța de fond a reținut în temeiul probațiunii administrate în faza de urmărire penală și, nemijlocit în fața sa o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală.
Astfel din probele administrate a rezultat fără dubiu că în perioada ianuarie 2011- martie 2012 inculpatul, în calitate de administrator al ., a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență impozite și contribuții cu reținere la sursă, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, cu art. 41 alin.2 din Codul penal din 1968.
Susținerea inculpatului în sensul că probele administrate nu au răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură întrucât din expertiza efectuată în cauză ar fi rezultat că a achitat la termen obligațiile cu reținere la sursă sunt neîntemeiate.
Din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond - fila 76-91 rezultă că inculpatul nu a achitat în întregime sumele datorate bugetului de stat cu reținere la sursă.
Chiar dacă se arată că inculpatul a efectuat în perioada de referință plăți în cuantum de 54 .052 lei, din această sumă expertul precizează că doar suma de 21.315 lei a acoperit debite cu reținere la sursă în timp ce suma de 32. 737 lei a reprezentat plăți pentru alte debite.
Contrar susținerilor inculpatului expertul a concluzionat că plățile efectuate de debitor nu au fost înregistrate în contul unic astfel că nu se poate pune problema unei distribuții nelegale efectuate de creditor, ci plățile au fost efectuate de către debitor în conturile aferente fiecărei contribuții.
Inculpatul nu a depus la dosar documente contabile din care să rezulte că a virat sumele de bani în contul unic pentru a fi pertinente apărările în sensul că a achitat în întregime obligațiile cu reținere la sursă, însă acestea au fost distribuite în mod nelegal în alte conturi.
În consecință, în mod temeinic instanța de fond a reținut că fapta pentru care a fost trimis în judecată există și a dispus condamnarea acestuia.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 alin.1 pct. 1 lit.b din codul de procedură penală Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. N. împotriva sentinței penale nr. 514/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin.2 din codul de procedură penală va obliga pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. N. împotriva sentinței penale nr. 514/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
I. M.
Red.AL
Tehnored. IM/2 ex./07.04.2015
Jud. fond A.S.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 4/2015.... → |
|---|
