Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-01-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 53/A/2015

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M. E. C.

Judecător: L. C.

Grefier: I. M.

P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:

Procuror: A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul Ungurașu N. și partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 278/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.01.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen. a stabilit termen pentru pronunțare la data de 22.01.2015, încheierea de ședință din data de 15.01.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față,

În deliberare constată că prin sentința penală nr. 278/30.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Petroșani în dosar penal nr._:

I.A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul P. A. din art. 322 C.pen. și art. 273 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C.pen. în art. 322 C.pen. și art. 273 C.pen, cu aplicarea art. 35 al.1 Noul C.pen.și cu aplicarea art. 38 Noul C.pen.și cu apliarea art. 5 C.pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul Ungurașu N. din art. 273 al.1 C.pen., art. 322 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen. în art. 273 C.pen., art. 322 C.pen. cu aplicarea art. 38 Noul C.pen. și cu aplicarea art. 5 Noul C.pen.

II. În baza art. 386 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică după cum urmează:

- pentru inculpatul P. A., din art. 322 C.pen. și art. 273 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. în legea veche - art. 290 C.pen. din 1969 și art. 260 al.1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 33 lit. a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.

- pentru inculpatul C. D. din legea nouă - art. 322 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. în legea veche - art. 290 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen.

- pentru inculpatul A. V. din legea nouă - art. 273 al.1 C.pen. în legea veche - art. 260 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.

- pentru inculpatul Ungurașu N., din legea nouă - art. 273 al.1 C.pen., art. 322 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen. în legea veche - art. 260 al.1 C.pen., art. 290 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen..

III. Inculpatul P. A., fiul lui C. și M., născut la 16.03.1978 în V., domiciliat în V., ..16A, ., CNP_, a fost condamnat la:

-2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 al.10 C.pr.pen..

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 al.1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. și cu aplic. art. 396 al.10 C.pr.pen..

În baza art. 33 lit.a - 34 b C.pen. din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit conform art. 82 C.p.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 290 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C. D., fiul lui A. și E., născut la 31.10.1960 în Baia de Arieș, jud. A., domiciliat în V., .. G3, ., jud. Hunedoara, CNP_, la o pedeapsă de:

- un an închisoare

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 260 al.1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. V., fiul lui D. și M., născut la 25.10.1959 în Strunga, jud. Iași, domiciliat în V., .. 37, ., CNP_, la o pedeapsă de:

- un an închisoare

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 260 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului UNGURAȘU N., fiul lui I. și Lisaveta, născut la 12.08.1958 în Florești, jud. Bacău, domiciliat în Petroșani, ., nr. 6, jud. Hunedoara, CNP_, la o pedeapsă de:

- un an închisoare

În baza art. 290 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului Ungurașu N. la o pedeapsă de:

- 8 luni închisoare

În baza art. 33 lit. a-34 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 25 al.3 C.pr.pen. s-a dispus anularea înscrisului sub semnătură privată intitulat „ Convenție” aflat la fila 97 d.u.p.

Au fost respinsă acțiunea civilă formulată de C. F., cu privire la daunele morale și materiale solicitate în faza de urmărire penală ( fila 29)

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 250 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 al. 4 C.pen. inculpatul C. D. a fost obligat să plătească părții civile suma de 6.000 și pe inculpații P. A., A. V. și Ungurașu N. au fost obligați să plătească părții civile câte 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar nr. 257/23.09.2014 (5.000 lei), nr. 238/12.12.2013( 5000 lei) și nr. 236/04.11.2013).

În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:

1.Aspecte privind sesizarea instanței:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nr. 2577/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C.pen și mărturie mincinoasă, prev. de art.273 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 din C.pen.(1969), cu aplicarea art.5 C.pen. și art.33 lit.a din C.pen.(1968)

- C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen.

- A. V., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.273 C.pen.

- UNGURAȘU N., pentru săvârșirea infracțiunilor de: mărturie mincinoasă, prev. de art.273 C.pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen. și art.33 lit.a din C.pen.(1968),

Ca stare de fapt s-a reținut că inculpatului P. A. în luna iunie 2008 a falsificat înscrisul sub semnătură privată numit ,, convenție” încredințându-l spre folosire inculpatului C. D. în vederea producerii de consecințe juridice, iar, în ședința de judecată din data de 07.12.2007 și din data de 27.06 2008, dosar nr._ al Judecătoriei Petroșani, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat.

De asemenea, în actul de inculpare s-a reținut că inculpatul C. D. în luna iunie 2008 a falsificat înscrisul sub semnătură privată numit ,, convenție” și l-a folosit în dosarul civil nr._, în vederea producerii de consecințe juridice, iar inculpatul A. V., în ședința de judecată din data de 21.10.2010, dosar nr._, la Judecătoria Petroșani, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Ungurașu N., s-a reținut că, în luna iunie 2008 a falsificat înscrisul sub semnătură privată numit ,, convenție” încredințându-l spre folosire inculpatului C. D. în vederea producerii de consecințe juridice, iar, în ședința de judecată din data de 09.09. 2010, dosar nr._, Judecătoria Petroșani, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat.

2.Aprecierile instanței cu privire la starea de fapt, mijloacele de probă pe care se întemeiază aceasta și apărările inculpaților:

În cursul anului 2011 și 2012 persoana vătămată C. F. a formulat 6 plângeri penale față de P. A., C. D., A. V., Ungurașu N. și Mogoșilă M., înregistrate sub numerele unice 4075/P/2011, 4076/P/2011, 4077/P/2011, 4637/P/2011, 273/P/2012 și 1714/P/2012.

La data de 04.05.2011 numitul P. A., a formulat un autodenunț privind comiterea infracțiunilor de fals în declarații, fals în înscrisuri sub semnătură privată, mărturie mincinoasă și înșelăciune, infracțiuni comise cu ocazia întocmirii contractului de vânzare cumpărare a apartamentului proprietate comună cu fosta soție Mogoșilă M., înregistrat sub nr. unic 2577/P/2011.

Dosarele au fost conexate sub nr. 2577/P/2011.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că inculpatul P. A. a fost căsătorit cu Mogoșilă M. până în anul 2009, când au divorțat.

În perioada când au fost căsătoriți, respectiv în cursul lunii noiembrie 2006, din cauza unor probleme financiare, s-au hotărât să vândă apartamentul situat în V., .>

Apartamentul respectiv era complet renovat, lucrările fiind efectuate de către P. A. și martorul H. M. N. și au constat în izolare interioară cu rigips, montarea de geamuri termopan și uși interioare termopan, gresie, faianță, parchet laminat, tavane false, mărirea livingului în terasă, zugrăvit în lavabilă, etc.

Aceste lucrări au fost efectuate în cursul anului 2006, fiind definitivate în luna noiembrie 2006, lună în care inculpatul P. A. a plecat la muncă în Franța.

Fiind în Franța, inculpatul P. A. a fost sunat pe telefonul mobil de fosta soție, numita Mogoșilă M., care i-a comunicat faptul că a găsit un cumpărător al apartamentului în persoana inculpatului C. D., prețul de vânzare cumpărare oferit fiind de 35.000 lei, însă cumpărătorul a dorit să achiziționeze și mobila de dormitor pentru suma de 2.300 lei.

Inculpatul P. A. a revenit în țară în luna decembrie 2006 și fiind de acord cu prețul oferit de inculpatul C. D., l-a contactat pe acesta, iar în discuțiile pe care le-au avut, inculpatul C. D., pentru a achita taxe notariale mai mici, i-a solicitat inculpatului P. A. să fie de acord cu declararea la notar a unui preț mai mic decât cel real de 35.000 lei, respectiv 14.700 lei și pentru a face credibile aceste declarații au stabilit să menționeze în contractul de vânzare cumpărare, contrar realității, că apartamentul nu are îmbunătățiri.

Urmare a acestor negocieri, la data de 18.12.2006 s-a încheiat la notarul public contractul de vânzare cumpărare al apartamentului situat în V., ..C23, .> În contract s-a consemnat, în baza declarațiilor părților, că apartamentul este fără îmbunătățiri, prețul de vânzare declarat de părți pe propria răspundere a fost de 14.700 lei. S-a mai consemnat că preluarea în stăpânire de fapt se va face la data de 21 decembrie 2007.

Suma reală de achiziționare a apartamentului de 35.000 lei a fost achitată într-o singură tranșă chiar înainte de încheierea contractului la notar, predarea apartamentului, conform înțelegerii dintre cumpărător și vânzător, fiind efectuată în data de 21.12.2006.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul C. D. a fost căsătorit cu numita C. F. până în anul 2002, când au divorțat prin sentința civilă 3042/2002 a Judecătoriei Petroșani, dar au continuat să locuiască împreună până în anul 2007, când s-au despărțit și în fapt.

La data de 26.06.2007, numita C. F. a introdus acțiune civilă la Judecătoria Petroșani împotriva inculpatului C. D. pentru partaj bunuri comune, formându-se dosarul civil nr._ .

După un an de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului, P. A. a fost contactat de către C. D., care l-a rugat să depună mărturie mincinoasă în instanță în procesul de partaj deschis de C. F..

Urmare a insistențelor inculpatului C. D., inculpatul P. A. în declarația dată în fața instanței la data de 07.12.2007 în dosarul civil nr._, a declarat mincinos că ,,în prețul apartamentului nu erau prevăzute și îmbunătățirile aduse”, fapt neadevărat, așa cum rezultă din declarațiile date ulterior de P. A..

În luna iunie 2008, P. A. a fost contactat de către C. D. care i-a prezentat un înscris numit ,,convenție”, purtând data de 18.12.2006 (data încheierii contractului de vânzare-cumpărare), scris de mână, prin care C. D. se obliga să achite contravaloarea renovărilor aduse apartamentului în două tranșe: prima tranșă de 153 milioane (preț vechi) și a doua tranșă de 300 milioane (preț vechi). Prima rată se va achita la data terminării lucrărilor, iar rata a doua până la data de 20 decembrie 2007. „Convenția” a fost semnată de C. D., în calitate de cumpărător și de Ungurașu N., în calitate de martor .

Convenția era completată cu două „mențiuni” referitoare la datele când s-au predat sumele de bani, prima mențiune la 22.12.2006, iar a doua mențiune la 10.11.2007.

Ambele „mențiuni” erau semnate și de Ungurașu N. în calitate de martor.

Pentru a-l convinge pe P. A. să semneze înscrisul în calitate de vânzător, inculpatul C. D. l-a asigurat că nu vor fi probleme, deoarece notarul din greșeală a menționat pe contractul de vânzare-cumpărare data predării apartamentului ca fiind 21.12.2007 în loc de 21.12.2006 când apartamentul s-a predat în realitate, împrejurare care, în opinia inculpatului C. D., va da veridicitate actului respectiv.

Inculpatul C. D. a folosit această ,,convenție” în instanță, în dosarul civil nr._ .

Tot la insistențele inculpatului C. D., în ședința din data de 26.06.2008, în dosarul civil nr._, P. A. a declarat mincinos următoarele:

„La negocierea privind vânzarea apartamentului proprietatea mea, pârâtul (C. D.) s-a prezentat împreună cu martorul Ungurașu I..

Prețul apartamentului, în sumă de 600 milioane lei, a fost achitat de către pârât singur, în trei tranșe … Predarea-primirea apartamentului a avut loc la data de 21 decembrie 2007”

Inculpatul A. V., în data de 18.09.2008 a declarat în fața notarului M. G. A. faptul că:

În decembrie 2006 fiind invitat de C. D. să văd apartamentul cumpărat menționat mai sus, am asistat la discuțiile avute între C. D. și vânzător.

Printre discuțiile avute a fost cea legată de modul de achitare a îmbunătățirilor și renovării apartamentului mai sus menționat.

Menționez că C. D. a afirmat către vânzător că astăzi am să-ți achit suma în jur de 15.000 lei, pentru îmbunătățiri și renovare și până în decembrie 2007 ceilalți 30.000 lei.

C. D. a afirmat către vânzător că celelalte retușuri mi le fac singur.”

Această declarație a folosit-o C. D. în dosarul civil nr._ .

În ședința din data de 31.10.2008 inculpatul A. V., în același dosar civil, a fost audiat în calitate de martor, dar a refuzat să semneze declarația deoarece a considerat că s-a consemnat greșit față de declarația sa.

Prin sentința civilă 425/30.01.2009 a Judecătoriei Petroșani s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta C. F. împotriva pârâtului C. D. constatându-se că reclamanta are un drept de creanță în cotă de 1/2 parte asupra unor bunuri proprietatea pârâtului, printre care este și apartamentul situat în V., .. 15, blocul C23, scara 1, etaj 1, apartament 12.

În prezent cauza se află în recurs la Tribunalul Hunedoara.

La data de 6.01.2010, numita C. F. a introdus acțiune la Judecătoria Petroșani – dosar nr._, prin care a chemat în judecată pe pârâții C. D., P. A., P. M. pentru constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Convenție”.

În acest dosar a fost audiat în calitate de martor, la data de 09.09.2010, inculpatul Ungurașu N. care a declarat mincinos următoarele:

„În lunile noiembrie, decembrie 2006 am asistat la discuțiile dintre pârâtul C. D. și vânzătorul P. A., privind vânzarea apartamentului în litigiu. La acea dată, la apartament se efectuau lucrări de renovare. În luna decembrie 2006 am fost de față, la locuința lui C. D., când acesta i-a achitat lui P. A. prima tranșă de 153 de milioane. În afară de mine, de C. D. și P. A. nu au mai fost alte persoane. Tot atunci s-a discutat ca a doua tranșă, în sumă de 300 milioane, să se achite după un an de zile și după ce se vor termina lucrările de renovare. A doua tranșă a fost achitată tot în prezența mea în luna noiembrie 2007 și a fost în sumă de 300 milioane lei … Plata s-a făcut în două tranșe, încât când s-a plătit prima tranșă lucrările de renovare erau în curs de desfășurare, iar C. D. nu avea toți banii.

Suma plătită în cele două tranșe a reprezentat doar contravaloarea renovărilor la apartament.

Convenția încheiată între C. D. și P. A. a fost încheiată în luna decembrie 2006. Mențiunile de pe convenție s-au făcut la datele menționate în aceasta, respectiv 22.12.2006 și 10.11.2007.

Nu știu de ce P. M., soția lui P. A., nu a semnat și ea convenția. Aceasta nu a fost de față la încheierea convenției și nici când s-au făcut mențiunile ulterioare pe convenție …”

Inculpatul A. V., audiat în calitate de martor, la data de 21.10.2010 în același dosar, a declarat următoarele:

„În luna decembrie 2006 am fost împreună cu pârâtul C. D. să văd un apartament pe care l-a cumpărat în V.. La apartament era și vânzătorul și din discuțiile purtate am înțeles că apartamentul a fost cumpărat cu prețul de 600 milioane lei vechi, cu renovare cu tot. În cursul lunii decembrie s-au plătit 150 milioane lei pentru renovare, iar diferența de 300 milioane până în luna decembrie 2007, tot pentru renovare.

Eu l-am împrumutat pe pârât în cursul lunii decembrie 2006 cu suma de 100 milioane lei vechi, pe care mi-a restituit-o în luna aprilie 2007. L-am mai împrumutat pe pârât în luna noiembrie 2007, tot cu 100 milioane lei vechi și banii mi i-a restituit în anul 2008.

Nu știu când s-a făcut predarea apartamentului și nici dacă reclamanta a contribuit la plata îmbunătățirilor.

Nu știu dacă la data predării apartamentului reclamanta și pârâtul mai erau împreună …” (f.).

Prin sentința civilă 6130/2.11.2010 a Judecătoriei Petroșani s-a respins acțiunea civilă introdusă de C. F. împotriva pârâților C. D., P. A., P. M., pentru constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Convenție” încheiat la data de 18.12.2006 între pârâții C. D. și P. A..

Inculpatului P. D., a declarat că la negocierile privind vânzarea apartamentului nu a fost prezentă nicio persoană, iar la data primirii sumei de 35.000 lei, respectiv în ziua semnării contractului, de față nu a fost decât soția sa, Mogoșilă M.. Apartamentul, la data vânzării, era complet renovat, trebuiau făcute mici retușuri. A susținut că motivul pentru care a declarat mincinos în fața instanței de judecată a fost acela că la insistențele inculpatului C. D. și tot la insistențele acestuia, în luna iunie 2008, a semnat ,,Convenția” purtând data de 18.12.2006, ,,martorul” Ungurașu N. nefiind prezent, așa cum susține acesta.

Despre condițiile vânzării apartamentului, acesta i-a relatat mamei sale ( P. M.), după ce aceasta a constatat că este căutat frecvent la serviciu de către C. D., iar în luna februarie 2009 împreună cu actuala soție, mama și sora sa, au văzut din nou apartamentul în cauză care nu suferise modificări sau schimbări față de starea în care a fost vândut.

Fiind audiată, numita C. F. a declarat că apartamentul respectiv a fost cumpărat de către C. D. cu suma de_ lei și era complet renovat, predarea apartamentului făcându-se în data de 21-22.12.2006. În luna ianuarie 2007 C. D. a chemat doi meseriași care au montat spoturi, prize și o plintă, aceștia lucrând după serviciul lor, iar în câteva rânduri au servit masa la domiciliul inculpatului C. D. și al numitei C. F..

Ascultat fiind, inculpatul P. A. a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, declarând că în luna decembrie 2006 a vândut apartamentul numitului C. D. pentru suma de 35.000 lei plus contravaloarea mobilei de dormitor ( 2300 lei), apartamentul fiind complet renovat având nevoie doar de mici retușuri ( spoturi, întrerupătoare, plinte), sumă pe care a primit-o în aceeași zi în care a semnat contractul de vânzare cumpărare la notar, iar în anul 2007 nu a mai primit nici o sumă de bani.

Cu privire la convenția încheiată cu inculpatul C., inculpatul P. a declarat că în cursul anului 2007 a fost căutat de acesta pentru a încheia o convenție cu privire la valoarea apartamentului și la modalitatea de plată a acestuia, solicitându-i în acest sens să fie trecută o valoare mai mare decât valoarea trecută în contract, respectiv cea de 35.000 lei care i-a fost achitată, motivând faptul că se află într-un proces de partaj cu soția sa, astfel că dorește să demonstreze că valoarea apartamentului este mult mai mare, pentru a avea astfel o cotă de contribuție mai mare.

Fiind de acord cu cele solicitate de C., cu atât mai mult cu cât acesta i-a arătat că în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la notar era o greșeală cu privire la data de predare a apartamentului, respectiv anul 2007 în loc de 2006, inculpatul P. a semnat acea convenție cu care s-a prezentat ulterior inculpatul C. și care era deja scrisă în condițiile în care discutaseră anterior și în care s-a menționat că i-a fost achitată suma de_ lei cât era specificat în contractul de vânzare-cumpărare, iar diferența de până la 60.000 lei ar fi fost achitată în două tranșe până la sfârșitul anului 2007. La semnarea convenției nu a mai fost de față nimeni în afară de el și C., iar până la momentul la care a vândut apartamentul domnului C., în apartamentul său nu au fost A., Ungurașu sau soția inculpatului C. F..

De asemenea, inculpatul a recunoscut că a dat două declarații în fața instanței de judecată, în care a menționat în mod nereal că acea convenție este adevărată și că a fost întocmită și semnată în ziua contractului.

Fiind audiați în cauză, inculpații C. D., A. V. și Ungurașu N. nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor.

Inculpatul Ungurașu N. a declarat că acea convenție care face obiectul acestei cauze a fost semnată cu siguranță în decembrie 2006, întrucât data trecută pe convenție reprezenta data din ziua în care a fost semnată convenția.

Convenția a fost semnată de toți trei în acel moment, respectiv el, P. și C., la domiciliul inculpatului C., citind-o de altfel înainte de a o semna, întrucât nu a fost făcută în prezența sa, doar mențiunile de pe convenție au fost făcute în prezența sa.

Deși nu a fost prezent la momentul remiterii banilor, inculpatul Ungurașu a declarat că avea cunoștință de la inculpatul C. despre faptul că i-a dat vânzătorului odată suma de 14.000 lei și altă dată suma de 30.000 lei.

În ceea ce privește declarația dată în fața instanței în data de 09.09.2010, inculpatul a menționat că ceea ce a declarat reflectă realitatea.

Inculpatul A. V. a precizat, cu ocazia audierii că nu cunoaște nimic în legătură cu acea convenție și nici nu a semnat-o, însă nu-și menține declarațiile date în fața procurorului și nici în fața instanței civile în data de 21.10.2010, întrucât nu știe dacă acea declarație este corectă sau nu, în schimb își menține declarația dată în fața instanței de judecată penală întrucât corespunde adevărului

Acesta a menționat totodată că nu a fost prezent la momentul la care C. a achitat lui P. vreo sumă de bani reprezentând contravaloarea vânzării sau renovării apartamentului, însă l-a împrumutat în cursul anului 2006 pe C. cu suma de 10.000 lei, iar în anul 2007 cu suma de 10.000 lei.

Inculpatul C., cu ocazia audierii, a declarat că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată întrucât convenția a fost încheiată la data de 18.12.2006, reflectă realitatea și a fost redactată de el după ce anterior a discutat cu P. A. despre condițiile încheierii convenției.

Convenția a fost încheiată în data de 18.12.2006, semnată de el, de P. și de Ungurașu, iar după câteva zile s-a făcut prima mențiune pe convenție când s-a achitat și prima tranșă, nefiind prezent și Ungurașu la momentul predării banilor. Următoarea mențiune pe convenție a fost făcută în anul 2007, fiind semnată de cei trei, mențiuni care reflectă de altfel realitatea.

Cu privire la motivul pentru care nu a inserat acele mențiuni și pe contractul de vânzare cumpărare, inculpatul C. a declarat că în situația în care menționa acest lucru, trebuia să achite un preț mult mai mare.

Inculpatul a mai precizat faptul că data la care a preluat apartamentul este conformă cu cea înscrisă în contractul de vânzare cumpărare, respectiv anul 2007, după achitarea ultimei tranșe din convenție, iar motivul pentru care s-a trecut această dată pe contract a fost acela de a-l asigura pe inculpatul P. că-și va primi banii pentru lucrările de renovare. Suma totală achitată pentru apartament și îmbunătățiri a fost de 60.000 lei.

Faptul că nu a depus acea convenție de la începutul procesului de partaj înregistrat sub nr._ a fost acela că i s-a comunicat de către avocatul său că fiind un bun propriu, nu face obiectul procesului de partaj, iar scopul pentru care a depus convenția ulterior a fost acela de a demonstra că suma plătită pentru apartament este mai mare de cea de 14.700 lei așa cum este înscris în contractul de vânzare cumpărare, convenția fiind cea care reflectă realitatea.

La momentul achiziționării, apartamentul era renovat în proporție de 90%, iar motivul pentru care a încheiat acea convenție a fost acela că la momentul cumpărării apartamentului nu deținea diferența de până la 60.000 lei, inculpatul P. fiind de acord ca acele lucrări de renovare efectuate să le plătească conform convenției, obligându-se totodată să le și finalizeze.

Apărarea inculpatului C. D., în sensul că prețul real achitat pentru apartament a fost de 60.000 lei și nu de 35.000 lei, întrucât nu există îmbunătățiri, așa cum a fost de altfel menționat și în contractul de vânzare cumpărare, nu este susținută de nici un mijloc de probă, dimpotrivă toate probele administrate în cauză ( declarații persoanei vătămate, declarații martori, înscrisuri depuse la dosar, inclusiv declarația inculpatului P. A.) conduc la concluzia că prețul cu care a cumpărat apartamentul de la p.văt. a fost cel solicitat de cumpărător la momentul scoaterii la vânzare a apartamentului, respectiv de 35.000 lei, având în vedere că apartamentul era complet renovat la acel moment, iar lucrările ce urmau a fi efectuate în continuare (montare de prize, întrerupătoare, spoturi, precum și o plintă pentru gresie pe hol și în bucătărie) nu puteau să coste aproape încă o dată cât prețul apartamentului, respectiv diferența până la 60.000 lei.

Faptul că apartamentul era complet renovat, nemaiavând nevoie de alte renovări doar de mici retușuri, așa cum susține persoana vătămată și inculpatul P. A., rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză în faza de urmărire penală, probe necontestate de altfel de inculpați în procedura camerei preliminare.

Astfel, din declarația martorului H. M. N. a reieșit că acesta l-a ajutat pe P. D. la lucrările de renovare a apartamentului, ce au constat în izolare interioară cu rigips, montarea de geamuri termopan și uși interioare termopan, gresie, faianță, parchet laminat, tavane false, mărirea livingului în terasă, zugrăvit în lavabilă, lucrări care au fost finalizate în luna noiembrie 2006.

Din declarațiile numitului D. V. a reieșit că în luna ianuarie 2007, acesta împreună cu fratele său D. I., care nu a putut fi audiat în cauză, au efectuat mici retușuri la apartamentul cumpărat de C. D., lucrări ce au constat în montare de prize, întrerupătoare, spoturi, precum și o plintă pentru gresie pe hol și în bucătărie. În perioada de o săptămână, alocată lucrărilor, aceștia au fost serviți cu masa de prânz de către ,,soții” C. într-un alt apartament al acestora.

Potrivit declarațiilor martorilor P. M. și P. C. apartamentul vândut de către fiul lor era complet renovat, necesitând doar mici retușuri. De asemenea, aceștia au declarat că au aflat de la P. A. despre condițiile vânzării apartamentului și despre faptul că acesta a declarat mincinos la instanța de judecată, semnând și un înscris pe care l-a falsificat C. D. l-au sfătuit să spună adevărul.

Potrivit declarațiilor martorului P. C. a mai reieșit că în luna septembrie 2013 acesta s-a întâlnit cu Ungurașu N. care l-a abordat și l-a întrebat care este situația fiului lor de a revenit asupra declarațiilor date anterior la instanța de judecată, în scopul favorizării lui C. D. în procesul de partaj. Ungurașu N. a menționat că și el a mințit dar nu mai poate să revină asupra declarațiilor date anterior. În aceiași împrejurare, Ungurașu N. i-a reproșat că dacă P. A. și-a luat angajamentul de a-l ajuta pe C. D. în procesul de partaj, ar fi trebuit să meargă până la capăt.

Din declarația martorei B. M. e reieșit că în luna decembrie 2006, la invitația inculpatului C. D. și a numitei C. F., aceasta a vizitat apartamentul cumpărat de C. D. și a constatat că era renovat, necesitând mici retușuri, iar de la cei doi a aflat că pe apartament au achitat suma de 35.000 lei și totodată au achitat suma 2300 lei pe o mobilă de dormitor. În luna ianuarie 2007, când a mai vizitat apartamentul respectiv, a văzut că în interior se aflau doi meseriași care montau prize, spoturi și executau lucrări minore.

Martora Bumburi I. a declarat că îi cunoaște pe C. D. și pe C. F., fiind foarte buni prieteni de familie. De la aceștia și de la Mogoșilă M. a aflat că pe apartament cei doi au achitat suma de_ lei, iar pe mobila de dormitor au achitat suma de 2300 lei, într-o singură tranșă, chiar înainte de încheierea contractului la notar. Apartamentul era complet renovat, iar cheile au fost predate în aceiași lună. A mai reieșit că inculpatul C. D. a încercat să o determine pe aceasta să declare mincinos în procesul de partaj. Martora a precizat că a aflat de la soții P. C. și M. și Mogoșilă M. că înscrisul numit ,,convenție” a fost încheiat după doi ani de la vânzarea apartamentului.

Din declarația numitei Mogoșilă M. a rezultat că prețul de vânzare al apartamentului pe care l-a solicitat lui C. D. a fost de 35.000 lei, P. A. fiind plecat la vremea respectivă din țară. A mai declarat că ulterior revenirii soțului, nu a mai participat la discuții, vânzarea făcându-se conform contractului notarial întocmit în acest sens, suma de bani fiind de 14.700 lei, deși prețul real a fost cel arătat mai sus, declarând astfel în fals la notar prețul apartamentului, taxele corespunzătoare vânzării fiind astfel mai mici.

De asemenea, aceasta a mai declarat că apartamentul la momentul vânzării era complet renovat, nefiind necesare decât montarea unor prize, spoturi și plinte. Totodată aceasta nu a avut cunoștință despre alte înțelegeri între cei doi inculpați, despre înscrisul numit ,,convenție” aflând doar în instanță.

Chiar inculpatul C. declară că în luna ianuarie 2007 a finalizat el lucrările la apartament, în aceste condiții care ar mai fi fost rațiunea pentru care predarea apartamentului ar fi avut loc la sfârșitul anului 2007 și la un preț aproape dublu față de prețul solicitat la vânzare în condițiile în care la sfârșitul anului 2006 apartamentul era finalizat în proporție de 90-95% conform susținerilor martorilor, persoanei vătămate, inclusiv a inculpatului C..

Inculpatul Ungurașu Necului se contrazice în declarațiile date în fața autorităților cu privire la momentul încheierii convenției, modalitatea de plată și persoanele prezente la momentul încheierii convenției, în sensul că, dacă în declarația dată în fața instanței civile în 09.09.2010 acesta menționează că „În luna decembrie 2006 am fost de față, la locuința lui C. D., când acesta i-a achitat lui P. A. prima tranșă de 153 de milioane. … A doua tranșă a fost achitată tot în prezența mea în luna noiembrie 2007 și a fost în sumă de 300 milioane lei”, ulterior în fața instanței penale acesta revine și menționează că deși nu a fost prezent la momentul remiterii banilor, avea cunoștință de la inculpatul C. despre faptul că i-a dat vânzătorului odată suma de 14.000 lei și altă dată suma de 30.000 lei, deși precizează că declarația din 09.09.2010 reflectă realitatea.

Declarațiile inculpatului P. A. și ale persoanei vătămate C. F. se coroborează și sunt susținute și de rezultatul raportului de constatare criminalistică nr._/03.04.2014, întocmit de IPJ Gorj, Serviciul Criminalistic, potrivit căruia răspunsurile la întrebările relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, subiectul fiind sincer.

Astfel, la întrebările relevante ale cauzei cu nr. 5, 6, 9 și 10 ( minți când declari că tu ai primit suma de 35.000 lei de la C. D. în ziua semnării contractului de vânzare-cumpărare ; minți când spui că apartamentul era deja renovat în momentul vânzării în decembrie 2006; Minți când spui că ai semnat convenția cu C. D. la câteva luni de la semnarea contractului de vânzare cumpărare; Tu ai primit de la C. Danielsumele de bani menționate în convenția semnată în 2007, inculpatul P. A. a răspuns negativ, interpretarea diagramelor poligraf la aceste întrebări neprovocând modificări specifice comportamentului simulat în traseele respiratorii, traseul electrodermal și traseelor cardiovascular.

Deși mijloacele tehnice de depistare a tensiunii emoționale au o bază realmente științifică, rezultatul testării tehnicii poligrat nu este inclus ca mijloc de probă în procesul penal. Concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe, în sensul procesual, interpretarea și aprecierea trebuie făcută numai potrivit legii și în baza unor raționamente juridice fundamentate pe o analiză științifică a acestora – ținându-se seama de împrejurările concrete ale cauzei aceste concluzii putând fi valorificate, în planul unei soluții, doar în calitatea lor de indicii care, coroborate, cu alte elemente de fapt conduc către o anume concluzie.

În prezenta speță, indiciile furnizate de concluziile testului poligraf sunt susținute de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, potrivit cărora prețul apartamentului a fost achitat într-o singură tranșă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, probe care demonstrează faptul că acea convenție nu a existat la momentul încheierii contractului așa cum susțin inculpații C. și Ungurașu.

De asemenea, s-a reținut faptul că inculpații C., A. și Ungurașu au refuzat testul poligraf invocând inițial în faza de urmărire penală că nu se consideră vinovați, astfel că nu se vor supune expertizării, pentru ca în fața instanței să invoce faptul că nu efectuează această expertiză din motive medicale, nefiind depuse la dosar acte medicale decât în ceea ce-l privește pe inculpatul Ungurașu.

S-a constatat că faptele consemnate în convenția datată 18.12.2006, potrivit căreia C. D. se obliga să achite contravaloarea renovărilor aduse apartamentului în două tranșe: prima tranșă de 153 milioane (preț vechi) și a doua tranșă de 300 milioane (preț vechi). Prima rată urmând a se achita la data terminării lucrărilor, iar rata a doua până la data de 20 decembrie 2007, iar conform celor două „mențiuni” referitoare la datele când s-au predat sumele de bani, prima mențiune la 22.12.2006, iar a doua mențiune la 10.11.2007, reprezintă împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Faptul că această convenție, ce cuprindea date nereale cu privire la valoarea apartamentului, modalitatea de achitare a prețului, scrisă de inculpatul C. și semnată de inculpații P., C. și Ungurașu, încheiată în scopul de a fi folosită în Dosarul civil de partaj, aceasta fiind de altfel și depusă la dosarul civil, constituie elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, acest înscris fiind datat și semnat de cei trei inculpați, fiind astfel apt de a produce consecințe juridice. Consumarea acestei infracțiuni având loc de îndată ce s-a produs urmarea imediată, prin crearea stării de pericol privitoare la încrederea în forța probantă a înscrisului sub semnătură privată.

Din punct de vedere al laturii subiective se constată că atestările necorespunzătoare realității cuprinse în convenția datată 18.12.2006 și folosirea acesteia în dosarul civil de partaj s-a efectuat cu intenția calificată de a produce consecințe juridice constând în modificarea cotei de contribuție la achiziționarea apartamentului.

Prin relatările nesincere făcute în declarațiile date în instanța civilă de inculpații P. A., în ședințele publice din 07.12.2007 și 26.06.2008, A. V. în ședința publică din 21.10.2010 și inculpatul Ungurașu N. în ședința publică din 09.09.2010, cu privire la împrejurările esențiale față de care au fost întrebați ( modalitatea de plată a apartamentului, prețul acestuia, data încheierii convenției, starea apartamentului la momentul achiziționării), dându-și seama de altfel de semnificația împrejurărilor cu privire la care dădeau explicații, neputându-se aprecia ca fiind o eroare de percepere, inculpații au creat o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de înfăptuire a justiției chiar dacă acele afirmații, în raport de celelalte probe administrate au fost sau nu de natură a schimba soluția procesului, întrucât consumarea acestei infracțiuni a avut loc la momentul în care cei trei inculpați au semnat declarațiile în fața instanței de judecată.

Această stare de fapt rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile persoanei vătămate C. F.(f.91-94), contract de vânzare-cumpărare nr. 5840, încheiat la data de 18.12.2006(f.95-96), înscrisul numit ,,convenție”(f.97), adresa nr. 110/28.03.2013(f.98-103), raport de expertiză(f.104-108), sentința civilă nr.3042/2002(f.109), sentința civilă nr.425/2009(f.121-123), sentința civilă nr.6130/2010(f.125-128), decizia civilă nr.487/R/2012(f.129-131), declarații de martor P. A.(f.132-133), declarație dată de P. A. în fața notarului(f.134-137), declarații de martor A. V.(f.138-139), declarație A. V. dată de în fața notarului(f.140), declarație de martor Ungurașu N.(f.141), declarațiile inculpaților(f.142-172), declarațiile suspectei Mogoșilă M.(f.173-176), declarația martorilor(f.177-192 ); raportul de constatare criminalistică(f.193-203), procese verbale de confruntare(f.204-210).

Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța a reținut că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 99 C.p.p. fiind răsturnată, astfel că va înlătura ca nesincere declarațiile inculpaților C., A. și Ungurașu.

Cu privire la susținerea inculpatul C. D. potrivit căreia numita C. Felia nu are calitatea de persoană vătămată în această cauză, s-a constatat că atâta vreme cât subiect al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este persoana fizică sau juridică ale cărui interese materiale sau morale au fost ori ar putea fi atinse prin folosirea înscrisului sub semnătură privată fals, în prezenta speță numita C. F. este persoana împotriva căreia urma a fi folosită convenția nereală încheiată de părți cu privire la un bun ce a format obiectul dosarului de partaj, fiind de altfel parte în acest proces. De asemenea, în ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă s-a constatat că acesta poate fi persoana fizică sau juridică parte sau subiect procesual principal în proces, ale cărei interese și drepturi sunt lezate sau vătămate prin săvârșirea infracțiunii, în speța de față fiind vorba de interesele numitei C. F..

3.Calificarea juridică a faptelor prin prisma dispozițiilor art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă:

În drept, faptele inculpaților P. A., C. D., A. V. și Ungurașu N. săvârșite în împrejurările descrise mai sus au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de:

mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 5 C.pen., în condițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen.;
fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 5 C.pen. în ce-l privește pe inculpatul P. A.
fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. în ce-l privește pe inculpatul C. D.
mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. în ce-l privește pe inculpatul A. V..

Conform jurisprudenței Curții Constituționale, a deciziei 265/2014, instanțele judecătorești pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C.pen., pentru faptele săvârșite în intervalul cuprins între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive.

În speța de față, s-a constatat că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este pedepsită în Codul penal din 1969 în art. 290 al.1 cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar în noul cod penal este prevăzută de disp. art. 322 al.1 C.pen și este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, apreciindu-se astfel că legea veche este mai favorabilă în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunea de mărturie mincinoasă este pedepsită în Codul penal din 1969 în art. 260 al.1 cu închisoare de la 1 an la 5 ani, iar în noul cod penal este prevăzută de disp. art. 273 al.1 C.pen și este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, apreciindu-se astfel că legea nouă este mai favorabilă în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Cu privire la concursul de infracțiuni s-a constatat că dispozițiile din legea veche sunt mai favorabile în condițiile în care potrivit disp. art. 34 al.1 lit. b C.pen. se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, spre deosebire de dispozițiile noului cod care în art. 39 al.1 lit. b prevă aplicarea pedepsei celei mai grele, la cer se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, au fost avute în vedere suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere și executarea pedepsei la locul de muncă prevăzute de Codul penal din 1969, respectiv amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de codul penal în vigoare.

Comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată reglementată de Codul Penal din 1969 cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei s-a apreciat că se impune concluzia potrivit căreia legea veche este mai favorabilă atât în ceea ce privește condițiile de acordare( limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este doar durata termenului de încercare, însă insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, având prioritate durata termenului de încercare sau supraveghere. Având în vedere că în legea nouă este instituită o obligație importantă ce nu se regăsește în codul penal din 1969, respectiv munca în folosul comunității și este eliminat efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, s-a apreciat că reglementarea din legea veche este mai favorabilă.

Având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 care precizează că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive și constatând că în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei este mai favorabilă cea reglementată de Codul Penal din 1969 conform motivelor expuse anterior, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă în speța de față este legea penală veche sub imperiul căreia au fost comise faptele.

4.Latura civilă a cauzei:

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut că în faza de urmărire penală, persoana vătămată C. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei, reprezentând daune materiale și morale, fără a fi menționat cât reprezintă daune morale și cât daune materiale, solicitând totodată cheltuieli de judecată în cuantum de 15.000 lei.

Pentru a fi soluționată acțiunea civilă a acestei părți, este necesar a se verifica în cauză îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, aspect ce se reține în raport de dispozițiile art 19 alin. 5 Cod procedură penală, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile legii civile în situația solicitării tragerii la răspundere civilă a inculpaților, pentru repararea daunelor civile, în cadrul procesului penal .

Potrivit art. 1357 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Mai mult decât atât, potrivit art. 1349 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Legea civilă nu distinge sub aspectul naturii prejudiciului, prin urmare trebuie admis că o reparare integrală a prejudiciului vizează atât prejudiciul material cât și cel moral.

Din analiza dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite în mod cumulativ toate elementele acestei răspunderi. Fapta ilicită este reprezentată de elementul material al infracțiunii săvârșite de inculpați, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Vinovăția inculpatului în cauzarea prejudiciului prin săvârșirea faptei ilicite .

În ce privește fapta ilicită și vinovăția, instanța a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite și trimite la motivarea oferită cu ocazia soluționării laturii penale a acestei cauze.

Cu privire la prejudiciu, instanța a reținut că persoana vătămată nu a făcut dovada pretențiilor solicitate în cauză cu titlu de daune materiale, astfel că urmează a le respinge.

Instanța a reținut că pentru evaluarea daunelor morale nu există criterii legale de evaluare, prejudiciul nefiind susceptibil de evaluare bănească.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celor care pretind daunele morale.

În privința daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța le-a considerat nejustificate întrucât pentru a acorda astfel de daune instanța are în vedere gradul de privațiune, agrementele obișnuite ale vieții victimei, starea sa actuală, precum și atitudinea victimei înainte și la momentul comiterii faptei în raporturile sale cu inculpatul.

Or, din analiza întregului material probator administrat în cauză s-a reținut faptul că între cele persoana civilă și inculpatul C. există un conflict mai vechi generat de împărțirea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei și cota de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor, acesta fiind și motivul pentru care inculpații au declarat mincinos în fața instanței de judecată și au încheiat ulterior „convenția din 18.12.2006” care cuprindea date nereale cu privire la modalitatea de plată a ratelor, contravaloarea apartamentului, fiind de altfel antedatată.

S-a apreciat că a acorda daune morale în această situație ar înseamnă o îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul prevăzut de art. 410 C.pr.pen. inculpatul Ungurașu N. și partea civilă C. F. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

I. Inculpatul Ungurașu N., motive expuse în memoriu scris atașat la filele 17-19 din dosar și precizate oral cu ocazia dezbaterii cauzei:

Hotărârea este greșită fiind dată ca urmare a interpretării eronată a probelor administrate în cauză. Astfel:

1.Instanța nu a dat eficiență declarațiilor inculpatului, declarații ce se coroborează cu alte probe rezultate din administrarea mijloacelor de probă pe parcursul procedurilor, numiții P. A. și P. M. recunoscând că la data vânzării apartamentului către C. D., lucrările de renovare nu erau finalizate iar cumpărătorul nu avea banii necesari achitării acestora, confirmând astfel motivul încheierii „convenției”. În final, instanța a respins acțiunea reclamantei C. F. ca nefondată soluția fiind menținută și de Tribunalul Hunedoara.

2.Instanța nu a analizat cu atenție motivele discutabile pentru care inculpatul P. A. a formulat un autodenunț, autodenunț care a stat la baza condamnării aduse apelantului și prin care a prezentat o cu totul altă stare de fapt decât cea reală. În acest sens s-a ajuns ca apelantul să fie condamnat alături de celelalte persoane pentru că depoziția sa referitoare la relatarea unei situații de fapt și semnăturile de pe acea „convenție” au fost apreciate ca fapte penale, chiar dacă din punct de vedere a laturii subiective inculpatul a acționat fără vinovăția, lipsind scopul sau mobilul infracțiunilor.

Lipsa de credibilitate a autodenunțului formulat de către inculpatul P. A. a fost observată și amplu motivată de prim-procurorul care a instrumentat acest caz (fila 347 verso) care a reținut referitor la respectivul document, în esență, următoarele:

este formulat după aproape 5 ani de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare al apartamentului.
este formulat după ce P. A. a fost audiat ca martor de două ori de către instanța de judecată, susținând prevederile contractului de vânzare-cumpărare și ale „convenției”.
este formulat la data de 4.05.2011 după pronunțarea sentinței civile nr. 6130/2010 a Judecătoriei Petroșani, prin care s-a respins acțiunea numitei C. F..
este redactat și conceput de apărătorul din procesele civile ale numitei C. F., care a redactat și plângerile penale formulate împotriva învinuiților P. A., P. M., C. D., A. V. și Ungurașu N..
este formulat de o persoană care și-a însușit din încasări, în anul 2006, sume de 4500 lei și apoi a înscenat un furt, provocând unele deteriorări la autoturismul din dotare. Aceeași persoană a cerut să fie testată cu aparatul poligraf deși cunoștea că a mințit.
prin „autodenunț” se încearcă să se înfrângă conținutul unui înscris autentic și considerentele unei hotărâri judecătorești definitive. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat reprezintă voința părților din momentul încheierii acestuia. Data preluării în stăpânire de fapt, de 21 decembrie 2007 este scrisă cu alte caractere decât restul contractului tocmai pentru a fi scoasă în evidență. Dacă aceasta nu era data reală după voința părților, cu certitudine cumpărătorul C. D. s-ar fi sesizat de aceasta. Tot în cuprinsul contractului s-a inserat faptul că părțile l-au citit și au constatat că corespunde voinței lor și condițiilor stabilite de ei, motiv pentru care îl semnează.
atât condițiile contractului, cât și condițiile „convenției” sunt susținute de declarațiile a trei martori: Ungurașu N., A. V. și C. I..
faptul că îmbunătățirile aduse apartamentului nu erau finalizate la data încheierii contractului rezultă și din declarația martorului D. V. care a arătat că în luna ianuarie 2007 a lucrat o săptămână de zile împreună cu fratele său pentru a le finaliza (fila19).

3.Instanța fondului nu a luat în considerare toate argumentele expuse mai sus, argumente la care nu s-a referit și pe care nu le-a examinat deși au fost invocate în apărare, pronunțând în final o soluție de condamnare nelegală.

II.Partea civilă C. F., motive expuse în memoriul scris depus la filele 59-66 din dosar, prin care solicită desființarea sentinței penale atacate numai sub aspectul laturii civile a cauzei în sensul obligării inculpaților la plata despăgubirilor solicitate în fața instanței pentru următoarele considerente:

-inculpații nu au contestat producerea unui prejudiciu astfel încât instanța fondului în virtutea rolului său activ se impunea a stabili în funcție de probele existente în cauză întinderea acestuia.

-prin falsificarea înscrisului și prin declarațiile mincinoase date de către inculpați a fost influențată soluția pronunțată de către instanța civilă în procesul de partaj, prejudiciul cauzat părții civile fiind evident și se impune a fi reparat. Mai mult decât atât, soluția dată de către instanțele civile a avut un impact puternic asupra stării psihice a părții civile, impact care s-a reflectat în afecțiunile dezvoltate de către aceasta în acea perioadă, confirmate cu actele medicale depuse la dosar.

În procedura apelului au fost administrate mijloace de probă constând în:

înscrisuri depuse de către partea civilă C. F.:

-acte medicale: adeverință medicală și scrisoare medicală (fila 68-79);

-redarea scrisă a conținutului mesajelor trimise de către inculpatul C. D. părții civile (filele 80-88);

înscrisuri depuse de către inculpatul intimat C. D.:

-minuta deciziei civile nr. 401/2014 (fila 27);

-rezoluția pronunțată în dosar nr. 2577/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani (filele 28-35);

-declarația martorului Bumburi I. (fila 36);

-diverse cereri: precizări de acțiune, acțiuni civile depuse în dosarele civile nr._ (filele 44-55);

declarațiile inculpatului Ungurașu N. (filele 89-92).

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei, precum și a probelor administrate în fața instanței de apel în raport cu aspectele critice expuse și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:

1.Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale:

-declarațiile persoanei vătămate C. F. (f. 97);

-contract de vânzare – cumpărare nr. 5840, încheiat la data de 18.12.2006 (f. 95-96);

-înscrisul numit „convenție” (f.97);

-adresa nr. 110/28.03.2013 (f. 98-103);

-raport de expertiză (f. 104-108);

-sentința civilă nr. 3042/2002 (f. 109);

-sentința civilă nr. 425/2009 (f. 121-123);

-sentința civilă nr. 6130/2010 (f. 125-128);

-decizia civilă nr. 487/R/2012 (f. 129-131);

-declarațiile martorului P. A. (f. 132-133, 134/137);

-declarațiile martorului A. V. (f. 138-139, 140);

-declarațiile martorului Ungurașu N. (f. 141);

-declarațiile inculpaților (f. 142-172);

-declarațiile suspectei Mogoșilă M. (f. 173-176);

-raportul de constatare criminalistică (f. 193-203);

-procese verbale de confruntare (f. 204-210),

cât și în mod nemijlocit și contradictoriu în faza cercetării judecătorești:

-declarația inculpatului P. A. însoțită de încheierea de legalizare de semnătură (fila 97-100);

-declarația inculpatului P. A. dată în fața instanței ( fila 105-107) și suplimentul la această declarație (fila 108-109);

-declarația inculpatului Ungurașu N. (fila 110-112);

-declarația inculpatului A. V. (fila 113-115);

-declarația inculpatului C. D. (fila 116-118);

-înscrisuri depuse de către inculpatul Ungurașu N. (fila 137-159);

-copii de pe hotărâri judecătorești (filele 78-94);

-contractul de vânzare cumpărare conform cu originalul încheiat între inculpatul P. A. și soția sa P. M., în calitate de vânzător, și inculpatul C. D., în calitate de cumpărător (fila 95-97).

2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 103 C.pr.penală, stabilind că acuzațiile aduse inculpaților P. A., A. V., C. D. și Ungurașu N. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

3. Curtea va reține la rândul său, în esență, sub aspectul bazei factuale cu privire la fiecare inculpat în parte:

3.1.În luna iunie 2008 inculpatul P. A. a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat „convenție” încredințându-l spre folosire inculpatului C. D. în vederea producerii de consecințe juridice; în ședințele de judecată din data de 7.12.2007 și, respectiv, 27.06.2008 din fața Judecătoriei Petroșani (dosar civil nr._ ), în realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul P. A. a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, afirmații de natură a influența soluția dată cu ocazia dezlegării pricinii.

3.2.În luna iunie 2008 inculpatul C. D. a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat „convenție” și l-a folosit în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Petroșani în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a-și spori valoarea cotei de proprietate în defavoarea părții civile C. F.

3.3.În ședința de judecată din data de 21.10.2010 a Judecătoriei Petroșani (dosar nr._ ) inculpatul A. V. a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat arătând că a împrumutat pe inculpatul C. D. cu sume de bani în vederea achiziționării apartamentului în litigiu cu prețul de 600 milioane de lei vechi incluzând costurile renovării și specificând datele la care s-au achitat tranșele pentru acest apartament (150 milioane lei vechi plătiți în decembrie-costul renovării, iar diferența de 300 milioane lei până în luna decembrie 2007 tot pentru renovare).

3.4.În luna iunie 2008 inculpatul Ungurașu N. a falsificat înscrisul sub semnătură privată intitulat „convenție” încredințându-l spre folosire inculpatului C. D. în vedere producerii de consecințe juridice; în ședința de judecată din 9.09.2010, dosar nr._ al Judecătoriei Petroșani inculpatul Ungurașu N. a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, împrejurări ce vizau modul de dobândire, stadiul renovărilor și modalitatea de plată a apartamentului în litigiu.

4.Curtea precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptelor săvârșite de către inculpați aplicând în mod corect, în acord cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a CC prevederile art. 5 Cod penal vizând legea penală mai favorabilă.

5. Realizând propriul demers analitic în raport cu aspectele critice expuse de către inculpatul Ungurașu N., Curtea apreciază că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să justifice adoptarea unei soluții de achitare în ce-l privește pe acest inculpat.

5.1.Deși inculpatul a negat în mod constant atât în declarațiile date în fața instanței de fond cât și în declarațiile date în fața curții săvârșirea infracțiunii, afirmațiile sale sunt contrazise de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procedurilor cu referire specială la declarația inculpatului P. A. (fila 105-107 fond), declarație care se coroborează cu declarațiile părții vătămate C. F., ale martorilor P. M. (actualmente Mogoșilă), D. V., P. M. și P. C. și cu înscrisurile existente la dosar.

Astfel, declarațiile inculpatului P. A. relevă în amănunt modalitatea în care s-a înțeles cu inculpatul C. asupra încheierii respectivei convenții tocmai în vederea producerii consecințelor juridice și anume sporirea cotei de contribuție a acestui inculpat cu ocazia partajului, după cum atestă fără echivoc faptul că la încheierea acestei convenții în apartament nu au fost prezenți inculpații Ungurașu și A. și nici partea civilă C. F. fila 107.

Varianta oferită de inculpatul P. A. și care îl incriminează pe inculpatul Ungurașu rezultă și din declarațiile martorului D. V. din cursul urmăririi penale din care reiese că în luna ianuarie 2007 martorul împreună cu fratele său numitul D. I. au efectuat mici retușuri la apartamentul cumpărat de inculpatul C. D. constând în montare prize, întrerupătoare, spoturi, precum și o plintă pe hol și bucătărie; pe perioada alocată lucrărilor aceștia au fost serviți cu masa de prânz de soții C. într-un alt apartament al acestora.

Declarațiile martorilor P. M. și P. C. sunt unanime în sensul că apartamentul vândut de către fiul lor inculpatul P. A. era complet renovat, necesitând doar mici retușuri; luând la cunoștință despre afirmațiile nereale făcute de către inculpatul P. A. vizând condițiile vânzării apartamentului precum și despre înțelegerea frauduloasă a acestuia cu inculpatul C. D., l-au sfătuit pe fiul lor să spună adevărul sens în care acesta a efectuat autodenunțul regăsit la dosarul cauzei.

Martorul P. C. a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală că în septembrie 2013 s-a întâlnit cu inculpatul U. N., inculpat care l-a abordat și l-a întrebat despre motivul pentru care P. A. a revenit asupra declarațiilor date anterior în fața instanței de judecată. De asemenea, cu acea ocazie inculpatul Ungurașu i-ar fi relatat că și la rândul său a mințit cu ocazia ascultării sale în calitate de martor însă nu mai poate să revină asupra declarațiilor date anterior.

Ansamblul aspectelor factuale relevate de către mijloacele de probă expuse mai sus duc în mod neechivoc la concluzia afirmațiilor mincinoase ale inculpatului Ungurașu astfel încât în mod corect instanța de fond a înlăturat declarațiile acestuia întrucât nu se coroborau cu celelalte probe rezultate pe parcursul procedurii.

În acest sens nu poate fi acceptată critica formulată de către inculpatul Ungurașu în sensul că hotărârea primei instanțe se sprijină pe o interpretare eronată a probelor administrate și nici că aceasta de întemeiază preponderent pe declarațiile inculpatului P. A..

5.2.Curtea nu va reține nici critica formulată de către inculpatul Ungurașu vizând motivele discutabile pentru care inculpatul P. A. a formulat autodenunțul, aceste motive oricare ar fi ele nefiind în măsură să infirme starea factuală rezultată în urma coroborării declarației acestui inculpat cu celelalte elemente factuale desprinse din declarațiile persoanei vătămate și a martorilor sus menționați.

Curtea apreciază ca lipsit de relevanță juridică motivul pentru care inculpatul P. A. a formulat autodenunțul după cum este lipsită de relevanță juridică, în urma derulării procedurilor și argumentația folosită de către procurorul care a dispus inițial scoaterea de sub urmărire penală a acestui inculpat prin rezoluția adoptată în dosar nr. 2577/P/2011, atâta timp cât ulterior acea rezoluție a fost infirmată și în cauză împotriva inculpaților au fost formulate acuzații printr-un act de sesizare al instanței ce întrunea toate condițiile de legalitate și temeinicie.

5.3.Curtea precizează că jurisdicția inferioară a analizat, contrar criticilor aduse de către inculpatul Ungurașu N., toate apărările formulate de către acesta astfel încât nu se poate susține că soluția dată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

Curtea arată că instanța fondului nu era obligată să examineze și să combată argumentele expuse de către procuror într-o rezoluție care a fost infirmată, întrucât nu a acționat în acel cadru procesual, ci în limitele în care a fost învestită prin actul de sesizare al instanței și anume rechizitoriul emis în dosarul 2577/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani.

6.În ce privește apelul părții civile C. F., curtea îl apreciază ca neîntemeiat, instanța fondului oferind argumente suficiente pentru a convinge asupra modului de dezlegare a acțiunii civile.

În acest sens Curtea precizează în acord cu instanța de fond că raportat la natura infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor, la valorile sociale lezate, în cauză nu poate fi reținută o legătură suficientă și lizibilă între acțiunile de manieră penală ale inculpaților și afecțiunile pe care le/a dezvoltat partea civilă.

Fără îndoială că starea de boală a părții civile C. F. este demonstrată de actele medicale depuse la dosarul cauzei, însă în opinia curții lipsește legătura de cauzalitate dintre acțiunile concrete ale celor patru inculpați circumscrise infracțiunilor de mărturie mincinoasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată și afecțiunile de care suferă aceasta.

Ca atare, în cauză nu poate fi antrenată răspunderea civilă a inculpaților pentru daune morale în cadrul procesual de față.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penal Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul Ungurașu N. și partea civilă C. F. cu consecința obligării acestora la cheltuieli judiciare către stat conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

Având în vedere soluția de respingere a apelului declarat de partea civilă C. F., cererea de obligare a inculpaților la cheltuieli judiciare nu este justificată prin prisma dispozițiilor art. 276 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul Ungurașu N. și partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 278/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul penal nr._ .

Obligă pe fiecare apelant să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.01.2015.

Președinte, Judecător,

M. E. C. L. C.

Grefier,

I. M.

Red. MEC

Tehnored. IM/2 ex./16.02.2015

Jud. fond A.I.

← Ultrajul judiciar. Art.279 NCP. Decizia nr. 52/2015. Curtea de...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 55/2015. Curtea de... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA