Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 600/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 810/57/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 600/A/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelul declarat de revizuentul condamnat I. C. împotriva sentinței penale nr. 2/2015 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. 810/_*.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și în care s-a stabilit termen de pronunțare la data de 11 iunie 2015.
CURTEA DE APEL
Deliberând cu privire la apelul penal de față, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.2/2015 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. 810/_* s-a dispus, în baza art. 459 al 5 din Codul de procedură penală respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul I. C., în prezent deținut în P. B.-M., jud.Hunedoara, împotriva sentinței penale nr. 27/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosarul_, rămasă definitivă la data de 13.05.2013, cu obligarea revizuentului la plata cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut și motivat, în esență, că prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2015 prin declinare de competență de la Curtea de Apel A. I., revizuentul-condamnat I. C. a solicitat să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 27/2013 a Judecătoriei Hunedoara pronunțată în dosarul_, rămasă definitivă la data de 13.05.2013 prin decizia penală nr. 516/2013 a Curții de Apel A. I..
În motivarea cererii, condamnatul se plânge de condițiile de detenție din penitenciar, susținând că este obligat la tratament medical pentru afecțiuni diagnosticate greșit. Susține că cererea de revizuire poate fi admisă în principiu în temeiul art. 459 al. 2 lit. e) din Codul de procedură penală. Pedeapsa aplicată prin decizia penală nr. 516/2013 a Curții de Apel A. I. este foarte mare. Se impune anularea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1719/2008 în baza art. 16 al. 1 rap. la art. 28 din Codul penal. Solicită dovada că aparatul Drager avea verificarea metrologică la data de 22.02.2012.
În probațiune condamnatul a depus înscrisuri medicale; certificatul de erou martir al numitului I. E.; sentința penală nr. 1719/2008 pronunțată de Judecătoria D. în dosar_ ; înscrisuri din care rezultă că începând cu data de 05.06.2013 execută măsura de siguranță a obligării la tratament medical. A solicitat audierea ca martori a numiților T. V. și P. T., ambii încarcerați în P. Barcea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința penală nr.27/.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._, rămasă definitivă la data de 13.03.2013 prin respingerea ca nefondat a recursului condamnatului prin decizia penală nr. 516/2013 a Curții de Apel A. I., a fost condamnat inculpatul I. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. „a” C.pen.
În baza art. 86/4 C.pen. rap. la art. 83 alin. 1 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1719/2008 a Judecătoriei D. rămasă definitivă la data de 28.04.2009 care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin sentința atacată și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza II și lit. „b” C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul I. C. la data de 22.01.2012 a condus un autovehicul pe drumurile publice din Hunedoara și, în urma testării cu aparatul alcotest ce a indicat o valoare de 0,51 mg/l alcool pur în sânge în aerul expirat, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. si ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Instanța observă că motivele invocate de revizuent nu pot fi încadrate în niciunul din cele prevăzute limitativ de art. 453 al.1 din Codul de procedură penală, ce pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar dispozițiile art. 459 al. 2 lit. e) din Codul de procedură penală nu există în cod; cât privește art. 459 al. 3 lit. e) din Codul de procedură penală, care arată că cererea de revizuire poate fi admisă dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată, conduc la existența unor temeiuri legale ce permit revizuirea, în speță, nu s-au indicat fapte sau mijloace de probă care să conducă la existența unor temeiuri legale de revizuire.
Astfel, la dosar este depus rezultatul alcoolemiei în aerul expirat determinată de aparatul drager alcotest la data de 22.01.2012 când condamnatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, din care rezultă că era calibrat, iar verificarea tehnică a acestuia expira la data de 13.03.2012 (f. 13 ds. urm. pen.). Condamnatul a declarat atunci în fața organelor de poliție că a consumat câteva cocteiluri la ziua nepotului său, dar nu știe dacă conțineau alcool (f. 27 ds. urm. pen). Condamnatul nu a fost judecat pentru refuzul testării aerului expirat, ci pentru refuzul prelevării probelor de sânge în vederea determinării alcoolemiei, în condițiile în care prin prima declarație chiar el a recunoscut că e posibil să fi consumat alcool, fapt confirmat de aparatul drager.
Cererea de revizuire nu poate fi admisă pe motive legate de condițiile de detenție din penitenciar, acestea reprezentând împrejurări ulterioare săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul, ce nu pot dovedi dacă inculpatul a săvârșit fapta sau dacă aceasta constituie infracțiune.
De asemenea, prin cererea de revizuire îndreptată expres împotriva hotărârilor pronunțate în dosarul nr._ de către Judecătoria Hunedoara și de către Curtea de Apel A. I., nu poate fi cerută anularea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1719/2008 de Judecătoria D. în dosar nr._, petentul trebuind să introducă o cale de atac împotriva acestei din urmă hotărâri dacă sunt întrunite condițiile legale. Cererea de audiere ca martori a numiților T. V. și P. T. care se arată că ar fi încarcerați împreună cu revizuentul în penitenciar, nu poate fi admisă întrucât motivele legate de condițiile de detenție din penitenciar nu pot conduce la revizuirea hotărârii de condamnare după cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare, având în vedere că revizuentul nu a invocat vreunul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 453 al.1 din Codul de procedură penală, iar motivele de fapt invocate nu pot fi încadrate în vreunul din respectivele cazuri, instanța în baza 459 al. 5 rap. la art. 459 al. 3 lit. b și c din Codul de procedură penală, va dispune respingerea cererii revizuentului ca inadmisibilă..
Potrivit 275 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că persoana căreia i s-a respins cererea, suportă cheltuielile judiciare avansate de stat, va obliga revizuientul la 20 de lei cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel în termenul prevăzut de legea procesual penală revizuentul condamnat I. C..
În susținerea orală a motivelor de apel apelantul revizuent, personal și prin apărătorul legal, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivând, în esență, că motive invocate de condamnat se încadrează în cele prevăzute de art. 453 alin. 1 din codul de procedură penală, că la data săvârșirii faptei el era neoprotestant, astfel că religia sa interzice prelevarea de sânge, iar prin condamnarea sa s-a încălcat Constituția României care garantează convingerile religioase și că la data comiterii faptei nu a consumat alcool, ci propolis .
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 453 al. 1 din Codul de procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale, pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
O eventuală greșită apreciere a probelor, precum și prelungirea probatoriului nu se încadrează în vreuna din situațiile pe care le are în vedere art. 453 C. proc. pen. aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă ( de achitare în cazul de față).
Din analiza dispozițiilor art. 459 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. În consecință, aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.
Astfel, în primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuentului, aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond.
Textul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, ori pentru dovedirea condițiilor de detenție din penitenciar (fie prin administrarea unor probe noi sau prin readministrarea probelor).
Așa cum în mod corect a reținut și instanța anterioară, aspectele invocate de revizuent nu poate constitui în niciun caz o împrejurare nouă, care să nu fi fost avută în vedere de instanță la aplicarea condamnării.
În aceeași ordine de idei, motive invocate de condamnat referitoare la condițiile de detenție din penitenciar, acestea reprezintă împrejurări ulterioare săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul, ce nu pot dovedi dacă inculpatul a săvârșit fapta sau dacă aceasta constituie infracțiune.
Cât privește solicitarea revizuentului referitoare la anularea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1719/2008 de Judecătoria D. în dosar nr._, pe motivul că pedeapsa este prea mare, în acord cu opinia judecătorului de fond, acesta nu este admisibilă în actuala procedură când se discută doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Întrucât motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cazuri care sunt limitativ prevăzute de legiuitor în art. 453 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod legal instanța de fond a apreciat că cererea revizuentului este inadmisibilă.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul condamnat I. C. împotriva sentinței penale nr. 2/2015 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. 810/_*.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul procedură penală va fi obligat numitul revizuent apelant la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 300 lei .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de revizuentul condamnat I. C. împotriva sentinței penale nr. 2/2015 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. 810/_*.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul procedură penală obligă pe numitul revizuent apelant la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 300 lei .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06. 2015.
Președinte,Judecător,
S. TrifGheorghe L. O.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. S.T.
2 ex./ 26.06.2015
Jud. fond N. I.
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
