Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 560/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 560/A/2015
Ședința publică din 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Grefier N. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul N. C. împotriva Sentinței penale nr. 46/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant N. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat.
Inculpatul și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Inculpatul N. C. solicită reducerea pedepsei și suspendarea acesteia pentru că are un copil minor. De asemenea, solicită reducerea daunelor acordate părții vătămate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că instanța de fond a stabilit un cuantum al pedepsei corect individualizat în ceea ce îl privește pe inculpat având în vedere și împrejurarea că acesta este recidivist. Atât ca și cuantum cât și ca individualizare a executării pedepsei instanța de fond a făcut o corectă apreciere și aplicare a prevederilor legale.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, se va observa în declarația pe care inculpatul a dat-o în fața instanței de fond că acesta nu a obiectat cu privire la întinderea prejudiciului, ci a arătat că este de acord să achite pretențiile civile însă nu le poate achita în integralitate într-o singură tranșă, eventual eșalonat întrucât nu dispune de resurse.
Inculpatul N. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.46/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar_ s-a dispus:
Condamnarea inculpatului D. C. V., fiul natural al lui A., născut la data de 31.12.1995, în orașul Cîmpeni, jud. A., domiciliat în orașul Cîmpeni, ., jud. A., având CNP_, cetățenie română, necăsătorit, fără obligații militare, fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale, la:
- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art. 374, 375 și 396 Cod procedură penală.
Potrivit art. 91 și 92 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 93 alin.1 lit. „a-e” Cod penal, respectiv:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pe durata termenului de supraveghere inculpatului i s-a impus să respecte obligațiile prevăzute la art. 93 alin. 2 lit. b și d Cod penal, respectiv:
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate;
d) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, într-unul dintre domeniile prevăzute în acest sens prin Hotărâre a Consiliului Local Cîmpeni.
Supravegherea a fost încredințată, în condițiile art. 94 Cod penal, către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
Au fost aduse la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 96 Cod penal privind cazurile și condițiile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Au fost aduse la cunoștință și dispozițiile art. 93 alin. 5 Cod penal, cu privire la obligația de a îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
A fost condamnat inculpatul N. C., fiul lui C. și M., născut la data de 10.02.1978, în mun. A. I., jud. A., domiciliat în Cîmpeni, ., jud. A., având CNP_, cetățenie română, necăsătorit, fără obligații militare, studii 9 clase, de profesie zidar, fără loc de muncă, cu antecedente penale, la:
- pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal în condițiile art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 5 Cod penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 374, 375 și 396 Cod procedură penală.
S-au stabilit pentru acest inculpat pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării pe o perioadă de 1 an, începând cu data executării pedepsei, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, a drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a,b și i Cod penal, respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României.
Stabilește pentru inculpat pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a,b și j Cod penal, pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
A fost admisă acțiunea părții civile M. N. D., domiciliat în Cîmpeni, .. 20, județul A. și au fost obligați inculpații în solidar să achite suma de 5000 lei despăgubiri civile.
A fost obligat fiecare inculpat să achite în favoarea statului câte 160 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cadrul cărora se cuprinde și cota parte din cheltuielile din faza urmăririi penale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpeni emis la data de 6.01.2015 în dosar nr. 502/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. C. V. și N. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 Cod penal și art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” Cod penal.
În sarcina acestora s-a reținut că în noaptea de 23/24.04.2014, au pătruns prin efracție în curtea imobilului nelocuit care aparține persoanei vătămate M. N. D. și au sustras mai multe obiecte din fier, ulterior însușindu-le pe nedrept, inculpații fiind surprinși în timp ce transportau aceste piese pe . orașul Cîmpeni. Pentru inculpatul N. C.,s-a reținut că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 18/2006 a Tribunalului A., acesta fiind arestat la data de 21.09.2005 și eliberat la data de 5.08.2008, cu un rest de pedeapsă de 776 zile. În raport de această pedeapsă conform art. 166 alin. 1 lit. „a” Cod penal se apreciază că termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 21.09.2014, în consecință, potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal se impune majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei pentru noua infracțiune comisă.
Din actele de la dosar se rețin următoarele:
În seara zilei de 23.04.2014, inculpatul D. C. V., s-a deplasat la locuința inculpatului N. C. și i-a propus să sustragă împreună, în aceea noapte, fierul vechi, pe care l-a văzut, în urmă cu câteva zile, în curtea unui imobil nelocuit, situat pe . Cîmpeni, județul A.. Au decis, de comun acord, să sustragă și să vândă acel fier vechi, la un centru de colectare.
În noaptea de 23/24.04.2014, în jurul orelor 02.00, inculpatul D. C. V., s-a deplasat, din nou, la locuința inculpatului N. C. și după ce l-a trezit pe acesta din somn, au plecat înspre centrul orașului. Pe . lângă magazinul „Profi,, din orașul Cîmpeni, au luat un cărucior, care îi aparținea inculpatului N. C.. S-au deplasat apoi pe . intrat în curtea unui imobil, învecinat cu imobilul, ce aparține persoanei vătămate. Din curtea respectivă, prin forțarea și desprinderea unui gard din plasă au pătruns în curtea imobilului, unde se afla fierul vechi. Au încărcat bucățile de fier găsite, în căruț, după care au ieșit, prin același loc, în stradă. De pe . pe . . au fost depistați de o patrulă de poliție. La vederea organelor de poliție, inculpatul N. C. a fugit iar de la inculpatul D. C. V. a fost ridicată întreaga cantitate de fier sustrasă, cantitate ce, ulterior a fost predată, persoanei vătămate.
Persoana vătămată, M. N. D., a apreciat valoarea obiectelor de fier, sustrase, la suma de 2500 - 3000 lei, menționând că le-a cumpărat pentru a-și construi o remorcă auto.
În fața instanței persoana vătămată a susținut că valoarea totală a bunurilor sustrase din această locație este de 8000- 9000 lei iar a bunurilor găsite asupra inculpaților și restituite este de 3500 lei. În consecință a declarat că se constituie parte civilă solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 4500- 5000 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat. Menționează că, această valoare se referă la contravaloarea pieselor pentru un autovehicul care se aflau în două magazii de unde au și fost sustrase.
Starea de fapt reținută de instanță de dovedește cu următoarele mijloace de probă:
- declarațiile inculpatului D. C. V.;
- declarațiile inculpatului N. C.;
- declarația persoanei vătămate M. N. D.;
- proces-verbal de reconstituire ;
- planșe fotografice cu aspectele fixate cu ocazia reconstituirii ;
- proces-verbal de ridicare a obiectelor găsite, în posesia inculpaților;
- proces-verbal de predare a obiectelor găsite, persoanei vătămate.
Probele au fost administrate în cursul urmăririi penale iar în instanță s-a luat act de constituirea de parte civilă și au fost audiați cei doi inculpați, aceștia solicitând ca soluționarea cauzei să se facă în procedura prevăzută la art. 374, 375 și 396 Cod procedură penală, privind „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”.
Inculpații au recunoscut fapta comisă, au fost de acord cu repararea prejudiciului invocate de partea civilă și și-au manifestat disponibilitatea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Au menționat că, deși sunt de acord cu repararea prejudiciului, la momentul actual se află în imposibilitatea de a-l repara.
Fapta inculpaților D. C. V. și N. C., care, în noaptea de 23/24.04.2014, au pătruns, prin efracție, în curtea imobilului nelocuit, ce aparține persoanei vătămate, M. N. D. și au sustras obiecte din fier, însușindu-și-le pe nedrept, cu scopul de a le valorifica, constituie infracțiunea de „furt calificat „ prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal și art. 229 alin. 1 lit. „b” și „d” Cod penal.
Inculpatul N. C. a comis fapta, în stare de recidivă postexecutorie, față de ultima pedeapsă cu închisoarea de 5 ani, stabilită prin Sentința penală 18/2006, de către Tribunal A.. A fost arestat la data de 21.09.2005 și eliberat la 05.08.2008, având un rest de executat de 776 zile.
Conform art. 166 alin. 1 lit. a Cod penal reabilitarea judecătorească intervine după împlinirea termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani. Acest termen se calculează de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, în speță, de la data când pedeapsa a fost considerată ca fiind executată, respectiv de la data 21.09.2010. Termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 21.09.2014 iar fapta a fost comisă în data 24.04.2014.
La individualizarea pedepselor de 10 luni închisoare aplicată inculpatului D. C. V. și de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului N. C., ambii în ceea ce privește comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal și art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările în care a fost comisă infracțiunea,perseverența inculpaților de a obține rezultatul faptei, respectiv de a înlătura obstacolele care există între ei și bunul sustras, comiterea infracțiunii în timpul nopții, după o prealabilă asigurare că nu pot fi surprinși în locul unde au comis fapta, valoarea bunurilor sustrase, împrejurarea că inculpatul N. C. a fugit la momentul în care a fost surprins de organele de poliție, împrejurarea că cei doi inculpați au recunoscut fapta comisă iar limitele pedepsei au fost reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Referitor la inculpatul N. C. s-a reținut că acesta a comis fapta în stare de recidivă potrivit art. 41 alin. 1 Cod penal, întrucât anterior a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, potrivit sentinței penale nr. 18/2006 a Tribunalului A., fiind liberat condiționat la data de 5.08.2008, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 776 zile, termenul de reabilitare împlinindu-se în acest caz la data de 21.09.2014, potrivit art. 166 alin. 1 lit. „a” Cod penal. În condițiile în care noua infracțiune a fost comisă după momentul în care pedeapsa anterioară a fost considerată ca executată, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, în prealabil se majorează cu jumătate limitele speciale ale pedepsei, referitor la acest inculpat și ulterior se aplică dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la refacerea cu o treime a noilor limite ale pedepsei, stabilite în condițiile anterior.
În ceea ce privește pe inculpatul D. C. V., s-a constat că sunt îndeplinite condițiile art. 91 alin. 1 lit. „a –d” Cod penal, respectiv:
-pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani;
-inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;
-inculpatul și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității;
-în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, se apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar fără executarea acesteia și că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Pentru acest inculpat nu sunt incidente dispozițiile art. 91 alin. 3 Cod penal care interzic aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru inculpatul N. C. în condițiile în care acesta a suferit anterior mai multe pedepse cu închisoare s-a apreciat că este necesară aplicarea pedepselor complementare constând în interzicerea exercitării unora dintre drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. „ a - o” Cod penal, respectiv de la literele a,b și j pe o perioadă de 1 an, începând cu data executării pedepsei, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, astfel:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României.
În condițiile în care pentru acest inculpat s-a dispus aplicarea unor pedepse complimentare, conform art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal s-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a,b și j Cod penal, pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Potrivit art. 20 și 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală, art. 1349 Cod civil, 1357 cod civil și art. 1370 Cod civil, instanța a admis acțiunea părții civile M. N. D. și a obligat inculpații în solidar să achite suma de 5000 lei despăgubiri civile. Acțiunea a fost admisă în condițiile în care inculpații au fost de acord cu pretențiile invocate de partea civilă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul N. C. solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea executării ei. În ce privește latura civilă inculpatul a solicitat reducerea daunelor materiale acordate părții civile.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de apelant vizează individualizarea judiciară a pedepsei și modul de rezolvare a acțiunii civile.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Curtea reține că sunt nefondate criticile formulate de apelant.
Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă situată la minimul special stabilit ca urmare a reținerii dispozițiilor legale referitoare la reducerea pedepsei determinată de incidența art.396 alin.10 din Codul de procedură penală precum și cele de majorare a acesteia conform art.43 din Codul penal (minimul pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 228, 229 alin.1 lit. b și d – 1 an, minimul stabilit prin aplicarea art. 396 alin.10 Cod de procedură penală – 8 luni, minimul ca urmare a reținerii incidenței art.41 alin.1 din Codul penal 1 an și 2 luni). În aceste condiții nu există, în mod legal, o posibilitate de aplicare a unei pedepsei într-un cuantum mai redus.
De asemenea nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere deoarece inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Sunt întemeiate criticile formulate de inculpat în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Prin rechizitoriu inculpații au fost trimiși în judecată pentru sustragerea unei cantități de fier vechi de la persoana vătămată M. N. D.. În actul de acuzare s-a reținut că inculpații au fost surprinși în momentul în care se deplasau cu bunurile sustrase și că acestea au fost ridicate și predate persoanei vătămate.
În cursul urmăririi penale persoana vătămată a declarat că valoarea bunurilor sustrase a fost de 2500- 3000 lei și că aceste i-au fost restituite – fila 22.
În fața instanței de fond persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4500- 5000 lei reprezentând contravaloarea unor bunuri care i-au fost sustrase și care nu au fost recuperate.
Potrivit dispozițiilor art.19 din Codul de procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
În consecință pentru a se putea antrena răspunderea civilă în cadrul procesului penal este necesar să existe o legătură indisolubilă între fapta penală și prejudiciul reclamat. În speță prejudiciul produs prin fapta de sustragere pentru care au fost trimiși în judecată inculpații a fost integral recuperat încă din faza de urmărire penală.
Solicitările de dezdăunare formulate de partea civilă privesc ale prejudicii decât cele avute în vedere prin actul de acuzare astfel că pretențiile acestuia exced procesului penal. În aceste condiții instanța de fond nu putea să aplice principiul disponibilității și să oblige pe inculpați la plata unui prejudiciu care nu are legătură cu acțiunea penală dedusă judecății. Disponibilitatea, specifică acțiunii civilă, se poate manifesta exclusiv în limitele acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal.
Ca urmare în mod nelegal instanța de fond a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 5.000 lei reprezentând pretenții care nu decurg din infracțiunea săvârșită de aceștia.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 alin.1 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală Curtea va admite apelul declarat de inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr.46/2015 pronunțate de Judecătoria Câmpeni în dosar_ și, în baza art.419 din Codul de procedură penală va extinde efectele acestuia și asupra inculpatului D. C. V..
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite.
Va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă M. N. D. împotriva inculpaților N. C. și D. C. V..
Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Admite apelul declarat de inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr.46/2015 pronunțate de Judecătoria Câmpeni în dosar_ și extinde efectele acestuia și asupra inculpatului D. C. V..
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei și procedând la rejudecare în aceste limite.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă M. N. D. împotriva inculpaților N. C. și D. C. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
N. M.
Red/tehnored.A.L.
2 ex/17.06.2015
Jud fond C.V.D.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 557/2015. Curtea de Apel ALBA... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
