Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1625/107/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 101/2015
Ședința publică din data de 29.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier M. S. Ș.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. este reprezentat de
Procuror I. N.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul M. I. împotriva încheierii penale din data de 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul contestator M. I., aflat în prezent în P. A., asistat de avocat C. T., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța întreabă contestatorul și reprezentantul Parchetului dacă mai au alte cereri de formulat, aceștia arată că nu mai sunt alte cereri, împrejurare față de care se acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. T., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator M. I., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, în măsura în care se consideră necesară o măsură preventivă, solicită măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu. Arată că, nu există nici un indiciu că lăsat în libertate ar influența să zădărnicească aflarea adevărului, câtă vreme a colaborat cu organele de cercetare penală. Susține că, fapta s-a produs și pe baza provocării din partea victimei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea contestației formulată, întrucât chestiunile invocate de inculpatul contestator nu sunt suficiente, astfel instanța de fond a dispus în mod temeinic menținerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt arată că dorește să se împace cu partea vătămată și să plătească cheltuielile de spitalizare.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea penală din data de 24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. s-au dispus următoarele:
În baza art. 208 alin. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. I., fiul lui M. I. și M. Gafea, născut la data de 29.04.1964 în ., CNP:_, domiciliat în com. M., .. 710, jud. A., aflat în P. A..
În temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
1. Inculpatul M. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 135/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal.
S-a reținut în motivarea actului de sesizare că inculpatul, în data de 17.03.2015, în jurul orei 1225, pe fondul unui conflict spontan, aflându-se în fața magazinului sătesc din localitatea Mămăligani, ., i-a aplicat persoanei vătămate F. A. mai multe lovituri cu un topor în zona capului, feței și a gâtului atât cu muchia cât și cu tăișul toporului, în timp ce victima se afla în fața inculpatului în poziția șezut, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 – 70 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă și au pus în primejdie viața victimei.
2. S-a reținut că potrivit art. 208 alin. 2 NCPP, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului..
3. Instanța a considerat că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au încetat, ba mai mult au fost întărite de formularea acuzării prin trimiterea dosarului la judecătorul de cameră preliminară, etapă care s-a finalizat, fiind dispusă începerea judecății cauzei privindu-l pe inculpat.
4. S-a avut în vedere că fapta de omor în forma tentativei pentru care inculpatul este cercetat reprezintă o infracțiune intenționată contra vieții, iar legea prevede pentru aceasta o pedeapsă mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a apreciat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
5. De asemenea, instanța a reținut că măsura este proporțională cu scopul urmărit, prev. de art. 202 alin. 1 NCPP și anume ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”, fiind necesară ocrotirea ordinii publice de săvârșirea unor infracțiuni foarte grave, cum sunt cele contra vieții persoanelor.
Deși inculpatul este o persoană în vârstă cu afecțiuni, instanța a apreciat că acest aspect nu poate să pledeze în favoarea lăsării în libertate ori sub o măsură preventivă mai ușoară, având în vedere următoarele:
- fapta este extrem de gravă prin prisma modului de comitere, prin mai multe lovituri în cap și gât cu un topor, inclusiv cu tăișul asupra unei persoane în vârstă de 76 ani, aflat în poziția șezut, cauzându-i leziuni foarte grave, vindecabile în 70 zile de îngrijiri medicale și doar intervenția la timp a medicilor și rezistența fizică la o vârstă înaintată a victimei a condus la supraviețuirea acesteia;
- datorită violenței sporite și urmărilor produse, fapta inculpatului a creat un ecou negativ în comunitatea restrânsă din care inculpatul și victima fac parte, astfel că lăsarea inculpatului în libertate ori sub arest la domiciliu va genera un sentiment de insecuritate și neîncredere a opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a reprima infracțiunile violente și de a lua măsuri adecvate, proporționale cu necesitatea restabilirii ordinii publice;
- durata arestării preventive nu a depășit la acest moment un termen rezonabil având în vedere că nu au trecut 100 zile de la arestarea inițială.
6. În consecință, instanța, în baza art. 208 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. I., aflat în P. A..
În temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. I..
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație inculpatul M. I., fără a depune în scris motivele.
Prezent la termenul de judecată din data de 29 iunie 2015, inculpatul a arătat că dorește să fie judecat în stare de libertate deoarece intenționează să se împace cu persoana vătămată și să-i plătească cheltuielile de spitalizare.
Analizând contestația formulată prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Tribunalul A. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului M. I., în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, acesta fiind trimis în judecată, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal.
Curtea constată că în mod corect că instanța de fond a reținut că din probele existente la dosar rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată și că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Sub aspectul stării de fapt, prin rechizitoriu s-a reținut în esență că, în data de 17.03.2015, în jurul orei 1225, pe fondul unui conflict spontan, aflându-se în fața magazinului sătesc din localitatea Mămăligani, ., inculpatul M. I. i-a aplicat persoanei vătămate F. A. mai multe lovituri cu un topor în zona capului, feței și a gâtului atât cu muchia, cât și cu tăișul toporului, în timp ce victima se afla în fața inculpatului în poziția șezut, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 – 70 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă și au pus în primejdie viața victimei.
Suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea rezultă din mijloacele de probă administrate, respectiv din: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; planșe fotografice efectuate victimei de către organele de poliție înainte ca aceasta să fi fost ridicată de la fața locului de către ambulanță; raport de expertiză medico-legală întocmit în data de 18 martie 2015; declarațiile martorilor D. R., N. M. T. și G. R. ; proces verbal de ridicare de la fața locului a toporului și a obiectelor care purtau urme ale infracțiunii; declarațiile inculpatului M. I. care recunoaște și regretă fapta, precizând că a aplicat mai multe lovituri cu toporul în zona capului și a gâtului persoanei vătămate.
Curtea de Apel constată că raportat la gravitatea faptei care face obiectul judecății în această cauză, la modul și circumstanțele de comitere a acesteia, la urmările asupra stării de sănătate și integrității corporale a victimei F. A., privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
Faptele de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate considerabilă sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 10 și 20 ani (între 5 și 10 ani închisoare pentru forma tentativei), gravitate care reiese și din împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârșită, respectiv prin aplicarea mai multor lovituri victimei, cu un topor, în zone anatomice vitale, în prezența mai multor persoane
Relevantă în aprecierea gravității faptei este și rezonanța socială a acesteia, fapta ajungând la cunoștința persoanelor din comunitatea în care locuiesc părțile, o parte din vecinii acestuia fiind audiați în calitate de martori în prezenta cauză, organele judiciare având obligația să reacționeze ferm în cazul faptelor prin care se aduce atingere dreptului la viață.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune măsura arestului la domiciliu, Curtea reține că la acest moment, urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 361/7 mai 2015 prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 222 Cod procedură penală (deoarece nu reglementează termenul pentru care poate fi luată această măsură în cursul judecății și nici durata maximă) și în absența intervenției legiuitorului până la momentul pronunțării prezentei decizii, în cursul judecății instituția arestului la domiciliu nu este aplicabilă. În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, Curtea apreciază că raportat la gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, la impactul negativ al acesteia asupra opiniei publice, la acest moment procesual singura măsură preventivă necesară și proporțională, este măsura arestării preventive.
Fapte de natura celor de care este acuzat inculpatul presupun o puternică rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică, iar judecarea sa în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Menținerea măsurii arestării preventive se justifică și din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O. care, în aplicarea dispozițiilor art. 5 § 3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale, a arătat că motivele pentru a menține o persoană arestată în detenție preventive sunt „suficiente și pertinente” atunci când interesul public al menținerii ordinii în cauză trece înaintea dreptului persoanei de a fi judecată în libertate, în condițiile în care ordinea publică rămâne realmente amenințată raportat la persoana în cauză și la natura infracțiunii, care produce o anumită tulburare socială.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 206 alin. 3, 5 Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. I., împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul A. în data de 24 iunie 2015, în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. I. împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul A. în data de 24 iunie 2015 în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
A. P. M. S. Ș.
Red.A.P
Tehnored. MSS/A.P
2 ex./6 iulie 2015
Jud. fond D. M. S.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 594/2015. Curtea... → |
|---|
