Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 2743/107/2013/a9
ROMANIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 3/2015
Ședința publică din 12 ianuarie 2015
Președinte: A. D. B. - judecător
T. C. - grefier
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- S. Teritorial A. I. reprezentat prin procuror I. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul S. N. împotriva încheierii penale din data de 05.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul contestator S. N., în stare de arest din Penitenciarul A., asistat de avocat B. C., apărător ales și interpretul autorizat de limbă franceză V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la luarea jurământului doamnei V. I., traducătorul autorizat de limba franceză.
Întrebații fiind, inculpatul, apărătorul acestuia și reprezentanta D. arată că nu au excepții sau cereri prealabile de formulată, astfel că instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. C., apărătorul al inculpatului S. N., solicită admiterea contestației conform dispozițiilor art. 425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea încheierii penale atacate și, rejudecând, a se dispune, în temeiul art. 242/2 Cod procedură penală, rap. la art. 202 alin. 2 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Susține că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar pentru egalitate de tratament, întrucât mai multe persoane din dosar sunt judecate în stare de libertate.
Mai învederează că inculpatul nu are antecedente penale, se află la prima confruntare cu legea penală și a recunoscut fapta comisă. Inculpatul are trei copiii minori și este singurul întreținător, motiv pentru care aceștia au și fost dați în plasament de către statul francez. Totodată, relevă că inculpatul a fost angajat în Elveția.
Din toate actele dosarului rezultă că părțile vătămate au declarat, cu referire la inculpat, că acesta le-a ajutat și le-a sprijinit și nu i-au dat acestuia sume de bani. Precizează că declarațiile părților vătămate sunt în neconcordanță cu cele din faza de urmărire penală.
Sub un alt aspect, arată că inculpatul nu a fost citat o perioadă de 1 an și ceva, respectiv nu a fost îndeplinită procedura de citare cu acesta.
În cauză au fost audiați martori și nu există la dosar dovada sustragerii inculpatului de la urmărire penală.
Concluzionând, solicită admiterea contestației și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât sunt îndeplinite toate condițiile pentru instituirea controlului judiciar.
Reprezentantul D. - S. Teritorial A. I. solicită respingerea contestației ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului este oportună și necesară.
Precizează că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în lipsă, iar aceasta a fost pusă în executare odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, arată că aceasta a fost analizată de judecătorul de fond, iar din actele dosarului rezultă existența suspiciunii rezonabile de sustragere a inculpatului de la cercetarea judecătorească, dacă acesta ar fi pus în libertate.
Mai susține că se impune menținerea măsurii arestării preventive și în raport de faptele cercetate, respectiv de gravitatea acestora precum și de modul de comitere și de consecințele generate de acest gen de infracțiuni, această măsură fiind suficientă, necesară și unică pentru a se răspunde nevoilor asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Inculpatul S. N., având ultimul cuvânt, prin interpretul autorizat de limbă franceză doamna V. I., învederează următoarele:
- recunoaște faptele comise în anul 2012 și arată că a dorit doar să ajute imigranții;
- susține că imigranții au ajuns în Bulgaria și nu aveau unde să meargă și ce să mănânce. Acolo i-a găzduit un cetățean pakistanez, apoi i-a dat afară, iar unul dintre persoanele imigrante este verișorul său, astfel că acesta i-a cerut ajutorul. Relevă că verișorul l-a rugat să meargă în Ungaria și când s-a deplasat acolo a observat că situația era rea și nu a reușit să-i găzduiască în Ungaria, astfel că au hotărât să vină în România, unde inculpatul avea un prieten și acesta i-a închiriat o casă. Precizează că a intenționat doar să-i ajute pe imigranți și aceștia i-au cerut lui bani, întrucât nu aveau, astfel că el este cel care a cheltuit bani cu cazarea și mâncarea lor. Relevă că nu cunoștea problemele legale din România.
- sub un alt aspect, învederează că în cei 2 ani când s-a desfășurat urmărirea penală, a stat în Franța însă nu l-a verificat poliția și nu l-a informat. Avea loc de muncă în Elveția unde câștiga 2600 de franci.
- mai arată că are 3 copii minori și soția sa este bolnavă, aflându-se și în prezent în spital. Susține că primăria din localitate i-a luat copiii iar soția încearcă să găsească o cale să recapete copii.
- relevă că nu a mai avut probleme cu legea și că doar a vrut să-i ajute pe imigranți care provin din statul Sri Lanka unde se cunoaște situația privind războiul civil.
- arată că atunci când a fost arestat în Elveția, avea două variante, respectiv de a veni în România sau de a merge în Franța și a ales această din urmă variantă. Ulterior venirii în România, a aflat despre problemele juridice și a aflat conținutul dosarului, neștiind că a fost acuzat de faptul că a luat bani de la imigranți.
Susține că nu a luat bani de la imigranți și solicită a fi înțeles și ajutat de instanță. Precizează că o să respecte obligațiile impuse și o să se prezinte la instanță. Mai relevă că este cetățean francez și nu dorește să facă rău la nimeni.
Sub un ultim aspect, arată că prioritatea sa sunt copiii și dorește să-i aducă acasă și să-și ajute soția.
Deliberând asupra contestației de față
CURTEA DE APEL
Constată:
P. încheierea penală din data de 05.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13, s-au dispus, între altele, următoarele:
În baza art. 362 NCPP raportat la art. 208 NCPP s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul S. N. și, în temeiul art. 208 alin. 2 rap. la art. 207 alin. 4 NCPP, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost, de asemenea, respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul S. N..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Arestarea preventivă este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
P. rechizitoriul nr. 108D/P/2012 al D.-S. Teritorial A. I., inculpatul S. N. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din L. nr. 39/2003 în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de migranți și trafic de migranți prev. de art. 71 alin. 1 din O.U.G nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În concret, în sarcina inculpatului s-a reținut că împreună cu inculpații J. G. și R. I. de a constitui un grup infracțional organizat, cu o ierarhie prestabilită, persistentă în timp, mod de împărțire a activităților și a profitului, în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de migranți.
S-a reținut de asemenea că cei trei inculpați au îndrumat, cazat și călăuzit mai multe persoane (7), cetățeni srilankezi în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, din Bulgaria în România (toți cei trei inculpați) și din România în Ungaria (inculpații S. N. și J. G.).
P. încheierea camerei de consiliu nr. 3 din 25.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public – D. – S. Teritorial A. I. cu privire la învinuitul S. N., și, în baza art. 149/1 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a învinuitului S. N. pe o perioadă de 10 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 8/25.01.2013 conform art. 149 alin.1 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din L. nr. 39/2003 în scopul săvârșirii infracțiunii grave de trafic de migranți și trafic de migranți prev. de art. 71 alin. 1 din O.U.G nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.30 din data de 25.03.2014, instanța a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, până la data de 23.04.2014, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 4/UP/25.03.2014.
Judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă a inculpatului a constatat că, din probațiunea administrată de organele judiciare de anchetă, rezultă date ce pot fi considerate indicii temeinice care să creeze unui observator obiectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este acuzat.
La data de 30.09.2014, Tribunalul A., a confirmat mandatul de arestare preventivă nr. 8/25.01.2013 emis pe numele învinuitului S. N. pe o perioadă de 10 zile.
La data de 06.10.2014, instanța în baza art. 362 NCPP raportat la art. 208 NCPP a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul S. N..
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța constată că temeiul care a stat la baza luări măsurii arestării preventive a inculpatului este cel prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. și art. 226 C.pr.pen., respectiv că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare (infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.367 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar pentru infracțiunea de trafic de migranți prev. de art.263 alin.2 C.pen. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani) și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora- caracterul repetitiv al actelor materiale, impactul negativ în rândul societății civile, ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale- (f.165 dos.u.p.), și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța are în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modul și mijloacele de săvârșire, numărul mare al persoanelor traficate, scopul săvârșirii infracțiunilor-în vederea obținerii de foloase patrimoniale, amploarea activităților infracționale desfășurate care depășesc granițele țării, desfășurarea unor activități împărțite și prestabilite de identificare și racolare a unor migranți, precum și a unor transportatori care să realizeze transferul victimelor în străinătate.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, prima instanță constată că pentru buna desfășurare a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni se impune menținerea arestării preventive a inculpatului S. N., această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Prima instanță constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, în speță controlul judiciar, astfel cum s-a constatat mai sus.
Motivul invocat de inculpat pentru punerea sa în libertate și anume egalitatea de tratament juridic cu ceilalți inculpați nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive în condițiile în care arestarea preventivă este o măsură individuală care se ia față de fiecare inculpat în raport de criterii le enunțate la art.202 C.pr.pen., instanța putând dispune în aceeași cauză luarea unor măsuri preventive diferite sau chiar a niciuneia dintre ele în cazul anumitor inculpați, a mai reținut prima instanță.
Cu privire la cererea depusă la termenul de judecată din 24.11.2014, prin care inculpatul S. N. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, prima instanță a reținut că în motivarea cererii se arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. întrucât la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-a ascuns ori a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărire penală sau judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte, nu a încercat în nici un fel să influențeze un expert, un martor, să distrugă sau să altereze probe, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă, să exercite presiuni asupra persoanelor audiate în dosar sau că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Referitor la persoana inculpatului se arată că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are trei copii în întreținere, iar soția sa este foarte bolnavă.
Potrivit art. 242 alin. 2 NCPP, prima instanță constată că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului scontat.
Tribunalul a reținut că de la data menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile care au stat la baza luării măsurii, fiind întrunite dispozițiile art. 223 alin. 2 teza a II-a referitoare la condiția de pedeapsă de 5 ani sau mai mare precum și cea referitoare la necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere ale acesteia, anturaj, mediu, antecedentele penale și celelalte împrejurări reținute cu ocazia arestării preventive.
Contrar celor susținute de inculpat, prin apărător, măsurile preventive pot fi dispuse conform art.202 alin.1 C.pr.pen. și dacă sunt necesare în scopul bunei desfășurări a procesului penal; în cauză, procesul penal față de inculpat se află în etapa de început a fazei de judecată, care reclamă participarea inculpatului la cercetarea judecătorească.
Aspectele de ordin personal invocate de inculpat-soția bolnavă, copii minori în întreținere, nu înlătură necesitatea privării sale de libertate pentru realizarea scopului măsurii preventive.
Înlocuirea la acest moment a măsurii preventive a arestului ar fi lipsită de eficiență raportat la stadiul cercetării judecătorești și perioada scursă de la adoptarea acestei măsuri restrictive de libertate, a conchis prima instanță.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.
Motivarea contestației a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentantul D. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea, de asemenea, consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând încheierea primei instanțe prin prisma motivelor invocate în prezenta contestație, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a realizat o temeinică analiză a măsurii preventive luate față de inculpatul contestator și a dat o justă și pertinentă aplicare dispozițiilor art. 208 alin. 3 cu referire la art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin.
Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în judecată se menține și la acest moment procesual, astfel cum rezultă din analiza declarațiilor inculpatului, ale martorilor și ale celorlalți inculpați din cauză.
Infracțiunile în discuție, constituire de grup infracțional organizat și trafic de migranți, sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 5 de ani, în cazul infracțiunii prev. actualmente de art. 367 alin. 1 din noul Cod penal și cu închisoare de până la 10 ani, în cazul infracțiunii de trafic de migranți, prev. actualmente de art. 263 din noul Cod penal.
Din modul de săvârșire a presupuselor fapte, care se referă la un număr important de migranți, care au relevat organizare și o perseverență însemnată, rezultă un pericol social ridicat pentru ordinea publică, ce poate fi înlăturat, la acest moment procesual, numai prin privarea de libertate specifică arestării preventive a inculpatului, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pe care le exige art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Referitor la aspectele de ordin personal ale inculpatului în, în sensul că este tatăl a trei copii, că are o soție bolnavă și că a recunoscut faptele, Curtea, ca și prima instanță, de altfel, apreciază că la acest moment procesual nu ele poat prevala față de dezideratele de ordin general privitoare la prezervarea siguranței publice și la buna desfășurare a procesului penal, în speță, dată fiind strânsa legătură a inculpatului cu alte țări, existând un risc ridicat de sustragere a inculpatului de la judecată.
La acest moment procesual, situat la aproximativ 4 luni de zile de la arestarea preventivă inițială, Curtea nu poate desprinde concluzii favorabile inculpatului nici cu privire la termenul nerezonabil al arestării preventive astfel cum acesta este conturat în practica CEDO, mai ales dacă se are în vedere gravitatea acuzațiilor.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că arestarea preventivă a inculpatului corespunde cel mai bine scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală și că este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea respectivelor scopuri mai sus arătate, proporționalitate și necesitate prevăzute de alin. 3 din același articol de lege, Curtea, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. N. împotriva încheierii penale din data de 05.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În suma la plata căreia a fost obligat inculpatul nu intră și cheltuielile pentru plata interpretului, cheltuieli care, în conformitate cu 275 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 273 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, coroborat cu art. 7 alin. 3 lit. c din Lg. nr. 178/1997 și cu art. 1 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Ordinul Ministrului de Justiție nr. 772/C/2009, Curtea va acorda doamnei traducător autorizat V. I. onorariul în sumă de 92,6 lei (care nu include TVA), sumă ce se va plăti, potrivit art. 273 alin. 5 din noul Cod de procedură penală, de către C. contabilitate al Curții de Apel A. I. din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul S. N. împotriva încheierii penale din data de 05.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
În suma la plata căreia a fost obligat inculpatul nu intră și cheltuielile pentru plata interpretului, cheltuieli care, în conformitate cu 275 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, rămân în sarcina statului.
În baza art. 273 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, coroborat cu art. 7 alin. 3 lit. c din Lg. nr. 178/1997 și cu art. 1 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Ordinul Ministrului de Justiție nr. 772/C/2009, acordă doamnei traducător autorizat V. I. onorariul în sumă de 92,6 lei (care nu include TVA), sumă ce se va plăti, potrivit art. 273 alin. 5 din noul Cod de procedură penală, de către C. contabilitate al Curții de Apel A. I. din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Adrei D. B. T. C.
Red. ADB/Tehnored. CT
14.01.2015, 2 ex.
J.F. M. E. F.
ROMÂNIA A. I., 14.01.2015
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
C ă t r e,
CURTEA DE APEL A. I.
- S. economic -
Având în vedere că prin decizia penală nr.3/2015, pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ s-a stabilit onorariul traducătorului de limbă franceză V. I., în cuantum de 92,6 lei, reprezentând contravaloare servicii de traducere simultană la cască în ședința de judecată din 12.01.2015.
Vă solicităm să procedați la achitarea acestuia în favoarea traducătorului autorizat de limbă franceză V. I., pentru servicii de traducere din limba română în limba franceză și din limba Franceză în limba română.
Menționăm că la calculul contravalorii serviciilor prestate de traducător instanța a luat în considerare tariful/oră stabilit prin Ordinul nr.772/C/05 martie 2009 aferent traducerii la cască.
Anexăm alăturat factura fiscală nr. 29/14.01.2015 precum și un exemplar al dispozitivului deciziei penale nr. 3/2015, pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosarul nr._ .
Președinte, Grefier,
A. D. B. T. C.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 16/2015. Curtea de... | Tăinuirea (art. 221 C.p.). Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
