Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 45/A/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr.508/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu și a încheierii din data de 25.11.2014, date în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat L. M. F., avocat H. C. în substituirea domnului avocat B. H., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, adresa emisă de partea civilă Școala G. nr. 10 Sibiu, prin care se aduce la cunoștință instanței faptul că își mențin punctul de vedere exprimat în cursul procesului penal în sensul constituirii de parte civilă pentru suma de 6.374,60 lei.
Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că susține apelul conform formulării în scris și solicită refacerea tehnicii de aplicare a pedepsei și aplicarea unei pedepse rezultante de 1 an și 10 luni și 1.000 lei amendă.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat L. M. F., avocat H. C., solicită admiterea apelului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 508/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, în temeiul art. 228 al.1,art. 229 al.1 lit. b si d C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul L. M. F. fiul lui A. T. si E. nasc. la data de 10.04.1992 in loc Sibiu, dom in Sibiu . 59, si fara forme legale in Sibiu, Pădurea D. f.n.,cetatean roman, necăsătorit,studii 4 clase, fara ocupație, fara loc de muncă,având CNP_,cu antecedente penale,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că infracțiunea de mai sus se află în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțata in dos._ modif. prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I..
A fost descontopită pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțata in dos._ ,în elementele ei componente, de: 1 an și 6 luni închisoare și 1.000 lei amenda penala.
În temeiul art. 36 al.1,art. 33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. din 1969 au fost contopite pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu cele 2 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare si 1.000 lei amenda penala în cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care o va executa în final inculpatul.
În temeiul art.45 alin.1 C.pen. s-a aplicat aplică inculpatului L. M. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.
În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal rap.la art.65 alin.1 C.pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 112 lit. f și art. 118 alin. 1 lit. e din vechiul Cp, cu aplicarea art. 3 NCp a fost confiscată de la inculpat suma de 120 lei obținută prin săvârșirea faptei.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCca fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Scoala Gimnaziala Nr.10 prin reprezentant M. M. cu sediul în Sibiu, .,nr.60,jud.Sibiu si obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 6.374,60 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin încheierea din 25 noiembrie 2014 instanța a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și minuta sentinței penale nr. 508/27.10.2014 în sensul că:
-la paragraful 4 din minută și din dispozitivul sentinței se va menționa:
„În temeiul art. 38 alin.1,art.39 alin.1 lit.b, art.40 alin.1Cod pen. contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu cele 2 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare si 1.000 lei amenda penala în cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care o va executa în final inculpatul.”
-la paragraful 7 din minută și din dispozitivul sentinței se va menționa:
„În temeiul art. 108 lit. d și art. 112 alin. 1 lit. e Cp, confiscă de la inculpat suma de 120 lei obținută prin săvârșirea faptei.”
În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut următoarele:
În noaptea de 20/21.06.2012, în jurul orelor 01.00, inculpatul L. M. F. intenționa sa se deplaseze la o mătușă a sa ce locuia in . ajunge la acesta, inculpatul a luat hotărârea de a intra in incinta Grădiniței situata in P-ta I. de Hunedoara din mun. Sibiu pentru a căuta materiale neferoase pe care putea sa le comercializeze ca să-si facă rost de bani. Prin escaladarea gardului, acesta a pătruns in curtea interioara si aici prin forțarea sistemului de închidere a intrat in grădiniță ,mai exact in grupul sanitar de unde a smuls țevile de cupru,pe care le-a pus . ulterior încăperea, după care tot prin escaladarea gardului a ieșit in stradă, deplasându-se înspre zona răului Cibin ascunzând bunurile furate,A doua zi s-a deplasat la un centru de colectare a fierului vechi, unde a vândut bunurile sustrase contra sumei de 120 lei, bani pe care i-a cheltuit in interes personal. Aceste aspecte rezulta din propriile declarații ale inculpatului date in faza de urmărire penala(filele 70-72 )prin care acesta a arătat detaliat modul in care a pătruns in incinta grădiniței, a sustras țevi din cupru de la instalația de încălzire in funcțiune,pe care apoi le-a valorificat la un centru de colectare fier vechi,depoziția inculpatului coroborându-se cu depoziția martorei G. F. A. audiata atât in faza de urmărire penala(fila 65) cat si in faza de judecata (filele 78-79 dos.inst.)si care a arătat ca a cumpărat in cursul lunii iunie 2012, de la inculpatul L. M. F. mai multe țevi din cupru, acesta spunându-i ca a efectuat la cineva o lucrare .Martora a mai arătat ca după ce a cântărit cantitatea de cupru i-a achitat inculpatului suma de 120 lei . De asemenea martorul C. G. I. a relatat că in dimineața zilei de 21.06.2012, s-a deplasat la Grădinița nr. 20 din P-ta I. de Hunedoara in calitatea sa de mecanic întreținere si a văzut că gratia de la geamul grupului sanitar era deschisă, si cea de la ușa din aripa stângă a grădiniței era de asemenea deschisă, așa incat a anunțat direcțiunea scolii, care ulterior a sesizat organele de politie. A relatat totodată ca era rupt lacătul de pe gratia metalica a ușii de la sala de sport,obiectele de imbracaminte si incaltaminte erau ravasite si lipsea o saltea.
Instanța a constatat ca deși inculpatul nu a recunoscut in cuprinsul declarațiilor date in faza de urmărire penala ca a sustras din sala de gimnastica amplasata la subsolul clădirii o saltea,motivând ca nu avea ce sa facă cu acest obiect,in cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifica dactiloscopica nr._/6.11.2012 (filele 58-62 dos.u.p.)s-a stabilit ca urmele papilare relevate si ridicate de pe geamul spart de la pivnița imobilului in care se afla sediul grădiniței au fost create de relieful papilar al degetului ratator si mijlociu de la mana dreapta a inculpatului,aspecte ce se coroborează si cu declarațiile martorului C. G. I..
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului L. M. F. de a sustrage pe timp de noapte, prin efracție și escaladarea gardului, prin forțarea sistemului de închidere din incinta Scolii gimnaziale nr.10 (structurata pe trei nivele de invatamant-prescolar,primar si gimnazial)din mun. Sibiu,bunuri constând in țevi de cupru si una saltea ,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin 1,art. 229 alin 1 lit. b,d NCP cu aplicarea art. 5 NCP .
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt se realizează prin acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia în scopul însușirii pe nedrept și se realizează printr-un act de deposedare și unul de împosedare.
În cauză inculpatul a sustras, prin efracție și escaladare, din incinta grădiniței țevile din cupru pe care le-a rupt de la instalațiile sanitare, precum si o saltea, fără drept, în scopul de a le valorifica pentru sine.
Urmarea imediată a acestei infracțiuni constă într-o atingere gravă adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul părții civile, prin producerea unui prejudiciu acesteia și anume valoarea bunurilor sustrase.
În baza materialului probatoriu administrat, instanța a reținut și existența legăturii de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată. Astfel, diminuarea patrimoniului persoanei vătămate s-a realizat ca urmare a deposedării de către inculpat a acesteia de bunurile care se aflau în proprietatea ei.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt, respectiv intenția directă (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din vechiul Cp) întrucât a prevăzut că prin comiterea infracțiunii, bunurile sustrase vor ieși din patrimoniul persoanei vătămate, rezultat pe care l-a urmărit.
Cu privire la aplicarea legii penale în timp,potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Având în vedere că de la data săvârșirii faptei, 21.06.2012 și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod Penal, instanța a analizat reglementările incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri, în mod global având în vedere Decizia nr 265 din data de 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, care a stabilit că dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere pedepsele prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, constatând că pentru infracțiunea prevăzută de art.208,art.209 lit.g si i Cod pen.din 1969 era închisoarea de la 3 la 15 ani, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.228,art.229 alin.1 lit.b si d Codul penal in vigoare este închisoarea de la 1 la 5 ani .
Împotriva acestei sentințe penale și a încheierii din data de 25.11.2014, date în dosarul nr._, a declarat recurs în termen, P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, solicitând desființarea acestor hotărâri și condamnare inculpatului la o pedeapsă corect individualizată, raportat atât la dispozițiile de ansamblu ale legii penale mai favorabile cât și la antecedența penală a inculpatului.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit s-a dispus, prin încheiere îndreptare a erorilor materiale cu privire la schimbarea temeiurilor avute inițial în vedere cu privire la sancționarea concursului de infracțiuni și la confiscarea specială, întrucât acestea nu pot fi asimilate unor erori materiale evidente, în sensul dispozițiilor art.278 alin.1 din Codul de procedură penală.
Totodată, s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală deoarece a fost stabilită în mod greșit maniera de aplicare a legii penale mai favorabile.
S-a apreciat că instanța trebuia să aibă în vedere, în ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni nu regulile din vechea reglementare ci dispozițiile art.39 alin.1 lit.e din Codul penal, respectiv să aplice pedeapsa cea mai grea la care să adauge un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin hotărâre și în întregime pedeapsa amenzii de 1000 lei.
De asemenea, conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.85 din Codul penal din 1969, instanța trebuia să dispună anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțata în dosarul nr._ modificată prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, însă în limitele prevăzute de acest text de lege, Curtea de apel constată următoarele:
În primul rând, se observă că, sub aspectul stări de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptei de furt calificat este corectă.
Este dovedit în cauză că în noaptea de 20/21.06.2012, în jurul orelor 01.00 inculpatul L. M. F. a intrat, prin escaladarea gardului, in curtea interioara a Grădiniței situata in P-ta I. de Hunedoara din mun. Sibiu si prin forțarea sistemului de închidere a intrat in clădire și, din grupul sanitar a smuls țevile de cupru, pe care le-a pus . de a intra in grupul sanitar, inculpatul a spart si un geam de la demisolul clădirii intrând astfel in mai multe încăperi si căutând bunuri,negăsind însa nimic care sa-l intereseze . Totodată, din sala de sport, inculpatul a sustras si o saltea de gimnastică.
Prin escaladarea gardului, inculpatul a ieșit in stradă, deplasându-se înspre zona râului Cibin, ascunzând bunurile furate. A doua zi ,s-a deplasat la un centru de colectare a fierului vechi, unde a vândut țevile de cupru contra sumei de 120 lei, bani pe care i-a cheltuit in interes personal.
Deși prin declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul nu a negat că a pătruns în incinta grădiniței prin modalitatea descrisă în actul de sesizare, acesta a susținut că nu a luat nicio saltea din sala de sport, deoarece nu avea ce face cu ea.
Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea împrejurărilor rezultate din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv:
- declarația martorei G. F. A., care a arătat că a cumpărat în cursul lunii iunie 2012, de la inculpatul L. M. F. mai multe țevi din cupru, acesta spunându-i ca a efectuat la cineva o lucrare .
- declarația martorului C. G. I., care a relatat că în dimineața zilei de 21.06.2012, s-a deplasat la Grădinița nr. 20 din P-ta I. de Hunedoara in calitatea sa de mecanic întreținere si a văzut că gratia de la geamul grupului sanitar era deschisă, si cea de la ușa din aripa stângă a grădiniței era de asemenea deschisă, așa încât a anunțat direcțiunea scolii, care ulterior a sesizat organele de politie. A mai arătat că era rupt lacătul de pe gratia metalică a ușii de la sala de sport, obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte erau răvășite și lipsea o saltea.
- raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/6.11.2012 prin care s-a stabilit ca urmele papilare relevate si ridicate de pe geamul spart de la pivnița imobilului in care se afla sediul grădiniței au fost create de relieful papilar al degetului ratator si mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului,
- declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale
Față de considerentele expuse, raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestuia și a aplicat dispozițiile art.5 din Codul penal, constatând că legea penală mai favorabilă este legea în vigoare la data judecării cauzei.
Curtea de apel reține că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acesteia, dispoziții legale care au adus modificări legislației penale existente până la această dată și care impun analiza acestora din perspectiva necesității identificării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, conform dispozițiilor art.5 alin.1 din Codul penal în vigoare.
Comparând dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale Noului Cod penal, având în vedere și decizia Curții Constituționale nr.265/2014 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, constată că mai favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data judecării cauzei, sub aspectul stabilirii pedepsei, minimul și maximul special fiind cu două treimi mai mici decât cele prevăzute de Codul penal din 1969.
Referitor la individualizarea pedepsei, în concret, instanța de apel apreciază ca aceasta a fost just apreciată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal, precum și raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr.254/2013 potrivit cărora scopul executării pedepselor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea acestora se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților.
În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, Curtea reține următoarele:
În cauza de față inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea la data de 20/21.06.2012 a infracțiunii de furt calificat. Aplicând legea penală mai Favorabilă inculpatului, prima instanță a apreciat în mod just că dispozițiile Noului Cod penal sunt mai favorabile acestuia.
Pe de altă parte, inculpatul a mai fost judecat și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. din Codul penal din 1969 prin sentința penală nr.88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dos._ modificată prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I..
În aceste împrejurări, fiind două fapte judecate separat, Curtea de apel consideră că este necesar a se stabili care este legea penală mai favorabilă inculpatului în ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni.
Prin aceasta nu se ajunge la combinarea dispozițiilor Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal în sensul interzis de Decizia Curții Constituționale nr.265/2014, deoarece pe de o parte Codul penal în vigoare sau Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a acestuia nu reglementează această situație - judecarea în mod separat a unei persoane pentru fapte concurente încadrate în legi penale succesive diferite - iar pe de altă parte dispozițiile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 fac trimitere expresă la cele ale art.85 din Codul penal din 1969.
Mai mult decât atât 1969 prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I., pentru două dintre cele trei infracțiuni concurente săvârșite de inculpat s-a stabilit cu caracter definitiv faptul că dispozițiile art.34 lit.a din Codul penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului.
Prin urmare, în cauza de față și în situația dată este necesar a se stabili în concret care este regimul sancționator mai blând al concursului de infracțiuni, iar cum dispozițiile Noului Cod penal prevăd aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din pedeapsa închisorii și adăugarea în întregime a amenzii penale, Curtea apreciază că, în aplicarea art.5 din Codul penal, în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art.33, art.34 și art.36 din Codul penal din 1969.
De asemenea, conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.85 din Codul penal din 1969, instanța trebuia să dispună anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosarul nr._ modificată prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I..
În ceea ce privește critica Parchetului referitoare la nelegalitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 25 noiembrie 2014, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
De asemenea, art.279 prevede că dispozițiile art.278 se aplică și în cazul în care instanța, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, apărători, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Prin urmare, procedura prevăzută de art.278 și art.279 din Codul de procedură penală nu se poate folosi în cazul în care erorile au avut sau pot avea consecințe asupra răspunderii penale a inculpatului și nici asupra aspectelor ce țin de temeiul luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, în caz de condamnare.
Curtea de apel, apreciază că o astfel de modificare a dispozitivului sentinței pronunțate de prima instanță, prin dispunerea asupra unei chestiuni de fond, legate de tratamentul juridic al concursului de infracțiuni nu putea fi efectuată decât prin exercitarea căii ordinare de atac a apelului, deoarece nu poate constitui o eroare materială, ci una de conținut, care a implicat o deliberare a judecătorului asupra stabilirii legii penale mai favorabile și al temeiului juridic în baza căruia se dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei obținute prin săvârșirea faptei.
De altfel, în ceea ce privește concursul de infracțiuni, astfel cum s-a arătat anterior, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului penal din 1969, așa cum a reținut inițial prima instanță.
Referitor la temeiul măsurii de siguranță, Curtea constată că acesta este cel prevăzut de dispozițiile art. 112 lit. e din Codul penal și nu cel prevăzut de art. 112 lit. f și art. 118 alin. 1 lit. e din vechiul Cp,
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 din Codul de procedură penală, Curtea de apel constată că celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii, la soluționarea acțiunii civile, precum și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.
Pe cale de consecință, față de toate motivele expuse anterior Curtea de apel, în baza art.421pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr.508/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu și a încheierii din data de 25.11.2014, date în dosarul nr._, va desființa integral încheierea de îndreptare a erorii materiale și sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării art.85 din Codul penal din 1969 și al temeiului măsurii de siguranță a confiscării speciale luate față de inculpat și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art.85 din Codul penal din 1969 și a art. 15 din Legea nr.187/2012, va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțata în dosarul nr._ modificată prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I..
În temeiul art. 112 lit. e din Codul penal, va confisca de la inculpat suma de 120 lei obținută prin săvârșirea faptei.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr.508/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu și a încheierii din data de 25.11.2014, date în dosarul nr._ .
Desființează integral încheierea de îndreptare a erorii materiale și sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii aplicării art.85 din Codul penal din 1969 și al temeiului măsurii de siguranță a confiscării speciale luate față de inculpat și, judecând cauza în aceste limite:
În baza art.85 din Codul penal din 1969 și a art. 15 din Legea nr.187/2012, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 88/18.02.2014 a Judecătoriei Sibiu pronunțata în dosarul nr._ modificată prin decizia penala nr.277/ 15 aprilie 2014 a Curții de Apel A. I..
În temeiul art. 112 lit. e din Codul penal, confiscă de la inculpat suma de 120 lei obținută prin săvârșirea faptei.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2015 .
Președinte, Judecător,
A. I. PaștiuGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. P.A.I.
2 ex./12.02.2015
Jud. fond C. E. B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 43/2015. Curtea de Apel... | Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP.... → |
|---|
