Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 555/A/2015
Ședința publică din 28 mai 2015
Președinte: S. I. M. - judecător
E. B. - judecător
D. M. H. - grefier
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. reprezentat prin: I. N. – procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 99/24.03.2015 pronunțate de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 99/24.03.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ , s-au hotărât următoarele:
I. S-a respins cererea apărătorului inculpatului privind aplicarea în cauză a disp. art. 159 C.pen, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune, având în vedere că a fost depășit termenul până la care putea interveni împăcarea.
I. În baza art. 323 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. V., fiul lui P. și M., născut la 04.09.1967 în B., jud. Iași, domiciliat în V., ., ., cu antecedente penale, CNP_, la 3 pedepse de câte 3 luni închisoare;
II. În baza art. 32 rap. la art. 244 al.1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al.1 lit. b C.pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (9 luni), rezultând o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul P. V. ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului P. V. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei M. V. sau Primăriei orașului Aninoasa, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 25 al.3 C.pr.pen., s-a dispus anularea înscrisurilor sub semnătură privată intitulate „ certificate de radiere” nr. 31/31.01.2013, nr. 22/28.01.2013 și nr. 21/28.01.2013, aflate la filele 12,13 și 14 d.u.p.
In baza art. 274 alin. 1 N.C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, emis la data de 07.05.2014, în dosarul nr. 1415/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului P. V., pentru săvârșirea în concurs real, a 3 infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 323 din C.pen. și a unei infracțiuni de tentativă la înșelăciune, prev. de art.32 rap. la art.244 al.1 din C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen. și art.33 lit.a din C.pen. (1968).
În fapt, s-a reținut că în data de 04.02.2013, inculpatul P. V. a încercat să inducă în eroare angajata Primăriei V., prezentându-se la Serviciul de Impozite și Taxe al Primăriei M. V. unde a solicitat radierea din evidență a unui număr de trei autovehicule pentru care a prezentat certificatele de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013, cunoscând că sunt false, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust, respectiv exonerarea de la plata impozitului datorat statului.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: adresa nr. 427 din data de 06.03.2013 emisă de Instituția Prefectului Jud. Hunedoara, raportul de constatare criminalistică nr.247.401 din 06.03.2014, certificatele de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013, declarația martorei F. D. E. și declarațiile inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa.
În faza cercetării judecătorești au fost ascultați: inculpatul P. V., martorii C. R. M., F. D. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în data de 04.02.2014, inculpatul P. V. s-a prezentat la Serviciul Impozite și Taxe al Primăriei M. V., solicitând radierea din evidență a unui nr. de 3 autovehicule pentru care a prezentat certificatele de radiere nr. 21/28.03.2013, nr. 22/28.01.2013 și nr.31/31.01.2013, știind că sunt false, completând ulterior declarațiile de radiere pentru autoturismele Mercedes Benz, cu ._,_ și_.
Numita F. D. E., în calitate de angajat al primăriei, a reținut certificatele de radiere observând că acestea nu sunt în regulă, având cunoștință și despre faptul că inculpatul avea interdicție de înstrăinare a bunurilor, instituită de P. ÎCCJ - DIICOT – Biroul Teritorial Hunedoara, astfel că aceste certificate de radiere au fost trimise la Serviciul de Înmatriculări Hunedoara, solicitându-se confirmarea autenticității acestora.
Instituția Prefectului Jud. Hunedoara a comunicat prin adresa nr. 427 din data de 06.03.2013, faptul că certificatele de radiere nr. 21, 22, și 31 nu au fost eliberate de această instituție, fiind contrafăcute.
La data de 11.03.2013, Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara, prin adresa nr.427/2013, a trimis Poliției M. V., cele trei certificate de radiere depuse de inculpat, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor de fals și uz de fals.
Din concluziile Raportului de constatare criminalistică nr. 247.401 din 06.03.2014 a rezultat faptul că scrisul de mână de pe declarațiile pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport, declarant P. V., pentru autoturismele Mercedes Benz, cu ._,_ și_, a fost executat de către P. V., însă scrisul de mână de pe certificatele de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013 nu a fost executat de către P. V..
Fiind audiat, inculpatul P. V. a declarat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, precizând că este adevărat că s-a prezentat la P. V. cu 7 certificate de radiere pe care le-a obținut de la numitul C. R., însă nu a avut cunoștință că acele trei certificate de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013, aflate la filele12-14 d.u.p., erau false, fiind obținute de la o persoană care se ocupă cu înscrisul mașinilor.
De asemenea, inculpatul a declarat că a completat la primărie niște declarații pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport, însă în ceea ce privește certificatele de radiere nu are cunoștință de cine au fost scrise.
Deși în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat în data de 05.03.2015, cu ocazia audierii ( fila 26- 27), că nu cunoștea că certificatele de radiere sunt false având în vedere că i-au fost eliberate de un angajat al Serviciului Înmatriculări, la ghișeu, în fața instanței inculpatul a precizat că persoana care i-a dat acele trei certificate este C. R., care se afla în incinta Serviciului Înmatriculări D., nefiind funcționar al acelui serviciu și pe care l-a plătit pentru obținerea acelor certificate de radiere, fără a încheia însă un contract în acest sens.
Din declarația martorului C. R., a rezultat că inculpatul se prezenta la sediul firmei sale de cca. 2 ani de zile pentru a-i elibera certificate de radiere, astfel că cele trei certificate de radiere ce fac obiectul acestei cauze au fost scrise personal de el, semnate și ștampilate cu o ștampilă ce reprezintă o copie pe care a făcut-o folosind un alt certificat, aceste certificate fiind false întrucât nu reflectă realitatea. De asemenea, martorul a declarat că inculpatul l-a căutat pentru a face demersurile necesare în vederea eliberării certificatelor de radiere, prezentându-i copia contractelor de vânzare cumpărare a autoturismelor, fără a face însă verificări dacă s-au făcut demersurile pentru transferul de proprietate, menționând totodată că în situația în care inculpatul s-ar fi prezentat cu acele contracte în copie la Serviciul Înmatriculări nu ar fi primit acele certificate de radiere întrucât era necesar să prezinte contractul mașinii în original, cartea mașinii și certificatul de înmatriculare în original, documente pe care inculpatul nu le avea.
Martorul Fazekas D. E., angajat al Primăriei V., a declarat că în data de 04.02.2013 inculpatul s-a prezentat la ghișeul nr.3 C. Impozite și Taxe al Primăriei V., solicitând radierea din evidențele fiscale a 5 autoturisme, prezentând 5 certificate de radiere în originale, din care, constatând că 2 erau eliberate în aceeași zi, iar semnătura era diferită, l-a oprit pe inculpat să mai depună certificate, inculpatul completând declarația de radiere doar ptr. 3 certificate aflate la filele18,20 și 22 d.u.p., pe care martorul le-a identificat în instanță. De asemenea, martorul a mai declarat că pentru radierea din evidențele fiscale sunt necesare următoarele documente: certificatul de radiere în original emis de Serviciul Înmatriculări D. pe care este menționat motivul radierii și declarația de scoatere din evidență.
Din adresa nr._/11.11.2014, emisă de P. M. V. - Serviciul Impozite și Taxe a rezultat faptul că numitul P. V. a mai solicitat radierea a altor două autovehicule înafara celor pentru care a fost trimis în judecată, fiind înaintate la dosar copia certificatelor de radiere nr. 316/05.02.2013 și nr. 372/08.02.2013.
Instanța nu a reținut susținerea inculpatului potrivit căreia nu avea cunoștință despre faptul că certificatele de radiere erau false, atâta timp cât singura instituție abilitată a emite astfel de certificate de radiere era Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara, iar certificatele le-a obținut de la martorul C. R. pe baza unor copii, și nu pe baza unor documente originale, așa cum prevedea legea.
De asemenea, nu a putut fi reținută susținerea potrivit căreia nu avea cunoștință despre modalitatea în care se obțin certificatele de radiere, în condițiile în care inculpatul mai depusese la primărie certificatele de radiere nr. 316/05.02.2013 și nr. 372/08.02.2013, certificate obținute în mod legal la date anterioare cererii de radiere a celor 3 autoturisme, respectiv 05.02.2013, respectiv 08.02.2013.
Starea de fapt reținută în actul de inculpare s-a reținut că rezultă din probele legal administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, respectiv: adresa nr. 427 din data de 06.03.2013, emisă de Instituția Prefectului Jud. Hunedoara,raportul de constatare criminalistică nr.247.401 din 06.03.2014, certificatele de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013, declarațiile martorilor F. D. E. și C. R., declarațiile inculpatului, dar și din adresa nr._/11.11.2014, emisă de P. M. V. - Serviciul Impozite și Taxe.
Conform art. 16 al.2 din OUG 195/2002, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii, iar potrivit art. 19 din același act normative “procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin folosirea certificatelor de radiere eliberate de martorul C. R., la cererea inculpatului, cunoscând că aceste certificate trebuie eliberate doar de instituția abilitată (Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara) și pe baza documentelor originale pe care inculpatul nu le mai avea (întrucât nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii), inculpatul a urmărit producerea unor consecințe juridice, respectiv exonerarea de la plata impozitului datorat statului, ceea ce denotă că a fost vorba de o intenție calificată prin scop.
Depunerea la serviciul Impozite și Taxe a Primăriei Orașului V. a celor 3 certificate de radiere a fost făcută de inculpat în scopul inducerii în eroare a angajaților primăriei pentru obținerea unui folos material injust, folosindu-se pentru realizarea acestui scop de cele 3 certificate de radiere false ce reprezintă mijlocul fraudulos de natură a inspira încredere, dar care în realitate este mincinos. Urmarea imediată a acestei infracțiuni de înșelăciune nu s-a produs ca urmare a sesizării angajatului primăriei, fapta rămânând în faza tentativei.
Săvârșirea faptei de uz de fals și tentativă la înșelăciune, constând în prezentarea celor trei certificate de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013 angajatului primăriei în vederea exonerării de la plata impozitului datorat statului, știind că acestea sunt false, a rezultat fără dubiu din probele administrate în cauză.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța a reținut că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și necontestate de inculpat, astfel că prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.52, art. 99 C.p.p. a fost răsturnată.
În raport cu starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals și de tentativă de înșelăciune.
În ceea ce privește mecanismul identificării legii penale mai favorabile, se conturează două etape. O primă etapă presupune compararea legilor succesive – stabilirea în concret a legii mai favorabile și în final aplicarea acesteia în ansamblu.
Potrivit noului cod penal pentru infracțiunea de uz de fals limitele de pedeapsă prev. de art. 323 C.pen. sunt de la 3 luni la 3 ani sau amendă, în timp ce vechiul cod penal reglementează limite de pedeapsă în art. 291 C.pen. din 1969 între 3 luni – 3 ani închisoare. Pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, limitele de pedeapsă prev. de art. 32 rap. la art. 244 al.1 și 2 C.pen. sunt de la 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare, în timp ce în vechiul cod penal, în art. 20 rap. la art. 215 al.1 și 2 limitele de pedeapsă sunt prevăzute de la un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă s-a constatat că legea penală mai favorabilă ar fi legea nouă.
Cu privire la tratamentul sancționator al infracțiunii săvârșite în concurs, potrivit art. 39 noul C.pen. se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar în situația în care se aplică numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, spre deosebire de vechiul cod care prevede la art. 34 lit. b în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani. În această situație a apărut ca favorabilă legea penală veche.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-au avut în vedere suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere și executarea pedepsei la locul de muncă prevăzute de Codul penal din 1969, respectiv amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de codul penal în vigoare.
Comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată reglementată de Codul Penal din 1969 cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit căreia legea veche este mai favorabilă atât în ceea ce privește condițiile de acordare (limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este doar durata termenului de încercare, însă insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, având prioritate durata termenului de încercare sau supraveghere. Având în vedere că în legea nouă este instituită o obligație importantă ce nu se regăsește în codul penal din 1969, respectiv munca în folosul comunității - și este eliminat efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, s-a apreciat că reglementarea din legea veche este mai favorabilă în ceea ce privește regimul suspendării executării pedepsei.
Pentru motivele expuse anterior, în ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului și având în vedere că potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, a deciziei 265/2014, instanțele judecătorești pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C.pen., pentru faptele săvârșite în intervalul cuprins între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive, nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, având în vedere limitele de pedeapsă mult mai mici prevăzute de legea nouă.
Față de susținerea apărătorului inculpatului potrivit cărora în cauză se impune a se lua act de împăcarea intervenită între părți cu privire la tentativa de înșelăciune, instanța a respins această cerere, întrucât această împăcare a intervenit după citirea actului de sesizare a instanței (la data de 16.09.2014) și administrarea probelor în cauză, respectiv audierea inculpatului, audierea martorilor C. R. și F. D. E., declarația de împăcare fiind depusă la dosar la termenul din data de 10.02.2015 și încheiată la data de 05.02 2015, iar potrivit disp. art. 159 al.3 C.pr.pen. „împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței”.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele sunt săvârșite de inculpat, sunt prevăzute de legea penală, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de C. Penal, circumstanțele personale ale inculpatului fiind cunoscut fără antecedente penale, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, atitudinea inculpatului de încercare a denaturării adevărului, astfel că instanța a dispus condamnarea inculpatului P. V. pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de uz de fals, în baza art. 323 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. la 3 pedepse de câte 3 luni închisoare;
În baza art. 32 rap. la art. 244 al.1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. instanța a dispus condamnarea același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru tentativă la înșelăciune.
Având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs real, instanța, în baza art. 39 al.1 lit. b C.pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (9 luni), rezultând o pedeapsă de 9 luni închisoare.
Plecând de la scopul pedepsei și apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate și constatând că inculpatul și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța având în vedere că sunt întrunite condițiile legale, în baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul P. V. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului P. V. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei M. V. sau Primăriei orașului Aninoasa, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
Având în vedere că certificatele de radiere prezentate de inculpat Serviciului de Impozite și Taxe al Primăriei V. nu au fost emise de instituția abilitată în acest sens, respectiv Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara, acestea fiind false, instanța, în baza art. 25 al.3 C.pr.pen. a dispus anularea înscrisurilor sub semnătură privată intitulate „certificate de radiere” nr. 31/31.01.2013, nr. 22/28.01.2013 și nr. 21/28.01.2013, aflate la filele 12,13 și 14 d.u.p.
In baza art. 274 alin. 1 N.C.p.p. s-a dispus obligarea inculpatul P. V. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, inculpatul fiind în culpă cu privire la producerea acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal inculpatul P. V., solicitând achitarea sa pentru infracțiunile de uz de fals în baza art. 16 lit. a, b și d CPP și încetarea procesului penal pentru infracțiunea de înșelăciune în forma tentativei, în temeiul art. 16 lit. g CPP.
În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei, în temeiul art. 16 lit. a, b și d CPP.
S-a invocat faptul că în mod greșit nu s-a luat act de împăcarea părților în ce privește comiterea infracțiunii de înșelăciune, cu referire la Decizia nr. 508/7.10.2014 a Curții Constituționale, conform căreia prevederile art. 159 alin. 3 CP sunt constituționale, în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depășit. Ori, la data intrării în vigoare a noului CP; inculpatul nu era trimis în judecată și nu fusese citit actul de sesizare a instanței.
Inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenția inducerii în eroare a persoanei vătămate, că vânduse mașinile în urmă cu mai mulți ani, însă din neglijență nu a păstrat documentele originale.
S-a mai invocat în subsidiar că inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la situația nevalabilității certificatelor de radiere.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea de Apel constată că apelul declarat de inculpatul P. V. este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Într-o primă analiză, Curtea de Apel constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în data de 04.02.2013, inculpatul P. V. a încercat să inducă în eroare angajata Primăriei V., prezentându-se la Serviciul de Impozite și Taxe al Primăriei M. V. unde a solicitat radierea din evidență a unui număr de trei autovehicule pentru care a prezentat certificatele de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013, cunoscând că sunt false, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust, respectiv exonerarea de la plata impozitului datorat statului.
În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, prev. art. 323 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen și înșelăciune în forma tentativei, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1 CP, cu apl. art. 5 CP.
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că faptele imputate inculpatului, în materialitatea lor, precum și în ce privește latura subiectivă, au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: adresa nr. 427 din data de 06.03.2013 emisă de Instituția Prefectului Jud. Hunedoara, raportul de constatare criminalistică nr.247.401 din 06.03.2014, certificatele de radiere nr.21/28.03.2013, 22/28.01.2013 și 31/31.01.2013, adresa nr._/11.11.2014 emisă de P. municipiului V.- Serviciul Impozite și Taxe, adresa nr. 2207/15.10.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara, adresa nr._/20.10.2014 a Primăriei municipiului V., din conținutul căreia rezultă că pe toate bunurile proprietatea inculpatului, a fost instituită interdicție de înstrăinare de către DIICOT Hunedoara, cu începere din 27.08.2012, declarația martorei Fazekaș D. E., declarația martorului C. R., declarațiile inculpatului.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul cunoștea procedura legală pentru radierea din circulație a unor autoturisme, de vreme ce în cursul anului 2013, mai depusese două cereri având același obiect la P. V.. În aceste condiții, inculpatul a apelat la martorul C. R., care la solicitarea sa, a întocmit în fals cele trei certificate de radiere (filele 12, 13, 14 dosar urm. pen.), care aparent emanau de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara și le-a depus la P. municipiului V..
Această stare de fapt denotă intenția clară a inculpatului de a induce în eroare Serviciul de Impozite și Taxe, cu scopul implicit de a nu mai achita impozitul datorat pentru cele trei autoturisme, de vreme ce la momentul depunerii certificatelor de radiere false, autoturismele nu erau radiate la Poliție, deci se aflau încă în proprietatea inculpatului.
De asemenea, în condițiile în care inculpatul a obținut certificatele de radiere de la o persoană fizică, și nu de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Hunedoara, singura instituție abilitată conform legii să emită acele certificate, în mod evident că a cunoscut caracterul fals al acestora.
În consecință, apărarea inculpatului că s-a aflat în eroare cu privire la caracterul fals al certificatelor sau că fapta sa nu există ori că nu este prevăzută de legea penală nu subzistă, fiind lipsită de orice temei.
3. Curtea de Apel reține că de la momentul comiterii faptelor și până la momentul judecării definitive a prezentei cauze, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ceea ce impune analiza, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. În conformitate cu prevederile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale date în interpretarea art. 5 CP, legea penală mai favorabilă se va aplica în mod global.
Instanța de apel constată că tratamentul juridic al concursului de infracțiuni potrivit noului CP este mai sever decât potrivit CP din 1969, iar în situația inculpatului, ținând seama de acest tratament juridic, precum și de durata pedepselor care se impune a fi contopite în concurs, este defavorabil inculpatului să i se aplice contopirea infracțiunilor concurente conform noului CP.
De asemenea, limitele de pedeapsă sunt mai favorabile în cazul infracțiunilor în varianta nouă de încriminare. Ca atare, în mod întemeiat s-a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul CP.
4. În ce privește motivul de apel invocat, privind nereținerea împăcării părților în privința infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia nr. 508/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 843/19.11.2014, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.159 alin.(3) din Codul penal și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depășit.
În conținutul aceleiași decizii, s-a stabilit că în situațiile tranzitorii (situațiile juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă), împăcarea poate interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României.
Ca atare, în speța dedusă judecății, împăcarea putea interveni până la primul termen de judecată ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial, deci 25.11.2014.
Ori, declarația Primăriei municipiului V. care atesta intenția acesteia de împăcare cu inculpatul a fost emisă în 5.02.2015 (fila 107 dosar fond), fiind depusă la termenul de judecată din 10.02.2015.
Ca atare, a fost depășit momentul obiectiv până la care s-a admis posibilitatea valorificării împăcării părților în prezenta cauză.
5. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepselor, la durata acestora și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, Curtea de Apel a reținut că pedepsele stabilite de instanța de fond sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise și corespund cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.
Pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare aplicată inculpatului, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 92 alin. 1 CP pe durata unui termen de supraveghere stabilit la maximul de 2 ani este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptelor, la consecințele produse sau care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală (sancționarea sa administrativă în două rânduri, pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și la regimul vamal).
În consecință, Curtea de Apel apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, sancțiunea aplicată, ca durată și modalitate de executare, fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise, aptă să asigure conștientizarea acestora și să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b CPP, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 99/24.03.2015 pronunțate de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru motivele expuse,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 99/24.03.2015 pronunțate de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 28.05.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. E. B.
Grefier,
D. M. H. - CO
Semnează grefier,
E. G.
Red.M.I.S.
Tehnored. D.M.H./MIS
2 ex/7.07.2015
J. Fond A. I.
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 26/2015. Curtea de... → |
|---|
