Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 504/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-08-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIE PENALĂ Nr. 504/2014

Ședința publică de la 14 August 2014

Completul compus din:

Judecător de drepturi și libertăți A. P.

Grefier L. B.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:

A. P. - procuror

Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale nr. 81/09 august 2014 pronunțată de T. A..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul H. V. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța procedează la identificarea inculpatului cu datele de stare civila, aducându-i la cunoștință motivele declarării căii de atac de către P. de pe lângă T. A..

Întrebat fiind, inculpatul H. V. arată că menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să formuleze precizări suplimentare.

Reprezentanta Ministerului Public depune la dosarul cauzei copie a raportului de constatare medico-legală dispusă în cauză, declarații de martori a numiților G. M., B. M., M. I. și C. I. M., precum și declarația părții civile H. I..

Instanța dispune suspendarea ședinței pentru a da posibilitatea apărării de a studia documentele depuse de reprezentanta Parchetului la dosarul cauzei.

După reluarea cauzei, întrebate fiind părțile și reprezentanta Parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației formulate de P. de pe lângă T. A., desființarea încheierii nr. 81/2014 pronunțată de T. A. și rejudecarea propunerii de arestare preventivă formulată de parchet cu consecința admiterii acestuia și luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile față de inculpatul H. V..

Consideră că luarea măsurii arestării preventive se impune în interesul bunei desfășurări a procesului penal, având ca temei disp. art. 223 alin. 2 C. pr. pen., în cauză existând suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă de omor asupra victimei, cu care este în relații apropiate, fiind membrii de familie.

Arată că fapta săvârșită este gravă, a vizat viața unei persoane, iar pedeapsa prevăzută este mai mare de 5 ani și consideră că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică raportat la persoana acestuia și la circumstanțele comiterii faptei.

Consideră că motivarea instanței de fond care nu a dispus luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive nu poate fi primită în condițiile în care la acest moment nu există dovezi clare că fapta inculpatului s-ar fi comis în legitimă apărare, precum nu poate fi primită nici susținerea instanței referitoare la faptul că comunitatea din care face parte inculpatul nu ar resimți o stare de insecuritate socială la lăsarea acestuia în stare de libertate.

Solicită a se avea în vedere declarația martorului ocular G. M. care lămurește în mod obiectiv starea de fapt, având în vedere că declarațiile inculpatului, a părții vătămate și a mamei acestora sunt diferite în ceea ce privește starea de fapt.

Apreciază ca fiind necesară îndepărtarea inculpatului de partea vătămată, în cauză fiind dovedit aspectul că între aceștia există o stare conflictuală veche, ei nefiind la primul conflict de acest gen, având în vedere că în urmă cu câțiva ani s-a mai comis o tentativă de omor care a fost acoperită de membrii familie.

De asemenea consideră că măsura controlului judiciar dispusă de prima instanță nu înlătură starea de pericol pentru partea vătămată și pentru mama acestora în condițiile în care în cursul lunii iulie inculpatul a fost sancționat de către organele de poliție pentru un scandal cu mama sa. Arată că o măsură mai puțin drastică, respectiv măsura arestului la domiciliu, presupune de asemenea prezența inculpatului lângă victimă, și raportat la aceasta apreciază că starea de pericol nu ar fi înlăturată în acest mod.

Concluzionând, apreciază că la acest moment în cauză se impune admiterea cereri formulată de P. de pe lângă T. A. și luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile.

Avocat P. E., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. V. solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă T. A., menținerea încheierii nr. 81/09.08.2014 pronunțată de T. A. și pe cale de consecință menținerea măsurii controlului judiciar stabilită în sarcina inculpatului, considerând că în cauză nu se impune luarea unei măsuri mai drastice.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, conflictul fiind spontan, bazat pe conflicte anterioare dintre cei doi frați și pe baza consumului de alcool.

Consideră că conflictul poate fi soluționat între cele două părți având în vedere starea de rudenie a acestora.

Arată că din declarațiile depuse la acest termen de judecată rezultă că există o stare de conflict între cei doi frați de mai mult timp, iar din declarația martorei G. rezultă că mama acestora l-a apostrofat pe partea vătămată și raportat la acesta apreciază că la acest moment nu se poate stabilii cu certitudine care este partea vătămată și care este agresorul, și nici care este raportul vinovăției celor două părți.

Susține că în cauză este vorba despre o legitimă apărare a inculpatului considerând că măsura arestului preventiv ar fi excesivă.

Arată că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că poziția victimei-agresor, în momentul aplicării loviturilor se va stabilii din ansamblul probelor, astfel că nu se poate stabili cu certitudine, la acest moment modalitatea de atac și a loviturilor, și cine a fost agresat.

Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura arestului preventiv se poate lua doar în mod excepțional și nu se poate susține că opinia publică ar putea fi afectată având în vedere că martorii sunt familiarizați cu conflictele dintre cei doi frați.

Apreciază că măsura controlului judiciar, prin impunerea unor obligații în sarcina inculpatului, este suficientă pentru realizarea scopul măsurilor preventive.

Arată că din declarațiile martorilor nu rezultă cu certitudine vinovăția doar a inculpatului precum nici modalitatea de săvârșire a faptei, și raportat la aceasta consideră că nu este oportună luarea unei măsuri atât de severe.

Solicită a se avea în vedere că din raportul medico-legal rezultă că ambele părți au avut nevoie de îngrijiri medicale și apreciază că inculpatul nu este singurul care prezintă pericol real față de familia sa. Arată că din declarația părții vătămate rezultă că acesta l-a iertat pe fratele său în ceea ce privește latura civilă, considerând că în cauză există o cale de împăcare a celor două părți.

Având ultimul cuvânt inculpatul H. V. arată că s-a apărat, având în vedere că a fost lovit de către fratele său cu bâta în cap și de frică l-a lovit la rândul său cu cuțitul. Solicită menținerea măsurii controlului judiciar.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI

Asupra contestației de față:

Prin încheierea penală nr. 81/09 august 2014 pronunțată de T. A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 227 alin. 1 Cpp, a fost respinsă propunerea formulată de P. de pe lângă T. A. față de inculpatul H. V., fiul lui H. I. și H. M., născut la data de 23.05.1987 în mun. B., jud. A., domiciliat în com. Jidvei, ., jud. A., CNP:_, posesor C.I. ..X. nr._,

privind luarea măsurii arestării preventive.

În baza art. 227 alin. 2 raportat la art. 211, art. 215 Cpp, s-a luat față de inculpatul H. V. măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cpp, s-a stabilit ca pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului B., conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cpp, pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a țării, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În temeiul art. 215 alin. 4 Cpp, a fost desemnată Poliția Municipiului B. să supravegheze respectarea obligațiilor impuse pe durata controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 3 Cpp, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se va putea înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. a reținut următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2014, sub dosar nr._, P. de pe lângă T. A. a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpatului H. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 C.pen. cu aplic. art.199 al.1 C.pen.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 07.08.2014, în timp ce se aflau la locuința victimei situată în satul Veseuș, nr. 216, ., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, suspectul H. V. i-a aplicat fratelui său H. I. mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie provocându-i plăgi tăiate la nivelul membrului superior stâng, a hemitoracelui stâng și abdomenului.

Victima a fost transportată la Spitalul municipiului B., unde i-a fost stabilit diagnosticul: „plagă înjunghiată toracică, plagă înjunghiată antebraț stâng și plagă înjunghiată penetrantă abdominală”, iar pentru plaga abdominală s-a intervenit chirurgical la data de 08.08.2014.

Potrivit concluziilor preliminare întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală A. nr. 2120/08.08.2014 s-a stabilit că persoana vătămată H. I. a prezentat la data de 07.08.2014 „plagă înjunghiată hemitorace stâng supramamelonar, plagă înjunghiată penetrantă abdominală (epigastru), plagă înjunghiată braț stâng, agresiune, iar pentru plaga abdominală s-a intervenit chirurgical la data de 08.08.2014. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor – înțepător, iar aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei și necesită 16 – 18 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

S-a reținut că starea de fapt mai sus amintită este dovedită cu următoarele mijloace de probă aflate la dosar: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; concluzii provizorii medico-legale privind leziunile persoanei vătămate H. I., întocmite de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală A.; constatări preliminare cu privire la leziunile suspectului H. V. întocmite de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală A.; declarațiile martorilor H. M., MEDEȘEAN A. și C. D.; declarațiile inculpatului H. V. care recunoaște și regretă fapta.

S-a apreciat că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Analizând actele si lucrările dosarului, în conformitate cu art. 223 și urm. NCPP, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că din probele administrate până la acest moment procesual rezultă cu valoare de suspiciune rezonabilă că, în seara zilei de 07.08.2014, în timp ce se aflau la locuința victimei situată în satul Veseuș, nr. 216, ., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, suspectul H. V. i-a aplicat fratelui său H. I. mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie provocându-i plăgi tăiate la nivelul membrului superior stâng, a hemitoracelui stâng și abdomenului.

S-a reținut că, din declarațiile martorilor și a părților rezultă că fapta s-a petrecut pe fondul unui conflict spontan și a consumului de alcool în condițiile în care cel care a început conflictul a fost victima, care i-a aplicat un pumn în gură și o lovitură cu bâta în cap inculpatului, care apoi a ripostat, lovind cu cuțitul, apreciindu-se de judecător că la acest moment există indicii care pot duce la concluzia unei legitime apărări, care, desigur, urmează a fi stabilită în continuare în cursul cercetărilor.

S-a avut în vedere și declarația părții vătămate depusă de procuror cu ocazia dezbaterii propunerii de arestare, în care aceasta nu relevă faptul că ar fi început scandalul, declarație care este însă luată sub rezerva împrejurării că victima se afla înainte de operație chirurgicală, precum și sub rezerva faptului că celelalte probe indică indicii că inculpatul ar fi fost primul agresat.

De asemenea, s-a reținut, tot din această declarație, că victima, care este fratele inculpatului, a arătat că dorește să se împace cu acesta, aspect invocat și de inculpat în declarația sa dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți.

Chiar dacă împăcarea ar avea consecințe doar pe latură civilă, la acest moment procesual judecătorul de drepturi și libertăți a concluzionat că între cei doi nu există un conflict vechi și că fapta s-ar fi săvârșit în scopul unei răzbunări, cum a susținut acuzarea.

S-a reținut că din declarațiile inculpatului, în acest cadrul procesual rezultă că au mai fost conflicte între cei doi frați, în care s-au lovit reciproc cu obiecte apte să producă leziuni grave, respectiv cuțit și furcă, însă cei doi s-au împăcat de fiecare dată și au conviețuit împreună în casă cu mama lor.

S-a constatat că faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă aflate la dosar: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; concluzii provizorii medico-legale privind leziunile persoanei vătămate H. I., întocmite de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală A.; constatări preliminare cu privire la leziunile suspectului H. V. întocmite de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală A.; declarațiile martorilor H. M., MEDEȘEAN A. și C. D.; declarațiile inculpatului H. V. care recunoaște și regretă fapta; declarația părții vătămate H. I., depusă în cursul dezbaterii propunerii de arestare.

În practica judiciară internă în materia măsurilor preventive au fost conturate criteriile care stau la baza evaluării pericolului concret pentru ordinea publică, întemeiate și pe practica CEDO, anterior modificărilor Codului de procedură penală, ce sunt coroborate cu noile criterii de evaluare expres prevăzute de NCPP, criterii care s-a apreciat că nu sunt întrunite în privința inculpatului.

Judecătorul de drepturi și libertăți a menționat că nu exclude faptul că în cauză există indiciile comiterii unei infracțiuni de tentativă de omor, relevate la acest moment de actele medicale (care desigur pot fi contestate și reaanalizate pe parcursul derulării urmăririi penale), infracțiune gravă, a cărei incriminare ocrotește una din cele mai importante valori sociale, și anume viața persoanei.

Însă s-a apreciat că gravitatea incriminării nu conduce automat la luarea unei măsuri preventive, chiar dacă este o infracțiune enumerată la art. 223 alin. 2 Cpp, fiind necesar a se examina și celelalte criterii legate de faptă și persoană, enumerate în același articol, precum și analizarea oportunității luării măsurii în raport de reacția publică.

S-a avut în vedere că, fapta a fost comisă într-un mod particular, între doi frați care au mai avut conflicte anterioare și în care victima nu a stat în pasivitate nici cu ocazia prezentei fapte, ceea ce a determinat reacția inculpatului care a condus la leziunile grave constatate medico-legal. S-a apreciat că acest aspect nu poate fi exclus din cadrul analizării oportunității luării celei mai grave măsuri preventive și anume arestarea, care este o măsură excepțională, starea de libertate fiind starea normală.

De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere faptul că între cei frați au mai fost conflicte generate tot de victimă, în sensul aplicării primelor lovituri, și de fiecare dată cei doi s-au împăcat și au putut conviețui împreună. Nu se poate considera că există o stare de ură sau răzbunare între cei doi frați câtă vreme amândoi doresc să se împace și regretă, aspect ce poate fi avut în vedere pe latură penală ca element circumstanțial în raport de prezenta încadrare dată faptei, în acest moment.

S-a apreciat că formularea prezentei propuneri și a acuzării pentru o infracțiune gravă este un element care să conștientizeze atât inculpatul, cât și victima asupra gravității urmărilor ce pot decurge din asemenea conflicte asupra sănătății, vieții și libertății lor.

S-a reținut și faptul că pericolul pentru ordinea publică presupune o stare de fapt și care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, stare de fapt ce trebuie întemeiată pe probe certe. Aceasta presupune existența unei reacții colective față de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice. S-a apreciat că în speță, din probele administrate, rezultă că nu s-a produs un astfel de impact în rândul opiniei publice, astfel că nu se poate vorbi de existența unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere toate circumstanțele referitoare la fapte, dar și la persoana inculpatului.

Pentru a se susține că inculpatul prezintă un pericol public prin lăsarea lui în libertate care să justifice luarea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este afectată dacă acesta este liber, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei. Dispozițiile art. 23 din Constituția României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

Însă, în speța de față, datorită particularității ei arătate anterior, judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că, deși fapta este gravă și, prin ea însăși produce un ecou negativ, comunitatea din care face parte inculpatul nu ar simți o insecuritate socială la lăsarea sa în libertate, întrucât inculpatul nu a săvârșit fapta împotriva altor membri ai comunității, ci în interiorul familiei. S-a reținut că faptele de violență în familie sunt foarte grave și produc un impact negativ, însă în situația strict de față, conflictele derulate între cei doi frați au fost spontane, comise prin lovituri din partea ambelor părți, așa cum a fost și în seara zilei de 7 august 2014.

Prin urmare, s-a menționat că nu se poate vorbi de o reacție de temere a comunității față de inculpat, cum nu există nici față de victimă. Mai mult, s-a avut în vedere că inculpatul, până la stabilirea datei și orei de soluționare a propunerii de arestare nu a fost reținut, fiind citat conform art. 225 alin. 3 NCPP, iar în acest interval a fost la domiciliu și s-a prezentat la data fixată de instanță, dând o declarație în acest sens și exprimându-și regretul în raport de fapta comisă, astfel că nu există date că inculpatul ar încerca să se sustragă sau să influențeze cercetările, dând dovadă de cooperare.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că nu se poate vorbi de o lipsă de fermitate a organelor judiciare în stoparea faptelor care pun în pericol viața persoanei ori în protejarea cetățenilor, dacă inculpatul va fi cercetat în stare de libertate, întrucât reacția fermă a autorităților nu presupune doar luarea arestării preventive, chiar simpla formulare a acuzării și a începerii cercetărilor constituind o asemenea reacție fermă, astfel încât cetățenii să cunoască faptul că dacă săvârșesc infracțiuni de acest tip sunt aduși în fața organelor judiciare, și se pot formula și lua împotriva lor măsuri preventive de diferite grade de restrângere a drepturilor lor.

Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și că fapta s-a comis pe fondul împrejurării că a fost lovit anterior de victimă, precum și pe fondul consumului excesiv de alcool al său și a victimei, care este fratele său.

CEDO a statuat constant în practica sa faptul că organele judiciare nu pot să ia măsura arestării preventive decât în mod excepțional și după o analizare a oportunității luării altor măsuri preventive mai puțin restrictive.

Prin urmare s-a apreciat că scopul măsurilor preventive, acela al bunei desfășurări a procesului penal prin prezența inculpatului la cercetări poate fi atins și fără privare de libertate, prin luarea măsurii controlului judiciar, prev. de art. 211 NCPP.

Noul cod de procedură penală prevede măsuri preventive cu o paletă largă de restricții, tocmai pentru a se plia pe cât mai multe tipuri de stări de fapt și pentru a oferi organelor judiciar posibilitatea de a alege cea mai potrivită măsură în funcție de datele particulare ale fiecărui dosar.

Prin urmare, s-a apreciat că măsura controlului judiciar, cu obligațiile prev. la art. 215 alin. 1 NCPP, care sunt obligatorii și care presupun supravegherea inculpatului de organele de poliție, precum și cu obligațiile de art. 215 alin. 2 NCPP, acelea de a nu depăși limita teritorială a României, precum și interdicția ca inculpatul să mai poarte arme, deci inclusiv cuțit, este o măsură adecvată și de natură să înlăture orice stare de pericol care s-ar putea crea în rândul opiniei publice prin lăsarea în libertate a inculpatului. Conchizând, judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că la acest moment procesual, în raport de particularitățile faptei legate de modalitatea concretă de comitere, de persoana inculpatului și a victimei, nu este oportună luarea măsurii arestării preventive, cea mai severă măsură preventivă, ci o alta mai puțin restrictivă, dar tot cu supraveghere strictă și interdicția de a purta arme și a părăsi țara, este de natură să conducă la atingerea scopului măsurilor preventive, dar și la ocrotirea ordinii și liniștii publice, precum și a cetățenilor față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.

Astfel, în baza art. 227 alin. 1 Cpp, a fost respinsă propunerea formulată de P. de pe lângă T. A. față de inculpatul H. V., privind luarea măsurii arestării preventive și în baza art. 227 alin. 2 raportat la art. 211, art. 215 Cpp, s-a luat față de acesta măsura controlului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă T. A., solicitând desființarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii propunerii de arestare preventivă a inculpatului H. V..

În susținerea contestației s-a arătat că în mod neîntemeiat s-a reținut de judecătorul de drepturi și libertăți că în cauză ar exista indiciile existenței legitimei apărări, deoarece probele administrate nu confirmă varianta susținută de inculpat, care avea tot timpul asupra sa unu cuțit și a reacționat prin lovirea victimei de trei ori, în zone vitale care i-au pus viața în primejdie. S-a arătat că din declarația persoanei vătămate și a martorei H. M. reiese că partea vătămată era așezată pe canapea în momentul în care a fost lovită cu cuțitul de inculpat. Referitor la leziunile pe care le-a prezentat inculpatul în zona capului s-a arătat că din declarația persoanei vătămate a rezultat că acesta a venit la domiciliu prezentând aceste lovituri fiind lovit de mai multe persoane în data de 07 august 2014. S-a apreciat că starea de ebrietate în care se afla inculpatul nu poate constitui o scuză, cu atât mai mult cu cât și anterior a mai avut conflicte cu fratele său pe care l-a lovit cu un cuțit în zona toracică, acesta suferind o intervenție chirurgicală la un spital în Cluj N..

Contestatorul a apreciat că în cauză nu este oportună luarea măsurii controlului judiciar ci a măsurii arestării preventive, câtă vreme rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și pe baza evaluării gravității faptei – o infracțiune contra vieții comisă asupra unui membru de familie, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, prin folosirea unui cuțit, obiect vulnerant apt să producă moartea unei persoane, intensitatea celor trei lovituri care au produs trei plăgi părții vătămate, precum și a altor împrejurări referitoare la persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, se constată că privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

S-a arătat că în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, declarațiile martorilor H. M., M. A. și C. D., declarațiile suspectului, concluziile provizorii privind leziunile persoanei vătămate, declarația persoanei vătămate H. I..

S-a făcut referire la faptul că din evidențele organelor de poliție reiese faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional în data de 29 iulie 2014, în urma unei altercații cu mama sa.

Contestatorul a arătat că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat prin prisma naturii infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, prin prisma persoanei acestora, a contextului în care au comis fapta, a urmărilor produse, a gravității faptei și a posibilității ca prin lăsarea în libertate alte persoane să fie încurajate să comită fapte asemănătoare. S-a apreciat că în cazul de față, toate aceste criterii și condiții sunt perfect îndeplinite pentru a concluziona că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a arătat că nu este întemeiată aprecierea instanței referitoare la faptul că nu ar fi resimțită o stare de insecuritate de membrii comunității prin lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care legiuitorul a statuat prin art. 199 Cod penal contrariul, respectiv că aceste fapte comise asupra unui membru de familie sunt foarte grave, iar maximul special se majorează cu o treime.

Analizând contestația formulată raportat la dispozițiile legale în materie și la motivele invocate, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. reține următoarele:

Inculpatul H. V. este cercetat în dosarul nr. 356/P/2014 al Parchetului de pe lângă T. A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal.

Starea de fapt care a justificat formularea propunerii de arestare preventivă de către procuror, constă în esență în aceea că, în seara zilei de 07.08.2014, în timp ce se aflau în locuința situată în satul Veseuș, nr. 216, ., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat fratelui său H. I. mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie provocându-i plăgi tăiate la nivelul membrului superior stâng, a hemitoracelui stâng și abdomenului.

Din actele existente la dosar rezultă că victima a fost transportată la Spitalul municipiului B., unde i-a fost stabilit diagnosticul: „plagă înjunghiată toracică, plagă înjunghiată antebraț stâng și plagă înjunghiată penetrantă abdominală”, iar pentru plaga abdominală s-a intervenit chirurgical la data de 08.08.2014.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. A. I. constată că pentru a reține această stare de fapt, organele de urmărire penală au avut în vedere aspectele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, declarațiile martorilor H. M., M. A. și C. D., declarațiile suspectului, concluziile provizorii privind leziunile persoanei vătămate, declarația persoanei vătămate H. I.. Aceste mijloace de probă relevă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv o infracțiune intenționată contra vieții, care este enumerată printre cele care potrivit art. 223 alin. 1 Cod procedură penală justifică luarea măsurii arestării preventive.

Analizând aspectele reținute de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. referitoare la starea de fapt, rezultă că în mod neîntemeiat s-a dat eficiență susținerii inculpatului în sensul că în cauză ar fi întrunite condițiile legitimei apărări, în condițiile în care, astfel cum a reținut contestatorul, martora H. M. a declarat că în momentul în care inculpatul i-a aplicat fratelui său loviturile cu cuțitul acesta stătea rezemat de marginea canapelei: „Partea vătămată H. I. se afla pe pat în poziția șezând, rezemat de marginea canapelei, iar H. V. s-a ridicat de jos cu genunchiul drept pe pămănt și în acel moment l-a tăiat în trei locuri cu briceagul pe care l-a scos din buzunarul pantalonului.” (fila 33)

Același aspect rezultă și din declarația martorei G. M., depusă de procuror anterior acordării în dezbateri în prezenta procedură, una dintre vecinele care a auzit scandalul din locuința părților și care a arătat că în momentul în care a intrat în bucătărie l-a văzut pe inculpatul H. V. întins pe dușumea pe partea dreaptă, lovit la colțul gurii și la ochiul stâng și l-a ajutat să se ridice, împingându-l în camera cealaltă. Martora a menționat că H. I. era în picioare iar mama sa l-a împins către canapea, după care la scurt timp a venit din cameră inculpatul cu un cuțit în mână, apropiindu-se de partea vătămată. Martora a arătat că în acel moment partea vătămată a luat de jos un laț de lemn, pe care l-a scăpat în urma intervenției mamei sale H. M., fără ca inculpatul să fie lovit cu acest obiect. În continuare martora a precizat că inculpatul a ajuns lângă partea vătămată, s-au împins și au căzut peste lada de lemn aflată în continuarea canapelei, victima fiind în poziția șezând, iar inculpatul peste el. În acel moment victima l-a prins pe inculpat de gât, iar acesta l-a lovit cu cuțitul în mâna stângă, martora menționând că s-a speriat foarte tare și în drumul spre ieșire și-a întors capul observând că H. M. îl tragea pe inculpat de pe victimă, care avea sânge în brațul stâng și în zona pieptului.

Au fost redate parțial declarațiile din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, cu mențiunea că urmează a fi verificate toate aspectele invocate în apărare de acesta, însă până la acest moment procesual din mijloacele de probă administrate nu reiese existența unei cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale, care să împiedice luarea unei măsuri preventive față de inculpat.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. A. I. împărtășește opinia contestatorului în sensul că raportat la gravitatea faptei care face obiectul cercetării în această cauză, la modul și circumstanțele de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a aspectelor care caracterizează persoana inculpatului, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Fapta de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate considerabilă sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 5 și 10 ani, maxim special care potrivit art. 199 Cod penal se majorează cu o treime, având în vedere că actul de agresiune a fost îndreptat asupra unui membru de familie, gravitate care reiese și din împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârșită: prin folosirea unui obiect apt să producă moartea și aplicarea mai multor lovituri, care au cauzat părții vătămate leziuni grave, în special la nivelul abdomenului, care au pus în primejdie viața acesteia; inculpatul a acționat în prezența mamei sale și a martorei G. M., după ce conflictul inițial dintre el și fratele său încetase, cei doi fiind despărțiți de martore, din a căror declarații reiese că acesta a fost cel care a venit din camera alăturată cu un cuțit și s-a îndreptat spre partea vătămată, care a încercat să-l strângă de gât tocmai pentru a se apăra de inculpat.

În mod corect contestatorul a făcut referire în susținerea contestației și implicit a propunerii de luare a măsurii arestării preventive și la aspectele care caracterizează persoana inculpatului. Contrar celor reținute de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. A. I., inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 8 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru săvârșirea infracțiunii de furt și violare de domiciliu, în prezent fiind în termenul de încercare al suspendării condiționate. Din declarațiile persoanelor audiate în prezenta cauză, reiese și existența stării conflictuale existente între cei doi frați, numitul H. I. fiind lovit cu un cuțit în urmă cu mai mulți ani de inculpat, lovitură în urma căreia a necesitat o intervenție chirurgicală într-o unitate sanitară din Cluj-N.. Inculpatul a recunoscut acest act de agresiune invocând faptul că și cu acea ocazie victima a fost aceea care a exercitat prima acte de agresiune asupra sa. Acest incident nu face obiectul cercetării în prezenta cauză, însă relevă caracterul violent al inculpatului, întărit și de faptul că în urma unui scandal provocat cu mama sa a fost sancționat contravențional de organele de poliție. În același context trebuie menționat că martora G. M. a relatat că după finalizarea conflictului, l-a auzit pe inculpat spunând de mai multe ori că în seara respectivă îl omoară pe fratele său.

Un alt aspect criticabil reținut în încheierea contestată este legat de aprecierea că membrii comunității din care face parte inculpatul nu resimt o stare de insecuritate socială prin lăsarea sa în libertate, întrucât acesta „nu a săvârșit fapta împotriva altor membrii ai comunității, ci în interiorul familiei”. Dimpotrivă, astfel de fapte, săvârșite asupra unui membru de familie sunt percepute de opinia publică ca fiind de gravitate mult mai ridicată, având în vedere relațiile de afecțiune care ar trebui să existe între membrii familiei. Or, atâta timp cât inculpatul nu manifestă compasiune față de propriul său frate, este justificată concluzia că lăsarea sa în libertate creează o stare de insecuritate în rândul membrilor comunității din care face parte, cu atât mai mult cu cât așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, starea conflictuală dintre cei doi frați este de notorietate în rândul acestora, fiind necesară intervenția organelor judiciare pentru a restabili climatul de ordine și siguranță publică.

Concluzionând judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. A. I., reține că elementele expuse anterior, referitoare la gravitatea prezumtivei fapte săvârșită de inculpat, coroborat cu aspectele care caracterizează persoana acestuia, întemeiază concluzia că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, organele judiciare având obligația să reacționeze ferm în cazul faptelor prin care se aduce atingere dreptului la viață. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.

Referitor la susținerea apărătorului inculpatului în sensul că este suficientă măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea contestată, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. apreciază că raportat la gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, la impactul negativ al acesteia asupra opiniei publice, la acest moment procesual singura măsură preventivă necesară și proporțională, este măsura arestării preventive. Chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a Franței).

Față de cele menționate anterior, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. apreciază ca întemeiată contestația formulată de P. de pe lângă T. A. și în baza art. 204 alin. 7, 10 Cod procedură penală o va admite, cu consecința desființării încheierii atacate, urmând ca în baza art. 226 Cod procedură penală, raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. A. și arestarea preventivă a inculpatului H. V., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare emis în baza prezentei decizii.

În baza art. 274 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va acorda onorariul în sumă de 100 lei apărătorului desemnat din oficiu, sumă care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale nr. 81/09 august 2014 pronunțată de T. A. pe care o desființează în întregime și rejudecând:

Admite propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. A. și dispune arestarea preventivă a inculpatului H. V., fiul lui I. și M., născut în data de 23 mai 1987, în B., jud. A., CNP_, domiciliat în comuna Jidvei, ., jud. A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare emis în baza prezentei decizii.

În baza art. 274 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul în sumă de 100 lei apărătorului desemnat din oficiu, sumă care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2014.

Judecător de drepturi și libertăți Grefier

A. P. L. B.

Red. A.P.

Tehnored. L.B

2 ex/18 august 2014

J. Fond D. S.

← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel...		Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 485/2014. Curtea... →

Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA