Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1031/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1031/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1031/A//2015
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier N. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul G. F. împotriva Sentinței penale nr. 87/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă:
- inculpatul apelant G. F., asistat de apărătorul său ales, avocat Drella C. M.;
- pentru intimații părți civile B. C. și B. M., apărătorul ales, avocat B. D. L..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Instanța îi aduce la cunoștință inculpatului apelant G. F. că are dreptul de a da declarație în cauză.
Instanța îl întreabă pe inculpatul apelant G. F. dacă dorește să dea declarație în cauză.
Întrebat fiind, inculpatul apelant G. F. arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să facă precizări suplimentare.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat.
Apărătorii și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat în cauză de către Judecătoria Cîmpeni așa cum a fost declarat în scris și motivat.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală datorită faptului că a combinat dispozițiile legale atât din noul Cod penal cât și din vechiul Cod penal, respectiv l-a condamnat pe inculpat în temeiul noului Cod penal, a făcut apoi concursul de infracțiuni în raport de prevederile art. 33, 34 din vechiul Cod penal, a stabilit ca modalitate de individualizare a executării prevederile art. 81 din vechiul Cod penal privind suspendarea executării pedepsei dar apoi a impus inculpatului obligațiile prevăzute de art. 93 din noul Cod penal. Astfel, prima instanță a combinat dispozițiile legale ceea ce contravin dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.
În raport de speța dedusă judecății apreciază drept lege penală mai favorabilă în ceea ce îl privește pe inculpat ca fiind vechiul Cod penal, motiv pentru care solicită condamnarea inculpatului la pedepse în temeiul dispozițiilor legale privind vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de viol, apoi a se face aplicarea prevederilor privind concursul de infracțiuni potrivit prevederilor vechiului Cod penal, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată sub supraveghere în temeiul art. 86/3 din vechiul Cod penal, aplicând inculpatului și pedepse accesorii care să fie suspendate condiționat.
Avocat Drella C. M., apărător ales al inculpatului apelant G. F., față de apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, având în vedere că acesta vizează modul de interpretare al normelor de procedură penală raportate la aplicarea fie a prevederilor vechiului Cod penal fie a prevederilor noului Cod penal urmează ca instanța să aprecieze în funcție de decizia invocată a Curții Constituționale.
Solicită admiterea apelului formulat de inculpatul G. F. așa cum a fost declarat și motivat în scris, anularea hotărârii instanței de fond și procedând la o nouă rejudecare a fondului să se dispună achitarea inculpatului întrucât acesta nu a săvârșit niciuna din infracțiunile reținute în sarcina sa.
Arată că probele din dosar sunt în primul rând îndoielnice, sunt circumstanțiale și nu fac dovada săvârșirii celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
Cu referire la ceea ce instanța de fond a reținut că ar fi plângerea prealabilă a persoanei vătămate arată că înscrisurile depuse la dosar la filele indicate în motivele de apel întocmite de același organ de cercetare penală sunt identice în conținut și poartă patru semnături cu totul diferite, ca și când ar proveni de la patru persoane diferite. Are un dubiu serios cu privire la realitatea conținutului acestor declarații raportându-se și la declarația martorului audiat în fața instanței de fond, respectiv a asistentului de pe Ambulanță, persoană care a transportat victima la spital la data incidentului. Acesta a relatat, fiind cadru calificat, că persoana se afla într-o stare de confuzie vădită deoarece accepta tot ceea ce i se spunea și repeta tot ce auzea de la interlocutori.
Cu privire la planșele fotografice depuse la dosarul cauzei arată că acestea sunt probe indirecte, nu relevă întreaga stare de fapt care s-a găsit la momentul respectiv în locuința victimei, prezintă doar în mod vădit fotografii cu inculpatul având șlițul de la pantaloni desfăcut. Inculpatul a recunoscut că se afla într-o stare evidentă de ebrietate datorită consumului de alcool.
Cu privire la probele în favoarea inculpatului consideră că nu au fost valorificate pe deplin. Nu s-a dat importanța cuvenită declarațiilor martorilor care au ajuns la fața locului concomitent cu partea civilă B. C., respectiv martorul D. N. care a relatat că l-a văzut pe inculpat cu ochii lui cum stătea pe un scaun lângă ușă, îmbrăcat corespunzător în timp ce victima era întinsă pe pat și era îmbrăcată corespunzător. Ca atare, această tentativă de viol apare cu totul și cu totul nesusținută de alte probe. La rândul său, celălalt martor, B. N., a declarat că a însoțit partea civilă și pe martorul D. N. la locuința victimei, care era mătușa părții civile, a stat personal de vorbă cu aceasta, care a declarat că inculpatul nu i-a făcut nimic. Aceste declarații nu au fost contrazise de vreun alt mijloc de probă ulterior. Consideră că nu li s-a dat importanța cuvenită în cadrul procesului în fața instanței de fond.
De asemenea, dacă se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu, arată că niciuna dintre părți nu a contestat faptul că în aceeași zi inculpatul a fost la locuința părții vătămate înainte de a coborî la acel parastas, slujba de pomenire a morților de la biserica de domiciliu, și apoi la întoarcere a reintrat din nou. Ori, nu se poate ca intrând de două ori într-o locuință să fie vinovat de o singură infracțiune de violare de domiciliu. Fie a săvârșit două infracțiuni de violare de domiciliu în perioade distincte, fie nu putem vorbi despre infracțiunea de violare de domiciliu câtă vreme părțile sunt consăteni și vecini și lucrau împreună. Consideră că apare ca absurdă această susținere. Față de susținerea că ar fi fost ușa închisă, martorul D. N. și martorul B. N., ca l-a însoțit pe partea civilă la locuința victimei, au arătat că acesta este cel care l-a închis pe inculpat în locuința victimei și a pus lacătul pe ușă până la sosirea organelor de poliție. În nici un caz nu a existat vreo infracțiune de violare de domiciliu.
În subsidiar, dacă tot se vorbește de tentativă de viol arată că este arhicunoscut faptul că tentativa improprie nu se pedepsește. Arată că nu poți să împuști pe cineva cu un pistol defect. Prin analogie consideră că pentru tentativa de viol nu s-au administrat în fața instanței de fond cu adevărat probe, cu expertiza medicală, nici cu privire la starea victimei nici cu privire la starea inculpatului dar rezultă fără dubiu că ar fi o tentativă absolut improprie de natură să nu atragă răspunderea penală a inculpatului.
Avocat B. D. L., apărător ales al intimaților părți civile B. C. și B. M., solicită admiterea apelului declarat de parchet așa cum a fost formulat.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat solicită să fie respins, apreciind că probele administrate în fază de cercetare judecătorească conduc fără nicio urmă de îndoială la stabilirea vinovăției inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța de la dosar.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpatul G. F.. Consideră că din probele administrate în cauză este dovedită vinovăția inculpatului în raport de infracțiunile săvârșite, făcând referire la declarația martorilor M. A., B. C., D. N. din a căror declarații rezultă cum s-au petrecut lucrurile, respectiv că inculpatul a fost mai înainte văzut de martora M. A. intrând la partea civilă, l-a anunțat pe nepotul acesteia, care, ducându-se la domiciliul părții civile, l-a găsit pe inculpat în pat peste partea vătămată. S-a întocmit și un proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto din care rezultă anumite aspecte care duc la concluzia evidentă a vinovăției inculpatului și la intenția pe care acesta a avut-o intrând peste partea civilă în locuința unde se afla aceasta.
Față de probele administrate consideră că faptele au fost dovedite motiv pentru care soluția de condamnare o apreciază ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul apelant G. F., având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat pentru că nu a avut nimic cu partea vătămată. Inculpatul arată că de 50 de ani și ceva a învecinat și nu a avut niciodată treabă cu partea vătămată. Inculpatul arată că B. C. este cel mai mare dușman al său împreună cu martorul D..
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
I. În deliberare constată că prin sentința penală nr. 104/19.08.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar penal nr._ inculpatul G. F. a fost condamnat la:
- 4 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 NCP, cu reținerea art. 5 NCP
- 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 Cod penal 1969 raportat la art. 197 alin. 1 CP 1969, cu reținerea art. 5 NCP .
II. Potrivit art. 33-34 lit. "b" Cod penal 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
III. În baza art. 81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 83 Cod penal, i s-au adus la cunoștință inculpatului prevederile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere menționate la alin. 1 lit. „a- e”, respectiv:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele stabilite de acesta ;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să anunțe schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
IV. S-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice și introducerea în baza de date a SNDGJ.
V. S-a dispus aducerea la cunoștința inculpatului măsura de prelevare a probelor biologice și stocarea lor în baza de date a SNDGJ.
VI. A fost admisă acțiunea părții civile B. M., domiciliată în comuna R. Montană, ., jud. A. și obligă inculpată să-i achite suma de 1000 lei, daune morale.
VII. A fost respinsă acțiunea părții civile B. C., domiciliat în comuna R. Montană, ., jud. A..
VIII.Inculpatul a fost obligat să achite părții civile B. C., suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare.
IX. Inculpatul a fost obligat să achite în favoarea statului suma de 1100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, în cadrul cărora sunt cuprinse și cheltuielile din faza urmăririi penale.
*
Determinând vinovăția inculpatului G. F. în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare prima instanță a reținut următoarele:
I. Starea de fapt:
În data de 05.03.2013, în jurul orei 11:30, inculpatul G. F. a intrat în locuința persoanei vătămate B. F., fără drept și fără consimțământul acesteia cunoscând că este bolnavă, imobilizată la pat și lipsită de apărare.
Văzând că persoana vătămată este singură în cameră, inculpatul s-a hotărât să întrețină cu ea un act sexual profitând de faptul că aceasta era imobilizată la pat.
Pentru a-și duce la îndeplinire intenția de a întreține cu partea vătămată un act sexual, inculpatul a dezbrăcat-o de la brâu în jos, adică i-a tras pantalonii până sub genunchi și apoi s-a dezbrăcat și el de la brâu în jos. Inculpatul s-a urcat, apoi, peste partea vătămată pregătindu-se să o violeze.
Între timp, martora M. A. l-a anunțat pe B. C., nepotul persoanei vătămate, care efectua unele lucrări în grădină că numitul G. F. a intrat în casa mătușii sale.
B. C., știind că inculpatul are o fire violentă și că are probleme cu consumul de alcool s-a grăbit să ajungă la casa mătușii sale. Când a intrat în cameră, partea civilă B. C. l-a surprins pe inculpat în pat peste partea vătămată și a strigat la el întrebându-l ce caută acolo.
De asemenea, B. C. i-a strigat și pe martorii B. N. și D. N. împreună cu care efectua lucrările din grădină să vina să vadă ce face G. F..
II. Mijloacele de probă și interpretarea lor:
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 6-12 d.u.p), declarațiile părții vătămate B. F. (f. 13-15 d.u.p), declarațiile învinuitului G. F. (f. 16-19 d.u.p), proces-verbal de conducere în teren și planșe foto (f. 20-24), declarațiile martorului B. C. (f. 25-26 d.u.p), declarațiile martorului B. N. (f. 27-29 d.u.p), declarațiile martorului M. A. (f. 30-32 d.u.p), declarațiile martorului D. N. (f. 33-35 d.u.p), certificat medical (f. 36 d.u.p), cât și în mod nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești: depozițiile martorilor: S. B. N. (f. 64-66), G. P. (f. 67-68), B. N. (f. 78-81, 40-41 primul ciclu procesual), A. D. N. (f. 82-83), D. N. (f. 42-43 primul ciclu procesual), M. A. (f. 50 primul ciclu procesual), M. A. (f. 51-52 primul ciclu procesual); adresa nr. 2022/29.06.2015 emisă de Spitalul Orășenesc Abrud (f. 87), declarațiile inculpatului G. F. (f. 30-31 dosar fond în primul ciclu procesual), declarația părții civile B. C. (f. 30-31 primul ciclu procesual).
Realizând propria evaluare a mijloacelor de probă relevate mai sus jurisdicția inferioară a reținut următoarele:
În fața instanței inculpatul a recunoscut că s-a aflat în locuința victimei B. F. însă a afirmat că a intrat cu acordul acesteia, ușa fiind deschisă la momentul respectiv. Acesta nu recunoaște că ar fi fost surprins de partea civilă B. C. în timp ce ar fi încercat să aibă relații sexuale cu victima B. F.. Acesta a arătat că în acea zi a intrat inițial în locuința victimei după care a plecat și s-a reîntors întrucât și-a amintit că și-a uitat băutura lângă locuința acesteia. Afirmă că partea civilă B. C. l-ar fi împins în locuință, l-a închis în cameră și chiar a intenționat să-l lovească. A recunoscut că în acea zi se afla în relații de dușmănie cu partea civilă B. C. pe care l-a acuzat că anterior l-a și lovit. Partea civilă B. C. a menționat însă că la data de 5.03,.2013 în jurul orei 11.30 se afla la locuința sa aflară la o distanță de ca 100 m. de locuința victimei B. F. și efectua unele lucrări în gospodărie. In acest timp a fost anunțat de către martora M. A. care i-a făcut cunoscut că inculpatul se află la locuința mătușii sale. Când a ajuns la locuința acesteia a observat că ușa de la cameră era închisă iar înăuntru se afla inculpatul lângă patul victimei cei doi având îmbrăcămintea dată de la pantaloni în jos. Acesta a mai arătat că anterior ușa era prevăzută cu un sistem de închidere, respectiv cu lacăt, acesta fiind forțat și dat la o parte. Partea civilă afirmă că la momentul la care a fost observat inculpatul s-a oprit din acțiune, a strigat la partea civilă. Confirmă faptul că la acea dată victima nu era conștientă și nu putea comunica.
Aspectele prezentate de partea civilă sunt confirmate de către martorul B. N. reaudiat - declarație fila 88 după casare), iar acesta a mai arătat că în momentul inițial a aflat de la inculpat că a intrat în locuința victimei pentru a vedea dacă aceasta are foc și a observa cum este îngrijită. Martorul confirmă faptul că ușa de la locuința victimei era prevăzută cu un sistem de închidere, respectiv cu lacăt. Confirmă și faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea la el o sticlă din plastic cu o capacitate de 2 l. După incident în . partea civilă nu ar fi acut grijă de victimă și ar fi permis să se întâmple acest lucru. Părților civile li s-a produs o stare de rușine și au fost afectați în plan psihic.
Martorul D. N. (reaudiat - declarație fila 80 după casare), a confirmat faptul că inculpatul a pătruns în locuința în care se afla partea civilă B. F. iar când a ajuns la locuință a observat că ușa de la intrare era blocată pe exterior. Acesta a permis ca partea civilă B. C. să anunțe organele de poliție despre incident.
Martora M. A. a menționat că în data de 5.03.2013 se afla la locuința sa și la observat pe inculpat care se deplasa în direcția locuinței victimei B. F. având la el o sticlă cu bere. După cca. 30 de minute l-a observat pe inculpat când urca pe același drum și imediat a coborât, de această dată părând că se află sub influența băuturilor alcoolice. Întrucât îl cunoștea pe inculpat că, sub influența băuturilor alcoolice spune cuvinte jignitoare, s-a gândit că acesta se va deplasa la locuința victimei și va avea probleme cu aceasta, mai ales că victima era imobilizată la pat. După incident părțile civile se simțeau rușinate, jenate, în discuțiile pe care le aveau cu vecinii această situație datorându-se chiar evenimentului respectiv.
Martorul S. B. ( reaudiat - declarație fila 64 după casare), confirmă faptul că la data de 5.03.2013 la observat pe inculpat lângă locuința victimei B. F., aceasta din urmă fiind imobilizată la pat și în grija părților civile. In acel moment se discuta că inculpatul ar fi intrat în locuința victimei, fără voia sa și ar fi încercat să aibă relații intime cu aceasta, iar inculpatul care se afla în stare de ebrietate nu răspundea acestor acuzații. Acest eveniment a avut urmări asupra părților civile care se simțeau jenate, le era rușine și afirmau că inculpatul și-ar fi bătut joc de familia lor.
În cauză au fost audiat martorul A. D. N. ( fila 88 ) și N. C., care au relatat că, victima fiind transportată în drum spre Spitalul din Abrud, aceasta era confuză, nu prezenta urme de violență, iar la întrebările puse îi răspunderea numai dacă i se repeta aceiași întrebare de mai multe ori.
Întruna din planșele foto întocmite cu ocazia cercetării la fața locului se poate observa că pantalonii inculpatului aveau șlițul deschis și se puteau observa organele genitale, în speță penisul iar această situație nu a putut fi explicată de către inculpat.
III. Dreptul intern aplicabil și individualizarea judiciară a pedepsei:
Faptele săvârșite de către inculpatului G. F. săvârșite în împrejurările descrise mai sus au fost calificate ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de:
-violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1) Cod penal cu reținerea art. 5 Cod penal.
-tentativă la infracțiunea de viol prev. de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 197 alin. 1) Cod penal din 1969.
Reținând dispozițiilor art. 5 alin. 1) Cod penal, instanța fondului a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului o reprezintă Codul penal din 1968.
La individualizarea pedepselor de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 NCP, cu reținerea art. 5 NCP și de 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol, potrivit art. 20 Cod penal 1969, raportat la art. 197 alin. 1 CP 1969, cu reținerea art. 5 NCP s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile generale ale codului penal, limitele speciale ale pedepselor și categoriile de pedeapsă prevăzute pentru fiecare infracțiune, gradul de pericol social concret pentru fiecare faptă comisă, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei însă nu a putut prezenta, într-un mod plauzibil apărarea pe care și-a făcut-o.
IV. Latura civilă a cauzei:
Partea civilă B. M. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, întrucât este succesoarea în drepturi a victimei B. F. care se afla și în grija sa, iar după eveniment i s-a produs o stare de disconfort și de suferință.
Față de starea de fapt reținută s-a constatat că acțiunea părții civile B. M. este întemeiată, iar potrivit art. 19 – 20 Cod procedură civilă și art. 1349 cod civil a fost admisă în modalitatea prezentată de aceasta în cererea de constituire ca parte civilă.
Potrivit acelorași temeiuri de drept a fost respinsă acțiunea părții civile B. C. prin care aceasta s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei reprezentând costul zilelor de muncă pierdute și a transportului aferent, la momentele în care a fost prezent la organele judiciare. S-a apreciat că pretențiile invocate nu reprezintă în realitate despăgubiri civile, ci cheltuieli judiciare pe care le poate solicita separat.
*
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal prev. de art. 410 C.pr.pen. P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul G. F..
I. P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni a invocat următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie ce caracterizează hotărârea atacată, menționate în memoriul scris depus la f. 8-11 dosar apel:
1.1.Instanța a făcut aplicarea unei lex tertia condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea de violare de domiciliu în baza Codului penal în vigoare, iar pentru infracțiunea de tentativă de viol în baza Codului penal anterior, aplicând apoi regulile concursului de infracțiuni în baza Codului penal din 1968.
1.2.Instanța a dispus aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal din 1969, stabilind apoi măsuri de supraveghere conform Noului Cod penal – art. 93.
Procedând în această manieră instanța fondului a combinat nepermis dispozițiile cuprinse în legile penale succesive ignorând interpretarea dată textului de le prev. de art. 5 alin. 1) Cod penal prin Decizia nr. 265/2015 a Curții Constituționale.
Se poate aprecia, prin prisma faptului că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, nu și-a exprimat poziția cu privire la prestarea de muncă în folosul comunității, că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal, fiind justificată aplicarea unei pedepse rezultante conform acestuia, pe care să o suspende sub supraveghere potrivit dispozițiilor art. 86/1 Cod penal, urmând a impune inculpatului măsuri de supraveghere potrivit art. 86/3 Cod penal.
II. Inculpatul G. F. a solicitat prin memoriul depus la f. 13-16 dosar apel următoarele:
-încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 Cod penal în baza art. 18 alin. 1) din Noul Cod penal raportat la art. 22 alin. 1) Cod penal, art. 16 alin. 1) lit. h) C.pr.pen..
-achitarea de sub acuzația săvârșirii tentativei la infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. 1) Cod penal în baza art. 396 alin. 6) C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. a) C.pr.pen..
-respingerea cererii formulate de partea civilă privind acordarea daunelor morale.
Motivele de apel vizează în esență faptul că inculpatul a avut consimțământul victimei de a intra în locuință, aspecte susținute de ansamblul probator administrat în cauză.
Se susține de asemenea că plângerea formulată de către reprezentantul persoanei vătămate, numitul B. C., nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză și nu poate conduce la adoptarea unei soluții de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și respectiv tentativă la infracțiunea de viol.
Atâta timp cât inculpatul și victima se aflau în relații de vecinătate, relații dezvoltate într-o comunitate restrânsă ai cărei membrii se cunosc între ei și unde vizitele nu sunt anunțate în prealabil, neavând un caracter protocolar, nu se poate reține vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii de violare de domiciliu.
În ce privește infracțiunea de tentativă la viol se poate observa că în cursul cercetării judecătorești niciunul din martorii audiați în cauză nu a declarat că i-ar fi văzut pe inculpat și/sau pe partea vătămată dezbrăcați ori cu hainele în dezordine sau că partea vătămată s-ar fi plâns ulterior despre un comportament neadecvat al inculpatului. Singura declarație care incriminează inculpatul aparține reprezentantului persoanei vătămate, numitul B. C., parte interesată material de condamnarea acestuia.
Un aspect esențial ce se impune a fi avut în vedere îl reprezintă capacitatea psihică a victimei, persoană în vârstă și bolnavă care, potrivit tuturor actelor de la dosar prezenta semne vizibile de confuzie mentală aprobând tot ceea ce i se spune în legătură cu acuzațiile.
Față de cele ce preced poate fi trasă concluzia că infracțiunea de tentativă la viol nu există.
*
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu motivele de apel expuse mai sus și în limitele statuate de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 6-12 d.u.p), declarațiile părții vătămate B. F. (f. 13-15 d.u.p), declarațiile învinuitului G. F. (f. 16-19 d.u.p), proces-verbal de conducere în teren și planșe foto (f. 20-24), declarațiile martorului B. C. (f. 25-26 d.u.p), declarațiile martorului B. N. (f. 27-29 d.u.p), declarațiile martorului M. A. (f. 30-32 d.u.p), declarațiile martorului D. N. (f. 33-35 d.u.p), certificat medical (f. 36 d.u.p), cât și în mod nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești: depozițiile martorilor: S. B. N. (f. 64-66), G. P. (f. 67-68), B. N. (f. 78-81, 40-41 primul ciclu procesual), A. D. N. (f. 82-83), D. N. (f. 42-43 primul ciclu procesual), M. A. (f. 50 primul ciclu procesual), M. A. (f. 51-52 primul ciclu procesual); adresa nr. 2022/29.06.2015 emisă de Spitalul Orășenesc Abrud (f. 87), declarațiile inculpatului G. F. (f. 30-31 dosar fond în primul ciclu procesual), declarația părții civile B. C. (f. 30-31 primul ciclu procesual).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosarul cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 103 alin. 2 C.pr.penală, stabilind că acuzațiile aduse inculpatului G. F. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
3. La rândul său, Curtea va reține în esență sub aspectul bazei factuale că la data de 05.03.2013 inculpatul G. F. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate B. F., persoană în vârstă și imobilizată la pat, fără a avea consimțământul acesteia.
În aceleași împrejurări inculpatul a încercat să aibă un act sexual cu victima profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, fiind întrerupt în demersul său de intervenția nepotului acesteia numitul B. C..
Relevante în conturarea bazei factuale reținute de către Curte sunt mijloacele de probă existente la dosarul cauzei cu referire specială la declarațiile martorului B. C. care l-a surprins pe inculpat în pat peste partea vătămată și a strigat la el întrebându-l ce caută acolo.
Depozițiile martorului se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (f. 6-12 d.u.p) și sunt susținute de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
4. Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile expuse de către inculpat Curtea constată că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să justifice adoptarea unei soluții de achitare a acestuia pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene proba mai presus de orice îndoială poate rezulta din coroborarea unor prezumții suficiente de puternice, clar și concordante sau din situații de fapt necontestate.
În cauza de față singurul martor care a perceput direct conduita de manieră penală a inculpatului este B. C., care a alertat martorii G. N. și D. N. împreună cu care efectua lucrările din grădină, chemându-i la fața locului pentru a constata ce s-a întâmplat.
Împrejurarea că acesta este singurul martor ocular și că până la sosirea celorlalți doi martori inculpatul nu se mai afla în poziția în care a fost surprins inițial de către numitul B. C. nu poate conduce în mod automat la concluzia inexistenței faptei.
Depozițiile martorului B. C. sunt credibile și prin prisma acțiunilor imediate ale acestuia care, pentru a stopa fuga inculpatului și pentru a-l reține până la sosirea autorităților, a blocat ușa cu o bucată de fier aspecte confirmate de depozițiile martorilor G. N. și D. N.. (f. 25 d.u.p, 32 - 33 dosar fond)
Susținerile martorului sunt consolidate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, depozițiile martorilor B. F., G. F., B. C., B. N., M. A., D. N., M. A., M. A. și sunt în măsură să conducă la formarea unei concluzii certe privind existența faptelor de violare de domiciliu și tentativă la infracțiunea de viol.
Infracțiunea de violare de domiciliu este pe deplin probată în cauză, apărările inculpatului nefiind în măsură să-l exonereze de răspundere cu atât mai mult cu cât cunoștea imposibilitatea victimei de a-și exprima consimțământul datorită stării de boală, a faptului că era imobilizată la pat și lipsită de apărare.
În ce privește solicitarea inculpatului vizând respingerea pretențiilor formulate de către partea civilă B. M. Curtea o apreciază ca neîntemeiată, instanța fondului arătând motivele care au condus la acordarea daunelor morale și anume, necesitatea reparării prejudiciului cauzat de disconfortul și suferința pricinuită prin acțiunile apelantului.
5. În ce privește apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni Curtea îl apreciază ca întemeiat, instanța fondului combinând nepermis, în dezacord cu interpretarea dată art. 5 alin. 1) Cod penal prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, dispoziții cuprinse în legile penale succesive.
Astfel, instanța fondului a condamnat inculpatul pentru infracțiunea de violare de domiciliu reținând norma de incriminare prev. de art. 224 alin. 1) din Codul penal în vigoare și pentru infracțiunea de tentativă la viol în condițiile textului de lege prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 Cod penal anterior, aspect ce a condus la aplicarea unei lex tertia.
Procedând pe aceeași linie de nelegalitate instanța fondului a aplicat regulile concursului de infracțiuni și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81 Cod penal anterior, impunându-i însă inculpatului obligații pe durata unui termen de supraveghere ce corespunde unei alte modalități de executare a pedepsei și anume cea prev. de art. 91 Cod penal în vigoare (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).
6. Urmând a proceda la remedierea aspectelor de nelegalitate constatate Curtea va aprecia că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal anterior, întrucât conduce per ansamblu la o situație mai ușoară a acestuia.
Ca atare, Curtea va reține în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu norma de incriminare prev. de art. 192 alin. 1) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal urmând a aplica o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Pedeapsa sus menționată reflectă criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969 corespunzând atât gradului de pericol social concret al faptei cât și elementelor ce definesc persoana inculpatului.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. Curtea va contopi pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 8 luni închisoare în cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Curtea apreciază, în circumstanțele relevate de ansamblul actelor de la dosar, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni, astfel încât va constata satisfăcute cerințele prev. de art. 86/1 Cod penal din 1969 urmând a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni potrivit art.86/2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Curtea va interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II –a, lit. b C.pen. din 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.pen. di 1969.
În baza art. 71 al.5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. pe durata termenului de încercare va fi suspendată executarea pedepselor accesorii.
Curtea va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art.86/4 C.pen. din 1969.
În baza art. 86/3 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul A.
- va anunța, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 72 Cod penal din pedeapsa aplicată urmează a fi computată durata reținerii de 24 de ore din 05.03.2013 și până a doua zi.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Pentru motivele arătate apelul Parchetului se dovedește a fi întemeiat la fel ca și cel al inculpatului însă în limitele expuse mai sus.
7. Față de cele ce preced în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., Curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul G. F. împotriva sentinței penale nr.87/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar penal nr._, desființând sentința penală atacată cu consecința celor arătate anterior.
În baza art. 275 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni și inculpatul G. F. împotriva sentinței penale nr.87/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar penal nr._ .
Desființează sentința penală atacată în ce privește:
- greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 C.pen. cu efecte asupra individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia
- omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și procedând la o noua judecată în aceste limite:
I. Reținând criteriul aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în legi penale succesive, stabilește că legea penală mai favorabilă inculpatului G. F. este Codul penal din 1969.
II. Repune pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în elementele ei componente, de 1an și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de viol în forma tentativei și respectiv 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
III. Reține în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu încadrarea juridică prevăzută de art. 192 al.1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și aplică inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare.
IV. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. contopește pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 8 luni închisoare în cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
V. În baza art. 86/1 C.pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni potrivit art.86/2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
VI. Interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II –a, lit. b C.pen. din 1969 în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.pen. di 1969.
VII. În baza art. 71 al.5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepselor accesorii.
VIII. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art.86/4 C.pen. din 1969.
IX. În baza art. 86/3 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul A.
- va anunța, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
X. Desemnează cu supravegherea respectării măsurilor dispuse Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului A..
XI. Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 05.03.2013 și până a doua zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
În baza art. 276 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească părților civile B. C. și B. M. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
N. M.
Red. MEC
Tehnored. N.M/2 ex./27.11.2015
Jud. C.Ș.D.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1139/2015. Curtea... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
