Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1054/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1054/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1054/A/2015
Ședința publică din 9 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. M.
Judecător: A. P.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial A. I. a fost reprezentat de procuror A. Rasovan
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuentul P. S. împotriva sentinței penale nr. 8/CC/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul revizuent P. S., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Târgu-J., personal și asistat de avocat C. T., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură s-a primit dosarul nr._ al Tribunalului Sibiu, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul revizuent P. S. arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar concluzii scrise și copii ale unor sentințe penale.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului și reprezentanta DNA învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. T., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul revizuent P. S. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune admiterea cererii de revizuire formulată, în situația în care instanța va aprecia că motivele invocate anterior de revizuent sunt împrejurări noi. Apreciază că prevederile art. 453 Cpp sunt îndeplinite. Solicită a se avea în vedere și cele exprimate de condamnatul revizuent.
Reprezentanta DNA solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Precizează că instanța de fond a analizat aspectele invocate de către condamnat ca nefiind caracteristici de noutate. Mai arată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 453 Cpp.
Condamnatul revizuent P. S., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului. Invocă prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 4 din Protocolul Convenției Europene.
Precizează faptul că în cursul judecării cauzei sale, s-au produs erori judiciare și vicii fundamentale de procedură.
Astfel, arată că hotărârea pronunțată la data de 29 ianuarie 2014 a avut erori de procedură, respectiv lipsă de apărare, lipsind atât avocatul său, cât și avocatul celorlalți inculpați. Arată că și el a depus la dosar acte medicale că nu poate fi prezent, însă nu avea cunoștință că și apărătorul său nu va participa la proces. De asemenea, la același termen din data de 18.06.2013, nu a fost prezent nici avocatul inculpatului C. I., iar la acel termen au fost administrate probe. Mai arată că nici la data de 19.02.2013 nu a fost prezent apărătorul său ales.
Susține că la ședința din 29.01.2013 a invocat faptul că a lipsit apărătorul său desemnat din oficiu, dar și apărătorul ales al inculpatului F. C., însă cu toate acestea au fost audiați o . inculpați.
Arată faptul că a fost schimbată și încadrarea juridică a faptelor, încălcându-se prevederile art. 6 paragraf 1 CEDO, apreciind că nu știe dacă este vinovat sau nu. Precizează că trebuia să fie audiat în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina sa, cu privire la infracțiunea de complicitate la fals, iar instanța nu s-a pronunțat pe această acuzație. Învederează că este adevărat faptul că la data de 12.11. 2013 a menționat că nu mai are nimic de declarat în plus față de ce a spus la instanța de fond, dar la data respectivă nu avea cunoștință de intenția instanței cu privire la schimbarea încadrării juridice și aducerea de noi acuzații împotriva sa, fiind astfel în imposibilitatea de a-și formula apărarea.
Menționează și faptul că nu au fost audiați în faza de apel unii dintre inculpați, cu toate că în ședința din 12.11.2013, reprezentantul DNA a solicitat expres audierea acestora, având în vedere că în apel s-a cerut înrăutățirea situației acestora. Instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere, astfel că nu au fost audiați toți inculpații. Arată că au fost încălcate prevederile legale, având în vedere că nu au fost audiați toți martorii (160) în primă instanță, martori care majoritatea lor au fost subordonații săi dar și salariați cu funcții, cu toate că și DNA a cerut audierea acestora.
Cu privire la latura civilă a cauzei, precizează faptul că Tribunalul Sibiu a motivat că aceste aspecte trebuiau invocate de către . LTD Cipru, însă această motivare o consideră ca fiind neîntemeiată. Arată că instanța de fond, prin încheierea din data de 05.12.2011, a dispus scoaterea din cauză a părții vătămate BCR SA, în condițiile în care, . în calitate de cesionar al creanțelor a solicitat expres menținerea în cauză a BCR SA București, în calitate de parte vătămată. Susține că este important de reținut faptul că, inițial, după depunerea contractului de cesiune, prin încheierea de ședință din 16.02.2009 ( fila 873, vol. 3), instanța a respins cererea formulată de BCR SA, de scoatere din cauză, dispunând citarea acestora în continuare pentru opozabilitate, iar apoi în mod nelegal, fără a avea vreun argument, a dispus scoaterea din cauză. Arată și că . LTD Cipru a cerut introducerea în cauză în calitate de parte civilă în calitate de succesor cu titlu particular al SUPORT COLECT SRL care la rândul său au formulat cerere de scoatere din cauză, însă aceste două cereri au fost prorogate succesiv, până la data de 22.10.2013, când instanța s-a pronunțat doar cu privire la cererea de admitere ca parte civilă în cauză a . LTD Cipru.
Arată faptul că speța a fost soluționată la data de 29.01.2014 și a rămas definitivă la 3.02.2014, după . Noului Cp, precizând faptul că la 20.01.2014 nu erau cunoscute noile împrejurări, iar cauza trebuia repusă pe rol. Invocă în acest sens și prevederile art. 453 alin. 1 lit. a Cpp și art. 5 Cp, precum și Decizia nr. 7/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 1/HP/2015 a ÎCCJ. Învederează că Decizia nr. 1/HP/2015 a stabilit că art. 308 Cp constituie o variantă atenuantă a infracțiunii de abuz în serviciu și totodată a statuat că la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale va ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 259 Cp raportat la art. 308 alin. 2 Cp. Mai precizează, că în raport de această decizie, interpretată mutatis mutantis, solicită a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale. Arată că faptele au fost comise în perioada 2002- martie 2003. Invocă și decizia penală nr. 593/2014 a Curții de Apel C., decizia penală nr. 187/2014 a Curții de Apel G. și decizia penală a Curții de Apel Oradea.
Mai arată că a mai avut pe rol o contestație la executare, care nu a fost tratată sub toate aspectele.
Nu în ultimul rând, mai precizează că ceilalți coinculpați, complicii săi au beneficiat de reducerea pedepselor, la momentul actual aceștia fiind în libertate. Arată că are 2 copii și o soție care îl sprijină și că a albit în acești ultimi ani de zile.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 8/CC/17.07.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ , s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat P. S., CNP_, fiul lui M. și A., născut la data de 25.09.1963 în Iași, jud. Iași, cu domiciliul în Tg. J., ., nr. 85, jud. Gorj, deținut în Penitenciarul Tg. J., pentru revizuirea sentinței penale nr. 50/6.04.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr._, modificată prin decizia penală nr. 5/A/29.01.2014 a Curții de Apel A. I., definitivă în conformitate cu disp. art. 10, 11 al. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, în 3.02.2014.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În considerente, s-a constatat că la data de 12.11.2014 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu sub dosarul nr._, cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuent P. S., prin care acesta a solicitat revizuirea dosarului în care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul P. S. a solicitat revizuirea hotărârii învederând că au intervenit împrejurări care dovedesc netemeinicia hotărârii, și anume:
1) s-au desfășurat ședințe de judecată în faza apelului (în datele de 29.01.2013, 19.02.2013, 18.06.2013), fără ca revizuentul și alți inculpați să fie asistați de apărători;
2) prin decizia pronunțată în apel s-a procedat la schimbări de încadrare juridică fără respectarea dispozițiilor art. 334 C.p.p. Astfel, instanța de apel a schimbat încadrarea din autorat la fals în înscrisuri sub semnătură privată în complicitate la această infracțiune, dar a lăsat nepronunțată soluția asupra faptei de complicitate pe care i-a atribuit-o în mod nelegal;
3) deși în ședința din 12.11.2013, reprezentantul D.N.A. a solicitat expres audierea inculpaților, instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere și nici nu a procedat la audierea tuturor inculpaților; la termenul din 25.11.2009, D.N.A. a renunțat la audierea unui număr de 161 de martori ai acuzării, instanța a încuviințat cererea, însă prin neaudierea acestor martori au fost încălcate dispozițiile art. 6 paragraf 3 lit. d din C.E.D.O.;
4) modul în care instanța de apel a soluționat definitiv latura civilă întrucât deși a fost depusă cerere din partea S.C. Serraghis Loan Management LTD de introducere în calitate de parte civilă ca și succesor cu titlu particular al S.C. Suport Colect SRL, instanța a lăsat nesoluționată cererea de scoatere din cauză a ., iar prin decizia nr. 5/2014 a dispus plata despăgubirilor civile către . și nu către . LTD, cum era corect, stabilind astfel o dublă îmbogățire a . au fost considerate de revizuent împrejurări care impun redeschiderea procesului penal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 460 al. 1 C.p.p., solicitându-se rejudecarea cauzei, precum și suspendarea executării hotărârii atacate.
În susținerea cererii sale, revizuentul a depus înscrisuri (f. 18-51, f. 86-125).
Din oficiu s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Sibiu (în care se află și dosarul nr._ al Curții de Apel, precum și dosarul de urmărire penală nr. 82/P/2004), dosar care a fost înaintat acestei instanțe de Înalta Curte de Casație și Justiție doar la data de 2.07.2015, după soluționarea recursului în casație.
La data de 7.07.2015, au fost înaintate precizări la cererea de revizuire prin care s-a invocat că decizia penală nr. 5/29.01.2014 a Curții de Apel A. I. a rămas definitivă la data de 3.02.2014, respectiv la două zile după . noilor coduri, a căror aplicabilitate și-a produs efecte în zilele de 1-3.02.2014, motiv pentru care s-a solicitat a se constata că la data de 3.02.2014 instanța trebuia să verifice excepția prescripției răspunderii penale. Condamnatul a mai învederat că nu a beneficiat de prevederile art. 5 al. 1 C.p., deși era obligatorie aplicarea acestora, datorită intrării în vigoare la 1.02.2014 a noilor coduri, mai favorabile (f. 72-73).
La data de 13.07.2015 au fost depuse precizări, concluzii scrise și înscrisuri de către revizuent (f. 84-126). Astfel, condamnatul P. S. a susținut că motivele pe care le-a invocat constituie erori judiciare grave, dar și împrejurări noi care la data soluționării cauzei (29.01.2014) nu au fost cunoscute, dar care trebuiau aplicate la data de 3.02.2014 – data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 5/29.01.2014, respectiv înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, Curtea de Apel trebuia să identifice legea penală mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de fiecare dintre legi, trebuia să examineze dacă fapta mai este incriminată. S-a mai susținut că la data de 3.02.2014, instanța trebuia să constate că maximul pedepsei în cazul acestuia, nefiind funcționar public, era de 4 ani și 8 luni închisoare, arătându-se în acest sens că pedepsele aplicate coinculpaților N. I., M. I. au fost micșorate la 4 ani și 8 luni de către Tribunalul Argeș.
Prin precizările depuse, revizuentul a invocat că judecătorii Curții de Apel i-au respins ca nefondată contestația în anulare, încălcând prevederile Codului de procedură penală, instanța nepronunțându-se pe multe dintre criticile învederate.
La solicitarea condamnatului a fost procurată decizia penală nr. 676/A din 25.09.2014 a Curții de Apel A. I.; s-a înaintat și sentința penală nr. 162/26.02.2015 a Tribunalului D., definitivă, modificată prin decizia penală nr. 297/23.06.2015 a Curții de Apel C..
Față de Decizia Curții Constituționale nr. 506 din 30.06.2015 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 al. 2 C.p.p., instanța a dispus citarea condamnatului în vederea punerii în discuție a admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, prin sentința penală nr. 50/06.04.2012 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpaților din cauză; astfel, în baza art. 246 C p. comb. cu art. 248 indice 1 C.p., cu aplicarea art. 146 C.p., art. 258 C.p. și art. 41 alin 2 C.p. inculpatul P. S. fiul lui M. și A., născut la data de 25.09.1963 în loc. Iași, jud. Iași, cu domiciliu în mun. Tg. J., . nr.85, jud. Gorj, căsătorit, 2 copii minori, cetățenie română, studii superioare I.S.E. Iași, ocupația economist, fost director la B.C.R. Novaci, CNP_, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, lit. c C.p., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 323 alin 1 și 2 C p. cu aplicarea art.41 alin 2 C., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 323 alin 1 și 2 rap la art. 17 lit. b și art. 18 alin. 1 din Legea 78/2000, modificată cu aplicarea art.41 alin. 2 C.p. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 33 lit. a și art. 34 C.p., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b, lit. c C.p., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași sentință, în baza art. 334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 290 C.p. combinat cu art. 17 lit. c și art. 18 alin. 1 din Legea nr.78/2000, modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p., în infracțiunea prev. de 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p. iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin 1 lit. g C.p.p. cu referire la art. 122 și 124 C.p., ca urmare a intervenirii prescripției și a continuării judecății conform art. 13 alin. 1 și 3 C.p.p., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.p.p. același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea de acordare a creditelor cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, prevăzută de art.10 lit. b din Legea nr 78/2000, modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen., și pentru cea de complicitate la infracțiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât pentru cele pentru care au fost acordate, prev. de art.26 rap la art. 10 lit. c din Legea nr 78/2000, modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen.
În baza art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap la art. 10 lit. d C.p.p. același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplicarea art.41 alin 2 C.p. și art. 13 C.p. Au fost respinse celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății, în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
Împotriva hotărârii de mai sus, au declarat apeluri Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial A. I., precum și inculpații Contoloru D., P. S., F. C., C. I., G. M., Rais L., Staicovici M., P. M. C., B. G. Blanche, M. I., M. G. V., Ț. P. P., N. I., Hajdu M..
Prin decizia penală nr. 5/A/29.01.2014, Curtea de Apel A. I. a admis ca fondate apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial A. I. și inculpații Contoloru D., P. S., F. C., C. I., G. M., Rais L., Staicovici M., P. M. C., B. G. Blanche, M. I., M. G. V., Ț. P. P., N. I., Hajdu M. împotriva sentinței penale nr. 50 din 06 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, care a fost desființată sub aspectul laturii penale și civile și, procedându-se la o nouă judecată, cu privire la contestatorul P. S., s-a dispus condamnarea inculpatului P. S. la:
- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 C p. comb. cu art. 248 indice 1 C.p., cu aplicarea art.146 C.p., art. 258 C.p. și art. 41 alin 2 C.p. prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 rap la art. prev. de art.246 C p. comb. cu art. 248 indice 1 C.p. cu aplicarea art.146 C.p., art. 258 C.p. și art. 41 alin 2 C.p., și cu reținerea art.74 lit. a, 76 lit. b, și art. 76 alin 2 C.p.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a teza a II a, lit. b, lit. c C.p., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin 2 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b. lit. c C.p. pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 11 alin.1 pct. 2 lit. a C.pr.penală raportat la art. 10 lit.d C.pr.penală, a fost achitat inculpatul P. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin 1 și 2 C p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 323 alin 1 și 2 rap la art. 17 lit. b și art. 18 alin 1 din Legea 78/2000, modificată cu aplicarea art.41 alin 2 C.p.
În baza art. 334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. de art. 290 C.p. combinat cu art. 17 lit. c și art. 18 alin. 1 din Legea nr.78/2000, modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p., în infracțiunea prev. de 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p. în infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.
În temeiul art. 11 alin.1 pct. 2 lit. a C.pr.penală raportat la art. 10 lit. d C.pr.penală a fost achitat inculpatul P. S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.p.p.
- a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de acordare a creditelor cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, prevăzută de art.10 lit. b din Legea nr 78/2000, modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen., și pentru cea de complicitate la infracțiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât pentru cele pentru care au fost acordate, prev. de art.26 rap la art. 10 lit. c din Legea nr 78/2000, modificată cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen.
În baza art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap la art. 10 lit. d C.p.p
- a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplicarea art.41 alin 2 C.p. și art. 13 C.p.
Au fost respinse celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății, în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. cu referire la art. 998 și 1003 C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de . în calitate de cesionar al BCR- SA și, în consecință, au fost obligați inculpații Contoloru D., P. S., F. C., C. I., G. M., M. I., M. G. V., Ț. P. P., N. I., în solidar între ei, (iar în ceea ce-l privește pe inculpatul M. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente ., iar pe inculpatul M. G. V. în solidar cu părțile responsabile . și .) către partea civilă, la plata despăgubirilor în cuantum de 36.112.088 RON, din care suma de 27.699.350 RON contravaloarea creditelor nerambursate.
Decizia penală nr. 5/A/29.01.2014 a Curții de apel a rămas definitivă la data de 3.02.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 10, 11 al. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală.
De asemenea, prin decizia penală nr. 676/A/2014 a Curții de Apel A. I., definitivă, a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul P. S. împotriva deciziei penale nr. 5/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ .
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de condamnatul P. S. în cauza de față, instanța a constatat că motivele invocate de acesta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 453 C.p.p. Astfel:
- lipsa de apărare a revizuentului și a altor inculpați la trei ședințe de judecată ale instanței de apel nu constituie o împrejurare care nu ar fi fost cunoscută de instanța de apel la data soluționării cauzei - în 29.01.2014. Pe de altă parte, se constată că la ședința din 29.01.2013, inculpatul P. S. a lipsit dar a fost reprezentat de un avocat în substituirea avocatului desemnat din oficiu; în ședința publică din 19.02.2013, într-adevăr a lipsit apărătorul inculpatului P. S., acesta fiind însă și unul dintre motivele pentru care s-a amânat cauza, iar Curtea a și efectuat o adresă către Baroul A. pentru prezentarea avocatului la proces. Referitor la termenul din 18.06.2013 se constată că inculpatul P. S. nu a fost prezent, însă la fila 3234 dosar, acesta a înaintat o cerere în care a menționat că nu se poate prezenta din motive medicale, la fila 3235 aflându-se și adeverința medicală justificativă, ambele înaintate pe fax de către inculpat.
- schimbările de încadrare juridică sau nepronunțarea asupra schimbărilor de încadrare de asemenea nu reprezintă o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță la pronunțarea soluției și prin urmare nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul dispozițiilor art. 453 lit. a C.p.p.;
- neaudierea inculpaților de către instanța de apel nu constituie un temei pentru revizuire. Dar mai mult, astfel cum s-a reținut în încheierea din 12.11.2013 (fila 3648 verso - volum X), întrebat fiind, în prezența avocatului, inculpatul P. S. personal a declarat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel cu privire la fapte și vinovăție și că menține ceea ce a declarat;
- nici neaudierea a 161 de martori nu reprezintă motiv de revizuire. De altfel, la termenul din 18.11.2009, reprezentantul D.N.A. a arătat că va renunța la o parte dintre martorii din rechizitoriu, respectiv la martorii care au fost audiați în legătură cu persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (fila 755 dosar tribunal), însă la termenul din 25.11.2009 se constată că tribunalul a pus în vedere reprezentanților inculpaților să comunice dacă doresc audierea unora dintre martorii la a căror audiere s-a renunțat de către D.N.A. iar la ședința din 16.12.2009, inculpatul P. a fost prezent și asistat de avocat din oficiu (fila 873), dar nu a formulat obiecțiuni cu privire la acest aspect. Pe de altă parte, în calea extraordinară de atac a revizuirii nu este posibilă prelungirea probatoriului administrat inițial ori readministrarea probelor;
- soluționarea eronată a laturii civile de către instanța de apel și acordarea în mod greșit a despăgubirilor civile nu reprezintă aspecte ce nu au fost cunoscut de Curte la momentul soluționării dosarului în apel. De asemenea, acestea sunt împrejurări ce puteau fi invocată de către . LTD;
- aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza pe calea limitativă a revizuirii și nici prescripția nu reprezintă un caz de revizuire. Dar prin sentința penală nr. 162/26.02.2015 a Tribunalului D., definitivă și modificată prin decizia penală nr. 297/23.06.2015 a Curții de Apel C. privind contestația la executare formulată de condamnatul P. S., se constată că s-a analizat aplicarea legii penale mai favorabile, precum și prescripția răspunderii penale.
Prin urmare, susținerile revizuentului P. S. că aspectele invocate de acesta reprezintă împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate, s-a constatat că în realitate nu reprezintă motive de revizuire, neîncadrându-se în cazurile strict reglementate de art. 453 C.p.p. Pe de altă parte, aspectele invocate de condamnatul P. S. cu referire la alte părți din proces nu pot constitui motive de admitere ale cererii sale de revizuire.
În același timp, s-a mai constatat că o parte din împrejurările invocate în cauza de față, au fost invocate de revizuent și în fața Curții de Apel A. I., prin contestația în anulare formulată, contestație care a fost respinsă prin decizia penală (definitivă) nr. 676/A/25.09.2014 a acestei instanțe.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu au fost invocate temeiuri legale de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. 5 C.p.p., instanța a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P. S. împotriva sentinței penale nr. 50/6.04.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr._, modificată prin decizia penală nr. 5/A/29.01.2014 a Curții de Apel A. I., definitivă în conformitate cu dispozițiile art. 10, 11 al. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, în 3.02.2014.
Față de soluția de respingere a cererii de revizuire, nu s-a mai impus analizarea cererii condamnatului, de suspendare a executării hotărârii.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal condamnatul revizuent P. S., invocând pe calea apelului aceleași motive pe care și-a întemeiat cererea de revizuire.
S-au invocat prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 4 din Protocolul 7 CEDO, ca temeiuri juridice care să permită redeschiderea procesului penal pentru erori judiciare, vicii fundamentale și erori de procedură.
S-a invocat lipsa de apărare la anumite termene de judecată, incompleta administrare a probațiunii cu referire la audierea inculpaților în apel, audierea de martori sau reaudierea revizuentului după schimbarea încadrării juridice.
S-a apreciat că în mod greșit s-a soluționat latura civilă a cauzei, prin excluderea din cauză fără temei legal a unei persoane vătămate, cu referire la BCR.
Apelantul a mai invocat faptul că la data de 3.02.2014, cauza trebuia repusă pe rol, în vederea aplicării legii penale mai favorabile, odată cu . noului Cod Penal. Potrivit prevederilor noului Cod Penal, pedeapsa maximă prevăzută pentru infracțiunea de abuz în serviciu conform art. 297 rap. la art. 308 Cod Penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1/2015 a ÎCCJ în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este de 4 ani și 8 luni, astfel că se impunea reducerea pedepsei care i-a fost aplicată la acest maxim, așa cum s-a procedat de către instanțe în situația coinculpaților condamnați în același dosar penal.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, cu referire la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, Curtea constată că apelul declarat de revizuentul P. S. nu este fondat, pentru următoarele considerente:
C. legal al analizării prezentei cereri de revizuire a condamnatului îl constituie următoarele prevederi legale:
Potrivit dispozițiilor art. 456 CPP:
(1) Cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță.
(2) Cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
(3) La cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat.
(4) În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea prevăzută la art. 459 alin. (5).
Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. 3 CPP, instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. 5 CPP, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 CPP, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Examinând cererea de revizuire a petentului apelant prin prisma cerințelor enunțate de dispozițiile legale invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod Procedură Penală.
Curtea constată, asemenea instanței de fond, că motivele invocate de condamnat în conținutul cererii de revizuire nu se circumscriu nici unuia din cazurile prev. de art. 453 alin. 1 CPP, chiar dacă formal s-a făcut trimitere la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. a CPP.
În acest sens, chiar și prin jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului, s-a stabilit că un capăt de cerere se caracterizează prin faptele pe care le denunță și nu doar prin simplele motive sau argumente de drept invocate. (Guerra și alții împotriva Italiei din 19.02.1998, pct. 44, Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 167, 1.03.2001).
1. Codul de Procedură penală reglementează expres și limitativ căile de atac ordinare și extraordinare împotriva hotărârilor judecătorești, precum și cazurile de declarare a acestor căi de atac și procedura aplicabilă.
Potrivit art. 1 alin. 2 Cod Procedură Penală, normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare, cu garantarea drepturilor părților și ale celorlalți participanți în procesul penal, astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Căile extraordinare de atac au fost consacrate tocmai ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
Însă pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, este necesar ca motivele invocate de condamnatul revizuent să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege.
2. Lipsa de apărare a inculpatului la anumite termene de judecată, precum și neaudierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă pot constitui temeiuri ale formulării unei alte căi extraordinare de atac, și anume contestația în anulare (art. 426 lit. f și h Cod Procedură Penală).
3. Prin invocarea unei incomplete administrări a probațiunii, cu referire la audierile de martori, prin criticile vizând nepronunțarea instanței cu privire la o infracțiune reținută și vizând modul de soluționare a laturii civile a cauzei, se tinde la invocarea în concret a unei erori de judecată.
Ori, asemenea pretinse erori de judecată nu pot fi îndreptate pe calea de atac a revizuirii, decât dacă se circumscriu expres cazurilor de revizuire prev. de art. 453 Cod Procedură Penală.
Apelantul a avut posibilitatea legală de a uza și de celelalte căi extraordinare de atac (fapt pe care l-a și făcut, de altfel), care permit reformarea unei hotărâri definitive de condamnare, pentru alte motive decât cele atribuite revizuirii.
4. Apelantul a beneficiat de analiza aplicării legii penale mai favorabile, în baza art. 6 Cod Penal, formulând contestație la executare care i-a fost soluționată prin sentința penală nr. 162/26.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 297/23.06.2015 a Curții de Apel C., instanța de apel apreciind cu valoare definitivă că nu se impune reducerea pedepsei aplicate apelantului pentru abuz în serviciu.
Este adevărat că în privința coinculpatului M. I., prin sentința penală nr. 659/17.06.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, s-a dat o altă interpretare legală cu privire la limitele de pedeapsă ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 rap. la art. 308 Cod Penal, ceea ce a permis instanței să reducă pedeapsa aplicată condamnatului, la 4 ani și 8 luni închisoare, însă în privința acestui condamnat, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă din noua reglementare prev. de art. 297 rap. la art. 308 Cod Penal.
Ori, în privința apelantului, Curtea de Apel C. a avut în vedere încadrarea juridică a infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave – cea pentru care fusese condamnat definitiv apelantul,- ceea ce a presupus raportarea la limitele de pedeapsă prevăzute în noua reglementare de art. 297 rap. la art. 308 Cod Penal, dar și la art. 309 Cod Penal, conform cărora limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Ca atare, s-a apreciat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, în noua reglementare, ar fi de la 2 la 7 ani închisoare, ceea ce nu a permis reducerea pedepsei de 6 ani aplicate apelantului.
Ca atare, apreciind că motivele invocate de apelantul revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 453 Cod Procedură Penală, în mod întemeiat s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulate de petentul condamnat P. S..
Pe calea motivelor de apel, condamnatul nu a adus argumente noi în sprijinul cererii sale, decât cele avute în vedere de instanța de fond și cu privire la care Curtea de Apel apreciază că s-a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b CPP, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul P. S., împotriva sentinței penale nr. 8/CC/17 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat revizuentul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În consecință,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul P. I.-S. împotriva sentinței penale nr. 8/CC/17 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă revizuentul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 260 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. P. - CO
Semnează președintele completului de judecată,
S. I. M.
Grefier,
D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H./MIS
2 ex/ 18.11.2015
J. Fond A. B.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1031/2015.... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
