Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 92/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Grefier D. M.
D. – S. Teritorial A. I. reprezentat prin:
A. Rasovan – procuror
Pe rol contestația formulată de revizuientele I. C. și B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 1/CC/4.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. D., apărătorul ales pentru contestatoarele revizuiente I. C. și B. I. C., lipsă fiind acestea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că la dosar a fost acvirat dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului A..
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat D. D., apărătorul ales pentru contestatoarele revizuiente I. C. și B. I. C., arată că a formulat o cerere în data de 29 mai 2015 prin care a invocat dispozițiile art 83 lit.e C.pr.pen. și solicită să se constate incidența art. 475 și 476 alin.1 C.pr.pen. apreciind că s-ar impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea rezolvării unor chestiuni de drept privind procedura căii de atac a revizuirii. Precizează că în sprijinul acestei cereri a depus la dosar o copie după minuta Înalta Curte de Casație și Justiție care vizează constatarea instanței de fond vizând sesizarea făcută de Curtea de Apel Ploiești.
Instanța solicită reprezentantului Ministerului Public să formuleze concluzii cu privire la solicitarea formulată de apărătorul ales al contestatoarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererii formulată de de apărătorul ales al contestatoarelor. Apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru chestiuni de procedură care urmează a fi interpretate de judecătorul investit cu soluționarea cauzei.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul ales al contestatoarelor, apreciind că aceasta vizează o chestiune asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, în speță, indiferent de procedurile invocate, fiind vorba de încheierile de dezinvestire pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. D., apărătorul ales pentru contestatoarele revizuiente I. C. și B. I. C., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în scris, în sensul de a se dispune desființarea sentinței penale nr. 1/CC/4.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. și în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.2 lit. a C.pr.pen., să se constate că cererea de revizuire este admisibilă în principiu potrivit art. 459 C.pr.pen.
În principal, arată că instanța care a soluționat cererea de revizuire nu este competentă având în vedere disp. art. 458 C.pr.pen., care vizează instanța care urmează a soluționa cererea de revizuire. Arată că atâta timp cât a fost atacat cu revizuire o încheiere a judecătorului de cameră preliminară, consideră că soluționarea în fond a cererii este de competența Judecătorului de cameră preliminară și apreciază că hotărârea pronunțată este nulă potrivit dispozițiilor art.281 alin.1 C.pr.pen. și solicită desființarea acesteia și rejudecarea de către instanța competentă.
În subsidiar, solicită pe fond, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și să se constate că în fapt instanța de fond în mod greșit a apreciat că este inadmisibilă prin prisma disp. art. 459 C.pr.pen., deoarece instanța de fond trebuia doar să verifice admisibilitatea în principiu în lipsa citării părților, doar dacă persoana care a promovat cererea este una dintre persoanele strict prevăzute de Codul de procedură penală, apreciind că revizuientele contestatoare se circumscriu acestor cerințe, există temei de drept sub aspectul cererii de revizuire și apreciază că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are nicio legătură cu cererea de revizuire din acestă speță raportat la chestiunile cu care Curtea de Apel Ploiești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, vizând o procedură anterioară procedurii de cameră preliminară. Apreciază că instanța de fond nu a fost ținută de această hotărâre cu atât mai mult cu cât în baza art. 459 C.pr.pen. în lipsa citării părților, instanța trebuia să verice doar dacă sunt îndeplinite condițiile.
Critică faptul că instanța de fond a reținut că hotărârea judecătorului de cameră preliminară nu ar fi o hotărâre care ar putea fi atacată cu revizuire, apreciază că potrivit art. 370 C.pr.pen hotărârile date în penal, sunt sentințe, decizii și încheieri, atâta timp cât instituția camerei preliminare tranșează definitiv problema dacă a fost sau nu corect sesizată instanța și dacă rechizitoriul este sau nu actul de sesizare al instanței îndeplinit în condițiile legii, iar actele de procedură îndeplinite în faza de urmărire penală sunt corecte sau nu și atâta timp cât prin această încheiere se tranșează definitiv toată procedura camerei preliminare, aprecierea că această încheiere nu ar putea fi atacat cu revizuire și că ar trebui să se aștepte soluționarea cauzei în fond, nu poate fi acceptată, deoarece acesta nu și-ar mai produce efectul.
Concluzionând, arată că instanța de fond nu a examinat dispozițiile art. 459 C.pr.pen. pe admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și față de împrejurarea că a fost atașat doar dosarul_, instanța de fond nu a examinat cauza sub toate aspectele și solicită admiterea contestației, apreciind ca admisibilă cererea de revizuire
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea ca nefondată a contestației sub aspectul tuturor criticilor care au fost aduse. Apreciază că prima instanță a hotărât în mod corect că o atare hotărâre nu poate face obiectul unei cereri de revizuire față de dispozițiile constante și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și față de dispozițiile procesual penale, unde se vorbește de hotărâri pronunțate pe fond, acesta pronunțându-se doar pe corecta sesizare a instanței.
Avocat D. D., apărătorul ales pentru contestatoarele revizuiente I. C. și B. I. C., în replică, arată că în baza art. 452 C.pr.pen. legiuitorul nu distinge soluționarea pe fond a cauzei ci face referire la hotărâri judecătorești definitive, iar hotărârea judecătorului de cameră preliminară a fost o hotărâre definitivă, decizia Curții Constituționale fiind pronunțată după rămânerea acestei hotărâri definitive.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin împotriva sentința penală nr. 1/CC/4.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientele I. C., domiciliată în A. I., b-ul Transilvaniei, nr. 4, ., jud. A. și B. I. C., domiciliată în A. I., ., ., jud. A., împotriva încheierii nr. 75/CP/2014 pronunțată la data de 09.09.2014, în dosar penal nr._, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligată fiecare revizuientă să plătească suma de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2015 sub dosar penal nr._, petentele I. C., domiciliată în A. I., b-ul Transilvaniei, nr. 4, ., jud. A. și B. I. C., domiciliată în A. I., ., ., jud. A., au formulat cerere de revizuire împotriva încheierii nr. 75/CP/2014 pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A. la data de 09.09.2014 în dosar penal nr._, prin care au fost respinse cererile și excepțiile invocate de către acestea și s-a dispus începerea judecății în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13/2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 Cod penal, art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal.
În motivarea cererii s-a arătat că cererea de revizuire este admisibilă în principiu în raport de dispozițiile art. 453 al. 1 lit. f Cod procedură penală întrucât cererile și excepțiile formulate de petente au fost soluționate fără participarea acestora, atât la judecarea în fond, cât și la judecarea contestației, iar soluționarea acestora s-a făcut cu încălcarea principiului contradictorialității și a egalității de arme.
Cererea a fost motivată în fapt și în drept.
Examinând cererea prin prisma celor invocate și a dispozițiilor art. 456 și următoarele Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că prin cererea formulată de petentele I. C. și B. I. C., acestea au solicitat revizuirea încheierii nr. 75/CP/2014 pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A. la data de 09.09.2014 în dosar penal nr._, motivat de faptul că soluționarea cererilor și excepțiilor s-a făcut în lipsa acestora și cu încălcarea principiului contradictorialității și a egalității de arme.
Potrivit art. 452 Cod procedură penală pot fi supuse revizuirii, hotărârile judecătorești definitive.
Ori, încheierea nr. 75/CP/2014 pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară la data de 09.09.2014, în dosar penal nr._, nu constituie o hotărâre judecătorească definitivă, în accepțiunea legiuitorului și consacrată în art. 452 Cod procedură penală.
Totodată, prin Decizia nr. 7/17.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru de dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dosar nr._ a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ /a1 prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept care viza soluționarea unei cereri de revizuire formulată împotriva unei încheieri pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară, conform art. 341 Cod procedură penală.
Ori, în raport de dispozițiile art. 452 Cod procedură penală, precum și ale Deciziei ÎCCJ nr. 7/2015 ( obligatorie pentru instanțe), Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestație revizuientele I. C. și B. I. C..
Prin apărătorul ales revizueintele au solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.2 lit. a C.pr.pen., să se constate că cererea de revizuire este admisibilă în principiu potrivit art. 459 C.pr.pen.
În motivare se arată că instanța care a soluționat cererea de revizuire nu era competentă având în vedere disp. art. 458 C.pr.pen., care vizează instanța care urmează a soluționa cererea de revizuire. Arată că atâta timp cât a fost atacată cu revizuire o încheiere a judecătorului de cameră preliminară, consideră că soluționarea în fond a cererii este de competența Judecătorului de cameră preliminară și apreciază că hotărârea pronunțată este nulă potrivit dispozițiilor art.281 alin.1 C.pr.pen. și solicită desființarea acesteia și rejudecarea de către instanța competentă.
În subsidiar, se solicită pe fond, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și a se constata că în fapt instanța de fond în mod greșit a apreciat că este inadmisibilă prin prisma disp. art. 459 C.pr.pen., deoarece instanța de fond trebuia doar să verifice admisibilitatea în principiu în lipsa citării părților, doar dacă persoana care a promovat cererea este una dintre persoanele strict prevăzute de Codul de procedură penală, apreciind că revizuientele contestatoare se circumscriu acestor cerințe, există temei de drept sub aspectul cererii de revizuire și apreciază că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are nicio legătură cu cererea de revizuire din acestă speță raportat la chestiunile cu care Curtea de Apel Ploiești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, vizând o procedură anterioară procedurii de cameră preliminară. Apreciază că instanța de fond nu a fost ținută de această hotărâre cu atât mai mult cu cât în baza art. 459 C.pr.pen. în lipsa citării părților, instanța trebuia să verice doar dacă sunt îndeplinite condițiile.
Critică faptul că instanța de fond a reținut că hotărârea judecătorului de cameră preliminară nu ar fi o hotărâre care ar putea fi atacată cu revizuire, și apreciază că potrivit art. 370 C.pr.pen hotărârile date în penal, sunt sentințe, decizii și încheieri și atâta timp cât instituția camerei preliminare tranșează definitiv problema dacă a fost sau nu corect sesizată instanța și dacă rechizitoriul este sau nu actul de sesizare al instanței îndeplinit în condițiile legii, iar actele de procedură îndeplinite în faza de urmărire penală sunt corecte sau nu și atâta timp cât prin această încheiere se tranșează definitiv toată procedura camerei preliminare, aprecierea că această încheiere nu ar putea fi atacat cu revizuire și că ar trebui să se aștepte soluționarea cauzei în fond, nu poate fi acceptată, deoarece acesta nu și-ar mai produce efectul.
Concluzionând, arată că instanța de fond nu a examinat dispozițiile art. 459 C.pr.pen. pe admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și față de împrejurarea că a fost atașat doar dosarul_, instanța de fond nu a examinat cauza sub toate aspectele și solicită admiterea contestației, apreciind ca admisibilă cererea de revizuire.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată a fi nefondată contestația formulată de revizuientele I. C. și B. I. C., din următoarele considerente:
Revizuientele au contestat în principal competența judecătorului care a soluționat în fond cererea de revizuire apreciind că acesta nu a fost competent, competența de soluționare aparținând judecătorului de cameră preliminară și nu unui judecător de fond deoarece s-a solicitat revizuirea unei încheieri pronunțată în cameră preliminară.
S-a mai criticat apoi aprecierea greșită a instanței de fond că este inadmisibilă revizuirea prin prisma disp. art. 459 C.pr.pen., deoarece instanța de fond trebuia doar să verifice admisibilitatea în principiu în lipsa citării părților, și doar dacă persoana care a promovat cererea este una dintre persoanele strict prevăzute de Codul de procedură penală, apreciind că revizuientele contestatoare se circumscriu acestor cerințe, există temei de drept sub aspectul cererii de revizuire și s-a apreciat că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are nicio legătură cu cererea de revizuire din această speță raportat la chestiunile cu care Curtea de Apel Ploiești a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, vizând o procedură anterioară procedurii de cameră preliminară.
Se constată în primul rând că prin încheierea nr. 75/CP/9.09.2014 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară în dosarul_ al Tribunalului A., încheiere rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 11/CP/9.10.2014 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel A. I., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 171/P /2010 emis de D. – S. Teritorial A. I., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și începerea judecării cauzei în ce le privește pe inculpatele I. C. și B. I. C. ș.a.
În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului A. – Secția penală la judecata pe fond.
Se mai constată că cererea de revizuire nu a fost judecată de judecătorul fondului – care a fost și judecător de Cameră preliminară în cauză și căruia i s-a admis cererea de abținere în cauză conform art. 68 C.p.p., ci tot de către un judecător de Cameră preliminară, conform procesului verbal încheiat și aflat la fila 22 în dosarul de fond., astfel că cererea de revizuirea a fost judecată de un judecător care avea competența de a o judeca, contestația fiind nefondată sub acest aspect.
Nefondată este și cererea subsidiară a revizuientelor referitoare la faptul că încheierea pronunțată de Judecătorul de Cameră preliminară ar fi o hotărâre definitivă și deci supusă revizuirii.
Așa cum a arătat și fondul, potrivit art. 452 Cod procedură penală pot fi supuse revizuirii, hotărârile judecătorești definitive iar încheierea nr. 75/CP/2014 pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară la data de 09.09.2014, în dosarul penal nr._, nu constituie o hotărâre judecătorească definitivă, în accepțiunea legiuitorului și consacrată în art. 452 Cod procedură penală.
Totodată, prin Decizia nr. 7/17.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru de dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dosar nr._ a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ /a1 prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept care viza soluționarea unei cereri de revizuire formulată împotriva unei încheieri pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară, conform art. 341 Cod procedură penală, iar în raport de dispozițiile art. 452 Cod procedură penală, precum și ale Deciziei ÎCCJ nr. 7/2015 în mod corect s-a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de revizuientele I. C. și B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 1/CC/4.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală.
Conform art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga contestatoarele revizuiente să plătească statului suma de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile parțiale pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă totală de 50 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de revizuientele I. C. și B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 1/CC/4.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală.
Conform art. 275 al. 2 C.p.p. obligă contestatoarele revizuiente să plătească statului suma de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile parțiale pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă totală de 50 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2015.
Președinte, Grefier,
D. G. D. M.
Red/tehn./DG
2ex./17.06.2015
Jud.fond C. M.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 580/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
