Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 922/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 922/A/2015

Ședința publică din data de 07.10.2015

Completul constituit din:

Președinte: S. T.

Judecător: G. L. O.

Grefier: D. F.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. S. T. A. reprezentat prin procuror D. Magdea

Pe rol se află judecarea apelului formulat de către D. S. T. A. împotriva sentinței penale nr. 106/18.05.2015 a Tribunalului A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al intimatului-inculpat P. B. E., av. Surpețean M., lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului-inculpat P. B. E. precizează instanței că adresa la care a fost citat intimatul este ultima indicată de acesta la instanța de fond.

Nefiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra prezentului apel.

Reprezentanta D. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris.

În susținere se arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât a combinat dispozițiile legale din vechiul și noul Cod penal. Se precizează că odată cu publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție încetează. Astfel că, așa cum a stabilit Curtea Constituțională, dispozițiile art. 5 C.pen sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor de legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Se mai aduce în vedere de către reprezentanta D. și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/06.10.2014 prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 alin. 1) C.pen trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014.

Față de aceste dispoziții se apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere că pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și pentru infracțiunea de înșelăciune s-a făcut aplicarea dispozițiilor noului Cod penal în ceea ce privește prescripția răspunderii penale și a noului Cod de procedură penală în ceea ce privește încetarea procesului penal, iar pentru infracțiunea de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport falsificate s-a făcut aplicarea dispozițiilor vechiului Cod penal cu privire la prescripția răspunderii penale și a vechiului Cod de procedură penală cu privire la încetarea procesului penal.

Reprezentanta D. consideră că instanța de fond, adoptând o asemenea soluție a procedat nu numai la combinarea de dispoziții penale din două Coduri penale succesive, dar a procedat și la combinarea de dispoziții procedurale penale din două Coduri de procedură penală succesive, împrejurare care atrage nelegalitatea hotărârii.

Se mai arată că pentru infracțiunea de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport falsificate prevăzută de art. 20 din vechiul Cod penal și raportat la art. 273 din Legea 86/2006, instanța a dispus încetarea procesului penal pe art. 11 pct. 2 lit.b) raportat la art.10 lit. g) din vechiul Cod de procedură penală, deși potrivit legii de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală acesta intră în vigoare la data de 1 februrie 2014 dată de la care se abrogă Codul de procedură penală de la 1968.

În acest context, se solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate numai în ceea ce privește latura penală. Procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale la judecata în fond, se solicită instanței să constate că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal și să pronunțe o nouă hotărâre legală și temeinică în sensul încetării procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6) C.pr.pen raportat la art. 16 alin. 1) lit. f) C.pr.pen cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 367 alin. 1) C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen; cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune în dauna firmelor B. și H. să se pronunțe încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6) C.pr.pen raportat la art. 16 alin. 1) lit. f) C.pr.pen, fapte prevăzute de art. 224 alin. 1) și 2) C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen; iar cu privire la ultima infracțiune, care nu este prescrisă potrivit dispozițiilor noului Cod penal, se solicită condamnarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 2) C.pr.pen pentru tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport falsificate prev. de art. 32 C.pen raportat la art. 273 și 275 din Legea 86/2006.

Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului-inculpat P. B. E., av. Surpețean M., solicită respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

În susținere se arată că într-adevăr nu se pot combina dispozițiile penale din cele două legi succesive, dar se apreciază că instanța de fond a analizat fiecare faptă în parte și pentru fiecare faptă de sine stătătoare a aplicat dispozițiile penale ale aceleiași legi.

Față de aceste considerente, se apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 106 din data de 18.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A.-Secția penală a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 al. 6 Cpp rap. la art. 16 al. 1 lit. f Cpp cu aplic. art. 5 NCpp a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. B. E., fiul lui V. și A., născ. la 08.03.1975 în București, cetățean român, studii 10 clase, domiciliat în București, Calea Ș. V., nr. 106, sect. 4, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 al. 1, 2 Cp din 1969 (actual art. 367 al. 1 NCp) cu aplic. art. 5 NCp rap. la art. 154 al. 1 lit. d Cp, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 al. 6 Cpp rap. la art. 16 al. 1 lit. f cu aplic. art. 5 NCpp a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3 Cp din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp 1969 – actual art. 244 al.1, 2 NCp cu aplic. art. 38 al. 1 NCp cu aplic. art.5 NCp rap. la art. 154 al. 1 lit. d Cp ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp rap. la art. 10 lit. g Cpp cu aplic. art. 5 NCp a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de 20 Cp 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 5 NCp și art. 124 Cp 1969.

A constatat că persoanele vătămate H. A. G., A. A. S. R. și B. D. G. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 25 al. 3 Cpp rap. la art. 404 al. 4 lit. ,,i” Cpp a desființat următoarele înscrisuri falsificate:

- certificatul de înmatriculare falsificat al autoturismului ,,Mercedes” HH-AN 8038

- procura pe numele Coscarella M.

- cartea verde a autoturismului Mercedes cu nr. HH-AN 8038

- certificatul de înmatriculare al autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare WI-F 7148

- cartea verde a autoturismului ,,Mercedes” cu nr. de înmatriculare WI-F 7148

A constatat că inculpatul P. B. E. a precizat că nu dorește continuarea procesului penal după constatarea prescripției răspunderii penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, conf. art. 275 al. 3 NCpp.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul A. că prin rechizitoriul nr. 1175/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., înregistrat la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub dosar nr. 3749/2002, au fost trimiși în judecată inițial un număr de patru inculpați, respectiv:

- inculpatul P. B. E., în stare de libertate,

- inculpatul Wesfrig I., în stare de arest preventiv,

- inculpatul Coscarella M., în stare de arest preventiv,

- inculpatul Felice P., în stare de arest preventiv,

fiecare penru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin.1, 2 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 288 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 291 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. cu aplic. art.41 alin. 2 C.pen., art. 20 C.pen. rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

În rechizitoriul nr. 1175/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M. s-au reținut următoarele:

În statele membre ale Comunității Europene există posibilitatea ca cetățenii lor să închirieze contracost, pe perioade limitate, mașini de lux pe care să le folosească în interes personal.

În contractul de închiriere, de regulă, există o clauză care interzice celui care închiriază mașina să o folosească în afara țărilor membre, printre care și România. Fără îndoială că, cei îndreptățiți să închirieze asemenea mașini sunt numai cetățenii țărilor membre ale Comunității Europene.

În seara de 23 decembrie 2001 s-a prezentat la punctul vamal Porțile de F. 1 pentru a intra în România învinuiții P. B. E. și Wesfrig I., cu autoturismul marca Marcedes înmatriculat în circulație sub nr.WI-F 7148 condus de primul.

Învinuitul Wesfrig I. a prezentat organelor vamale certificatul de înmatriculare, o procură emisă în Germania de H., dar prezenta timbre italienești și asigurare internațională.

La puțin timp, în același punct vamal, s-a prezentat învinuitul Coscarela M. – cetățean italian, care locuiește în România de 9 ani – la volanul autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare HH-AN 8038. Inculpatul a prezentat organelor vamale o procură emisă de firma B. – Germania ce prezenta timbre italienești, asigurare internațională emisă la 2001 și talonul mașinii.

Imediat, în același punct vamal, și-a făcut apariția cetățeanul italian Filipe Patric, la volanul autoturismului marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BT-097 VA aparținând firmei A. din Italia cu care intenționa să intre în țara noastră.

Acesta a prezentat organelor vamale pașaportul, certificatul de înmatriculare în copie și o procură emisă de firma A., neautorizată de notar.

Existând dubii cu privire la autenticitatea actelor celor trei mașini, ce urmau să fie introduse în țară, s-a procedat la reținerea lor și declanșarea urmăririi penale.

Menționăm că ofițerii din cadrul Centrului zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog C., dețineau informații referitoare la existența unui grup organizat de persoane, România, Italia și Germania, care se ocupau cu traficarea de mașini de lux din Occident și valorificarea lor în România. Efectuându-se cercetări s-a stabilit cu certitudine existența unei relații de traficanți de mașini care, prin folosirea unor mijloace ilicite, obțineau mașini de lux pe care la valorificau în țara noastră.

Astfel, la începutul lunii decembrie 2001, învinuitul P. B. E. a făcut rezervarea a trei bilete de avion Cursa Tarom Frankurkt pentru el și învinuiții Coscarela M. și Wesfrig I..

Cei trei învinuiți, de comun acord, au stabilit să se deplaseze împreună în țările occidentale (Germania, Franța, Italia) și prin folosirea de acte, să închirieze mașini pe care să se valorifice ulterior în România.

Mai întâi, învinuitul P. B. E., cu acceptul celorlalți doi, a obținut un pașaport pe numele de Ș. M. L., pașaport ce prezenta fotografia și datele nașterii (29.10.1955) ale învinuitului Wesfrig I.. A fost ales Wesfrig I. pentru confecționarea unui pașaport fals întrucât acesta era mai în vârstă, prezentabil și cunoștea patru limbi de circulație europeană.

Mai mult, învinuiții Coscarela M. și P. B. E. erau cunoscuți și luați în evidență de autoritățile germane ca traficanți de mașini.

Pașaportul ce conținea fotografia și datele de naștere ale învinuitului Wesfrig I., figura eliberat de Autoritățile spaniole, pe numele cetățeanului spaniol Ș. M. L..

S-a inventat acest nume și i s-a dat cetățenia spaniolă, întrucât Spania este membră a Comunității Europene și cetățenii ei puteau închiria mașini de lux, de la orice firmă din occident.

Acest fapt negat vehement de inculpatul P. B. E. este demonstrat indubitabil prin declarațiile celor doi inculpați și a înscrisurilor oficiale obținute în cauză.

Învinuiții Coscarela M. și Wesfrig I. au declarat în prezența apărătorului ales că inculpatul P. B. E. a confecționat pașaportul cu ajutorul unui arab.

Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, prin adresa nr._ din 26.12.2001, ne-a comunicat că M. Ș. L., ns. la 29.10.1955, nu figurează ca cetățean român.

Ambasada Spaniei, la cererea organelor de anchetă, a comunicat că Ș. M. L., ns. la 29.10.1955, nu este cunoscut de Autoritățile spaniole, iar pașaportul său (seria_) nu a fost eliberat niciunui cetățean spaniol, motiv pentru care presupunem că este fals.

Iată că acest individ Ș. M. L., de cetățenie spaniolă, nu s-a născut în Spania la 29.10.1955, nu figurează ca fiind cetățean spaniol căruia i s-a eliberat pașaportul seria_ și nici cetățean român sau născut în România.

Cele două înscrisuri demonstrează, fără echivoc, sinceritatea declarațiilor inculpaților celor doi inculpați.

Așadar, pe 11.12.2001, învinuiții P. B. E., Coscarela M. și Wesfrig I. (acesta din urmă avea două pașapoarte) au plecat cu avionul de pe aeroportul Otopeni, cu destinația Franfurkt Germania, făcând o escală la Milano. Aici învinuitul Wesfrig I. cu consimțământul celorlalți doi învinuiți, s-a prezentat la firma A. cu pașaportul pe numele de Ș. M. L. și a închiriat autoturismul marca Opel Vectra, autoturism care ulterior a fost reținut de organele vamale, la .>

După mai multe încercări de închiriere a altor autoturisme de la firmele din Franța și Elveția, cei trei s-au stabilit temporar la Hotelul Forum din Munchen. Aici au fost închiriate două camere pe numele de P. B. E. în care au locuit, pe lângă cei trei învinuiți și un prieten pe numele M.. De la acest hotel, prin telefon, s-au făcut comenzi de închiriere pentru autoturisme Mercedes la firmele H. și B..

Din adresa nr. 342 din 22.01.2002 emisă de Buk (poliția din Munchen) a rezultat că s-a completat doar un formlar de înregistrare pe numele P. B. E., firma Zori de zi, care s-a legitimat cu pașaportul seria_.

Într-adevăr, învinuitul P. B. E. este posesorul pașaportului cu . mai sus și patronul (administratorul) firmei Zori de zi din București.

Din aceeași adresă a mai rezultat că plata cazării s-a efectuat de P. B. E. cu cardul V. nr._ și cu bani chase.

Învinuitul P. B. E. a susținut că a locuit într-adevăr la acest hotel, 2 zile, dar nu știe cine a plătit hotelul și pe numele căruia au fost închiriate cele două autoturisme.

Mai întâi s-a încheiat acordul de închiriere între Ș. M. L. – Plaza Flores – Spania și B. Germania, cu sediul în Munchen, având ca obiect un autoturism marca Mercedes pe perioada 18-22.12.2001. După primirea autoturismului Ș. M. L. a plătit contravaloarea închirierii cu card V. nr._ (același card cu care s-a plătit și la Hotelul Forum). Mai rezultă din acordul de închiriere că Ș. M. L., cetățean spaniol, care a închiriat mașina și-a dat adresa locală: Hotel Forum din Munchen.

Învinuitul P. B. E., referitor la această împrejurare a susținut consecvent că nu știe ce persoană i-a închiriat camerele la hotel și nici cine i-a făcut plata. În schimb, învinuiții Coscarela M. și Wesfrig I. au recunoscut faptele așa cum au fost prezentate mai sus.

Aceeași persoană Ș. M. L. a închiriat la 17.11.2001, orele 16.00, de la firma H. un nou autoturism marca Mercedes. De data aceasta, contractul de închiriere cuprinde o clauză cu dispoziții categorice: este interzisă . în țările asiatice și cele de Sud-Estul Europei, inclusiv România. Cele două autoturisme închiriate de Ș. M. L. de la firmele H. și B. prezintă aceleași serii de șasiu și numere de înmatriculare cu cele reținute de organele vamale la 23.11.2001.

Confecționarea unui pașaport și permis de conducere fals, plecarea celor trei învinuiți în aceeași și cu același avion de pe Aeroportul Otopeni, cazarea lor în aceleași locuri, închirierea a trei mașini pe aceeași și prin același procedeu sunt elemente care dovedesc cu certitudine existența uneia asocieri care a avut ca scop închirierea prin ,,înșelăciune” de mașini de lux și apoi valorificarea lor în România.

Urmare soluției de trimitere a cauzei la P. de pe lângă Tribunalul M. în vederea prezentării materialului de urmărire penală inculpatului Coscarela M., precum și în vederea refacerii rechizitoriului, conform deciziei penale nr. 122/A/2006, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 7123/2003, la data de 06.12.2006 cauza a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul T. M., iar la data de 07.03.2007 s-a dispus in nou urmărirea penală față de cei patru învinuiți pentru același fapte, prev. de art. 323 alin.1 și 2 C.pen., art. 215 alin. 1-3 C.pen., art. 288 C.pen., art. 291 C.pen. și art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Prin rechizitoriul nr.147D/P/2006 din 16.06.2009 al D. – Biroul T. M., înregistrat la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr._, s-au dispus următoarele:

1.punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților P. B. E., Vesfrid I. și Coscarella M. pentru infracțiunile prev. de art. 323 alin.1 și 2 C.pen., art. 215 alin. 1-3 C.pen. și art. 20 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 33-34 C.pen.

2.încetarea urmăririi penale față de învinuiții P. B. E., Vesfrid I. și Coscarella M., cercetați pentru infracțiunile prev. de art. 288 C.pen. și art. 291 C.pen., întrucât a intervenit prescripția specială.

3.disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuitul Felice P..

Prezentul dosar (nr._ ) a fost înregistrat deci, inițial, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 20.03.2002 și a parcurs mai multe etape procesuale între instanțele din județul M. și cele din județul A. unde a fost strămutat, element ce urmează a fi analizat la punctul următor.

La Tribunalul A. dosarul a fost prima dată înregistrat la 18.02.2014 pe rolul acestui complet ca urmare a soluției de declinare a competenței prin Sentința penală 57/10.02.2014 a Judecătoriei Alba Iulia, iar înregistrarea sa pe rolul Judecătoriei Alba Iulia a avut loc ca urmare a soluției de disjungere a recursului declarat de inculpatul P. B. E. din dosar nr._ a Curții de Apel A. I. și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia.

Astfel prezentul dosar a fost disjuns prin Încheierea Curții de Apel A. I. la 10.12.2012 iar apoi prin Decizia penală 616/2013 în dosar nr._, s-a admis recursul inculpatului P. B. E., s-a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Alba Iulia, iar recursurile celorlalți inculpați au fost soluționate definitiv prin Decizia penală 424/2013 în dosar nr._ a Curții de Apel A. I..

Se reține că prin Sentința penală 57/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în baza art. 50 C.p.pen. raportat la art. 36 alin. 1 lit. c C.p.pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 255/2013, s-a declinat în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a cauzei de face obiectul dosarului nr._ .

III. Având în vedere vechimea și complexitatea prezentului dosar strămutat la instanțele din județul A., numărul mare de etape procesuale, fond, apel, recurs, parcurse în conformitate cu normele procedurale în vigoare la momentul respectiv, numărul mare de volume, instanța a apreciat necesar a se arăta în privința vechimii, parcursul cauzei în aceste etape pe termenele de judecată, aspect care reliefează nu doar complexitatea sa, ci și motivele amânărilor și contribuția inculpatului la aceste amânări.

1. Dosar nr. 3749/2002 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin

La termenul de judecată din 20.03.2002 cauza s-a amânat față de cererea reprezentantului Ministerului Public de citare a inculpaților W.I., C.M., F.P. cu mandat de transfer din Arestul IPJ D. în Arestul IPJ M., iar a inculpatului P.B.E. în stare de libertate.

La termenul de judecată din 11.04.2002 s-au respins cererile de înlocuire/revocare a arestării preventive privind pe inculpații W.I., C.M., F.P.; s-a admis proba cu expertiza medico-legală solicitată, sens în care s-a emis adresă către S. de Medicină Legală M..

Împotriva soluției privind măsura preventivă s-a formulat recurs de către cei 3 inculpați, calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul M. su dosar nr. 3664/2002.

Prin încheierea din 15.04.2002, față de împrejurarea că data de 02.05.2002 a fost declarată zi nelucrătoare, s-a preschimbat termenul din data de 02.05.2002 la data de 09.05.2002 pentru când s-a dispus citarea părților.

La termenul din 09.05.2002 cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu inculpatul C.M. care se afla internat în Spitalul Județean M..

La termenul din 15.05.2002 s-a respins cererea de constatare a încetării de drept a arestării preventive față de inculpatul F.P.; s-a respins cererea pentru efectuarea de adrese către P. de pe lângă Tribunalul M. și Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog C.; s-a luat act că inculpații C.M. și W.I. au renunțat la cererile de încetare de drept a arestării preventive; s-a dispus citarea inculpaților arestați în penitenciar, iar a inculpatului P.B.E. la adresa de domiciliu.

Împotriva soluției vizând măsura preventivă a fost declarat recurs de către inculpatul F.P., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul M. sub dosar nr. 4364/2002.

La termenul din 06.06.2002 s-a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize medico-legale privind pe inculpații F.P. și W.I.; s-a admis cererea pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale privind pe inculpatul C.M., sens în care s-au emis adrese corespunzătoare către PNT Jilava și Spitalul Penitenciar București.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.P., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul M. sub dosar nr. 4893/2002.

La termenul din 27.06.2002 s-a respins cererea formulată de avocatul inculpatului W.I. privind efectuarea unei expertize; s-a dispus arestarea inculpatului P.B.E. pe o perioadă de 30 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă; s-a dispus citarea celorlalți 3 inculpați cu mandate de transfer pentru următorul termen de judecată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul P.B.E., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul M. sub dosar nr. 5028/2002.

La termenul din 25.07.2002 s-a respins cererea privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul F.P.; s-a respins cererea privind măsura arestării preventive referitoare la P.B.E.; s-a respins cererea formulată de av. inculpatului W.I. de a i se efectua inculpatului o expertiză psihiatrică; s-a admis cererea privind efectuarea unei contraexpertize în ce-l privește pe inculpatul W.I.; s-a dispus citarea inculp. P.B.E. cu mandat de aducere la adresele indicate la acest termen.

La termenul din 19.08.2002 s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații W.I. și F.P.; s-a dispus arestarea inculpatului P.B.E. pe o perioadă de 30 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă începând cu data încarcerării; s-au respins cererile formulate de inculpații F.P și W.I. pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale; s-a emis adresă către IML în vederea efectuării expertizei medico-legale a inculpatului C.M., urmând a fi înștiințat Spitalul Penitenciar București, unde se afla inculpatul; s-a dispus citarea inculpaților W.I. și F.P. din PNT Drobeta Turnu Severin.

Împotriva dispoziției de arestare din încheiere a formulat recurs inculpatul P.B.E., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul M. sub dosar nr. 6133/2002.

La termenul din 05.09.2002 s-a menținut starea de arest a inculpaților W.I., C.M., F.P., s-a respins efectuarea unei expertize medico-legale la IML București, cerere formulată de inculpatul W.I., întrucât potrivit normelor referitoare la activitatea comisiilor medico-legale o nouă expertiză poate fi efectuată numai de către SML C. și nu de către IML București; s-a respins cererea de transfer la Spitalul Penitenciar București; s-au citat inculpații W.I. și F.P. la PNT Drobeta Turnu Severin, inculpatul C.M. cu mandat de transfer la Spitalul PNT București, iar inculpatul P.B.E. conf. disp. art. 177 Cpp; s-a revenit cu adrese către Spitalul PNT București și IML M. Minovici.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul W.I., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul M. sub dosar nr. 6891/2002.

La termenul din 10.10.2002, față de certificatul emis în dosarul nr. 2378/2002 al CSJ prin care s-a admis cererea formulată și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria A. I., prin încheiere s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și trimiterea acesteia la Judecătoria A. I., competentă cu soluționarea.

Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Alba Iulia la data de 11.10.2002, fiind înregistrat sub nr. 6741/2002.

2. Dosar nr. 3664/2002 al Tribunalului M.

La termenul din 09.05.2002, prin decizia penală nr. 420/R/2002 s-au respins ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații W.I., C.M., F.P. împotriva încheierii din 11.04.2002, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr. 3749/2002.

3. Dosar nr. 4364/2002 al Tribunalului M.

La termenul din 29.05.2002, prin decizia penală nr. 496/R/2002 s-a respins ca inadmisibil recursul inculpatului F.P. împotriva încheierii din 15.05.2002 pronunțată în dosar nr. 3749/2002 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

4. Dosar nr. 4893/2002 al Tribunalului M.

La termenul din 27.06.2002, cauza s-a amânat față de nedesemnarea unui avocat din oficiu pentru inculpatul recurent și lipsa încunoștințării traducătorului.

La termenul din 04.07.2002, cauza s-a amânat față de cererea de amânare formulată de inculpat, prin apărător, în vederea citării traducătorului autorizat cu citație și adresă.

La termenul din 01.08.2002, prin decizia penală nr. 609/R/2002 s-a respins ca inadmisibil recursul inculpatului F.P. împotriva încheierii din 06.06.2002 pronunțată în dosar nr. 3749/2002 al Judecătoriei T. S..

5. Dosar nr. 5028/2002 al Tribunalului M.

La termenul din 01.08.2002, ca urmare a strămutării judecății acestui dosar, prin încheiere s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului M. privind recursul declarat de inculpatul P.B.E. împotriva încheierii din 27.06.2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și înaintarea dosarului la Tribunalul A. pentru judecarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A., la data de 12.08.2002, sub nr. 5789/2002.

6. Dosar nr. 5789/2002 al Tribunalului A.

La termenul din 02.09.2002, cauza s-a amânat pentru a se repeta procedura de citare cu inculpatul P.B.E. la adresa de domiciliu, citația fiind restituită cu mențiunea că a fost pus în libertate.

La termenul din 19.09.2002, cauza s-a amânat pentru atașarea dosarului nr. 3749/2002 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și față de lipsa de procedură a inculpatului recurent.

La termenul din 10.10.2002, cauza s-a amânat față de cererea avocatului inculpatului P.B.E. și raportat la certificatul depus, care atestă strămutarea judecării dosarului nr. 3749/2002 la Judecătoria A. I..

La termenul din 31.10.2002, cauza s-a amânat pentru a da posibilitatea recurentului să formuleze o declarație de retragere a recursului, față de împrejurarea că, potrivit certificatului depus la dosar, Tribunalul M. a admis recursul împotriva încheierii Judecătoriei Drobeta Turnu Severin privind emiterea unui nou mandat de arestare preventivă, desființând dispoziția de arestare preventivă.

La termenul din 18.11.2002, prin decizia penală nr. 481/2002, Tribunalul A. a admis recursul inculpatului P.B.E. împotriva încheierii din 27.06.2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pronunțată în dosar nr. 3749/2002, s-a casat încheierea numai cu privire la partea referitoare la recurent și în baza art. 140 lit. a Cpp s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul P.B.E. prin MAP nr. 3749/27.06.2002 emis de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

7. Dosar nr. 6133/2002 al Tribunalului M.

La termenul din 02.09.2002, cauza s-a amânat în vederea soluționării cererii de strămutare formulată de inculpat.

La termenul din 10.10.2002, la fel, cauza s-a amânat în vederea soluționării cererii de strămutare.

La termenul din 24.10.2002, prin decizia penală nr. 787/2002 a Tribunalului M., s-a admis ca fondat recursul inculpatului împotriva încheierii din 19.08.2002 pronunțată în dosarul nr. 3749/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, și s-a casat parțial încheierea în ce privește luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului.

8. Dosar nr. 6891/2002 al Tribunalului M.

La termenul din 26.09.2002, prin decizia penală nr. 726/R/2002 a Tribunalului M., s-a respins ca inadmisibil recursul inculpatului W.I. împotriva încheierii din 05.09.2002 pronunțată în dosarul nr. 3749/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

9. Dosar nr. 6741/2002 al Judecătoriei Alba Iulia

Dosarul a parcurs pe rolul instanței 11 termene de judecată, după cum urmează:

La termenul din 18.11.2002 s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpaților W.I., C.M., F.P. și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților; totodată, s-a dispus luarea față de inculpații W.I., C.M. și P.B.E. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea; pentru termenul următor s-a dispus citarea inculpaților W.I. și C.M. de la reședința din București, inculpatul P.B.E. de la adresa indicată, inculpatul F.P. de la domiciliul din Italia, iar persoanele vătămate de la adresele din străinătate, respectiv H. A. G. – Eschborn/Germania, B. G. – Hamburg/Germania și A. Autonoleggio S. – 1231/A Via Tiburtina R./Italia.

Împotriva încheierii a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria A. I., calea de atac fiind înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr.7892/2002.

La termenul din 09.12.2002 s-a respins cererea formulată de av. P.B. de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpaților, față de împrejurarea că instanța s-a pronunțat la termenul precedent; s-a dispus citarea inculpaților și a părților vătămate pentru termenul următor.

La termenul din 13.01.2003, cauza s-a amânat în vederea repetării procedurii de citare cu inculpații lipsă.

La termenul din 03.02.2003, cauza s-a amânat față de cererea formulată de inculpatul W.I. prin care a solicitat acordarea unui nou termen întrucât apărătorul ales este în imposibilitatea de a se prezenta.

La termenul din 10.03.2003, cauza s-a amânat față de imposibilitatea de prezentare a avocatului inculpatului C.M., precum și față de cererea avocatului inculpatului W.I. pentru pregătirea apărării întrucât a angajat cauza doar la termenul respectiv.

La termenul din 07.04.2003, cauza s-a amânat față de cererea avocatului inculpatului P.B.E. în raport de imposibilitatea de prezentare la termen, acesta fiind plecat la Curtea de Apel C.; s-au respins cererile formulate privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

La termenul din 05.05.2003, cauza s-a amânat la cererea reprezentantului Parchetului în vederea emiterii de mandate de aducere pe numele inculpaților.

La termenul din 02.06.2003, cauza s-a amânat față de cererea avocatului inculpatului P.B.E. care a arătat că a intervenit rezilierea contractului de asistență juridică încheiat cu inculpatul; s-a respins cererea formulată de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

La termenul din 16.06.2003, cauza la amânat la solicitarea reprezentantului Parchetului în vederea repetării procedurii de citare cu inculp. și părțile vătămate lipsă.

La termenul din 14.07.2003, cauza s-a amânat față de cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului W.I., precum și față de lipsa de procedură cu părțile vătămate, al căror sediu se află în străinătate.

La termenul din 08.09.2003 s-a dezbătut fondul cauzei, fiind acordat un termen de pronunțare.

La data de 15.09.2003 Judecătoria A. I. a pronunțat sentința penală nr. 925/2003, prin care cei 4 inculpați au fost condamnați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, iar în urma contopirii pedepselor aplicate, a rezultat pentru fiecare pedeapsa finală de 4 ani închisoare; printre alte dispoziții alte hotărârii, s-au interzis inculpaților exercițiul unor drepturi civile, iar sub aspectul laturii civile s-a constatat că cele trei părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel fiecare din cei 4 inculpați, căile de atac fiind înregistrate pe rolul Tribunalului A., la data de 21.11.2003, sub dosar nr.7123/2003.

10. Dosar nr. 7892/2002 al Tribunalului A.

La termenul din 16.12.2002, prin decizia penală nr. 529/2002 a Tribunalului A., s-a respins ca nefondat recursul Parchetului împotriva încheierii din 18.11.2002 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr. 6741/2002.

11. Dosar nr. 7123/2003 al Tribunalului A.

Dosarul a parcurs pe rolul instanței de apel un număr de 23 termene de judecată, după cum urmează:

La termenul din 12.01.2004, cauza s-a amânat față de cererile inculpaților W.I. și C.M. în vederea pregătirii apărării, precum și față de lipsa de procedură cu părțile vătămate.

La termenul din 09.02.2004, cauza a suferit amânare față de cererea de amânare depusă de inculpatul P.B.E. din partea avocatului ales, care solicită un nou termen întrucât nu se poate prezenta, având de susținut cauze la CSJ.

La termenul din 01.03.2004, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu inculpatul F.P. și părțile vătămate cu sediul în străinătate.

La termenul din 08.04.2004, cauza s-a amânat în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu toate părțile, pentru desemnarea unui avocat din oficiu inculpatului apelant F.P. și în vederea discutării în contradictoriu a cererilor în probațiune; s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu privire la inculpații P.B.E., W.I. și C.M. dispusă prin încheierea din 18.11.2002 a Judecătoriei Alba Iulia; s-a dispus luarea împotriva inculpaților P.B.E., W.I. și C.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la 10.05.2014; s-a respins cererea procurorului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea de a nu părăsi țara.

La termenul din 10.05.2004 cauza s-a amânat în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu părțile lipsă din străinătate; s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpaților P.B.E., W.I. și C.M.; s-a respins cererea apărătorilor inculpaților de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva dispoziției din încheiere privind măsura preventivă au declarat recurs inculpații W.I. și C.M., căile de atac fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel A. I. sub nr. 3158/2004.

La termenul din 14.06.2004, cauza s-a amânat față de cererea formulată de apărătorul inculpatului W.I., întrucât a fost plecat din țară, precum și față de neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul F.P. și partea vătămată Buget G. Hamburg.

La termenul din 19.07.2004, cauza s-a amânat față de cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului P.B.E.; în urma rejudecării, cf. deciziei penale nr. 514/2004 a Curții de Apel A. I., s-au admis cererile formulate de inculpații W.I. și C.M. și s-a încuviințat acestora părăsirea României în vederea tratării afecțiunilor de care suferă în străinătate.

La termenul din 30.08.2004, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu inculpatul F.P. și părțile vătămate, care au fost citate în continuare pentru termenul următor, cu scrisoare recomandată, la adresele din străinătate.

La termenul din 27.09.2004, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu părțile care au domiciliul/sediul în străinătate, respectiv inculpatul F.P. și părțile vătămate.

La termenul din 25.10.2004, cauza s-a amânat față de cererile formulate în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu toate părțile.

La termenele din 06.12.2004, 10.01.2005, cauza s-a amânat în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul F.P. și părțile vătămate, repetându-se procedura de citare prin scrisoare recomandată.

La termenul din 28.02.2005, cauza s-a amânat față de cererea unui avocat care nu s-a putut prezenta din motive medicale.

La termenul din 28.03.2005, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu o parte vătămată intimată și față de cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului C.M., care nu s-a putut prezenta întrucât a avut de susținut o altă cauză la ÎCCJ.

La termenul din 25.04.2005, cauza s-a amânat față de neîndeplinirea procedurii de citare cu părțile vătămate intimate și inculpatul apelant F.P.

La termenul din 30.05.2005, cauza s-a amânat în vederea studierii cererilor în probațiune depuse la dosar de apărătorii inculpaților C.M. și W.I.

La termenul din 27.06.2005, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu părțile vătămate și inculpatul F.P.

La termenele din 01.08.2005, 19.09.2005, 31.10.2005 și 05.12.2005, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu p. văt. B. Gmgh Hamburg și inculpatul F.P., sens în care s-a dispus repetarea procedurii de citare în străinătate.

La termenul din 13.02.2006, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu inculpatul F.P. și B. G. Luisenweg, dispunându-se totodată citarea fiecărei părți cu domiciliul/sediul în străinătate și prin afișare la ușa instanței cf. art. 178 alin. 3 Cpp.

La termenul din 10.04.2006 s-au dezbătut apelurile formulate, dispunându-se prin decizia penală nr.122/A/2006 a Tribunalului A. admiterea apelurilor formulate de inculpații P.B.E., W.I., C.M. și F.P. împotriva sentinței penale nr. 925/2003, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr.6741/2002, și, în consecință, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul M. în vederea prezentării materialului de urmărire penală inculpatului C.M., în prezența unui traducător autorizat de limba italiană și a unui apărător, precum și în vederea refacerii rechizitoriului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul A., calea de atac înregistrându-se la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 2401/2006 (nr. nou_ ).

Dosar nr. 3158/2004 al Curții de Apel A. I.

La termenul din 15.05.2004, prin decizia penală nr. 514/2004 a Curții de Apel A. I., s-au admis recursurile inculpaților W.I. și C.M. împotriva încheierii din 10.05.2014 pronunțată în dosarul nr. 7123/2003 al Tribunalului A., dispunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A..

13. Dosar nr. 2401/2006 (nr. nou_ ) al Curții de Apel A. I. – complet C1 recurs penal (marți)

La termenele din 23.05.2006 și 20.06.2006, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu părțile vătămate și inculpatul F.P., acestea având domiciliul/sediul în străinătate, fiind citate pentru termenul următor și prin afișare la sediul Consiliului Local Drobeta Turnu Severin.

La termenul din 05.09.2006, prin decizia nr. 490/2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul declarat de P. împotriva deciziei penale nr. 122/A/2006 a Tribunalului A..

14. Dosar nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin

Sub acest număr de dosar a fost înregistrat, la data de 16.06.2009, rechizitoriul nr. 147/D/P/2006 întocmit de D. – Biroul T. M., urmare soluției de restituire a cauzei la procuror dispuse prin decizia penală nr.122/A/2006 a Tribunalului A..

La termenul din 09.07.2009, având în vedere faptul că prin încheierea nr. 4178/03.10.2002, pronunțată de CSJ în dosar nr. 2738/2002, definitivă, a fost admisă cererea formulată de inculpatul P.B.E., dispunându-se strămutarea judecării cauzei de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin și trimiterea la instanța competentă cu soluționarea, respectiv Judecătoria A. I., prin încheiere s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și trimiterea acesteia la Judecătoria A. I., competentă cu soluționarea cauzei.

Dosarul s-a trimis Judecătoriei Alba Iulia, fiind înregistrat pe rolul instanței la data de 29.07.2009.

15. Dosar nr._ al Judecătoriei Alba Iulia – complet C5 marți penal 1

La termenul din 01.09.2015, cauza s-a amânat față de Hotărârea Generală a Judecătorilor din cadrul Judecătoriei Alba Iulia din data de 31.08.2009.

La termenul din 29.07.2009, cauza s-a amânat în vederea efectuării unei adrese către Judecătoria Drobeta Turnu Severin în vederea comunicării dosarului nr. 147D/P/2006 vol. I și a altor 12 dosare menționate.

La termenul din 17.11.2009, cauza s-a amânat față de cererea avocatului inculpatului C.M., care a arătat că nu se poate prezenta la termen din motive obiective; s-a dispus emiterea unei adrese către Baroul de Avocați A. pentru a desemna câte un apărător din oficiu pentru inculpați.

La termenul din 15.12.2009, cauza s-a amânat în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu inculpații P.B.E. și W.I.; s-a dispus citarea acestora prin afișare la sediul consiliului local și emiterea de adrese către SEIP.

La termenul din 02.02.2010, cauza s-a amânat față de nedepunerea la dosar a dovezilor realizării procedurii de citare cu inculpații, precum și față de lipsa apărătorului inculpatului P.B.E.; s-a prorogat la termenul următor dezbaterea excepției neregularității actului de sesizare a instanței invocată de inculpatul P.B.E.; s-a emis adresă către apărătorului inculpatului P.B.E. cu solicitarea de a se prezenta în instanță pentru a asigura asistența judiciară a inculpatului.

La termenul din 16.03.2010 s-au discutat excepții privind neregularități ale actului de invocate de avocații inculpaților, amânându-se pronunțarea la data de 23.03.2010.

Prin încheierea din data de 23.03.2010 s-au respins cererile inculpaților P.B.E. și C.M. privind restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 alin. 2 cu ref. la art. 49 alin. 5 Cpp, cererea inculpatului C.M. de restituire a dosarului la procurorul competent în temeiul art. 300 rap. la art. 209 alin. 4 Cpp și cererea inculpatului C.M. de restituire a dosarului la procuror pentru prezentarea materialului de urmărire penală.

La termenul din 25.05.2010 s-a formulat cerere de recuzare, dosarul fiind trimis la completul imediat următor pentru soluționarea incidentului procedural; s-a stabilit un termen de principiu (22.06.2010) la care, dacă cererea de recuzare nu va fi admisă, instanța va trece la soluționarea cererilor formulate de inculpații W.I. și C.M.

Prin încheierea din data de 27.05.2010 s-a respins cererea de recuzare formulată de apărătorul inculpatului P.B.E.

La termenul din 22.06.2010, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu părțile vătămate, precum și față de cererile formulate în cauză.

La termenul din 09.11.2010, cauza s-a amânat față de lipsa procedurii de citare cu partea vătămată B. G. și inculpatul P.B.E.; s-a dispus citarea părții vătămate prin afișare la Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și s-a emis adresă către SEIP G. în ce-l privește pe inculpatul P.B.E.

La termenul din 11.01.2011, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu partea vătămată B. G. și pentru a se emite adresă către Baroul de Avocați A. în vederea desemnării unui apărător din oficiu inculpatului W.I.

La termenul din 08.02.2011, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu partea vătămată B. G. și pentru a se emite adresă către Baroul de Avocați A. în vederea desemnării unui apărător din oficiu inculpatului C.M., raportat la lipsa avocatului ales.

La termenul din 01.03.2011, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu partea vătămată B. G..

La termenul din 05.04.2011, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu partea vătămată B. G.; s-a dispus discutarea excepției lipsei competenței teritoriale a instanței invocate de apărătorul inculpatului C.M., după îndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile.

La termenul din 10.05.2011, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu partea vătămată B. G., dispunându-se emiterea unei adrese către autoritățile din Hamburg – Germania pentru a comunica sediul acestei părți.

La termenul din 21.06.2011, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu partea vătămată B. G. și inculpații P.B.E. și C.M., citațiile cu aceștia fiind returnate cu mențiunea destinatar mutat de la adresă; s-a dispus citarea inculpaților prin afișare la sediul Consiliului Local Drobeta Turnu Severin și traducerea în limba română a documentelor primite de la autoritățile germane în ce-o privește pe partea vătămată B. G..

La termenul din 06.09.2011, cauza s-a amânat față de lipsa procedurii de citare cu partea vătămată B. G., dispunându-se citarea acesteia prin afișare la ușa instanței și revenirea cu o nouă adresă către Registergericht pentru a comunica date cu privire la sediul societății.

La termenul din 04.10.2011, cauza s-a amânat în vederea emiterii unei adrese către Baroul de Avocați A. pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistența juridică obligatorie inculpaților P.B.E. și W.I. întrucât în situația primului, acesta a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, întrucât avocatul ales a decedat, iar în cazul celui de-al doilea, a lipsit apărătorul ales.

La termenul din 01.11.2011, instanța a constatat că procedura este legal îndeplinită, a respins excepțiile și cererile în probațiune discutate la termen, acordând cuvântul pe fondul cauzei și amânând pronunțarea pentru data de 04.11.2011; față de respingerea cererii apărătorului inculpatului C.M. privind acordarea unui alt termen de pronunțare, acesta a recuzat președintele completului de judecată, invocând disp. art. 48 al. 1 lit. d Cpp; instanța a suspendat ședința în vederea soluționării cererii de recuzare.

Prin încheierea din 01.11.2011 s-a respins cererea de recuzare formulată de inculpatul C.M. prin avocatul ales.

La data de 04.11.2011, s-a pronunțat sentința penală nr. 623/2011, dispunându-se următoarele:

În baza art. 323 alin 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul P.B.E.la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. a fost condamnat inculpatul al pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art.178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul P.B.E la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din Codul penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.B.E., în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca inculpatul P.B.E. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenție, iar în baza art. 35 alin.1 C.pen., s-a dispus executarea pedepsei complementare aplicată prin sentință inculpatului P.B.E., alături de pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani .

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 24.12.2001 la 28.02.2002.

În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului P.B.E, drepturile prevăzute la art. 64 al.1 lit. a teza II și 64 lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 323 alin 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din C.pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului V.I., în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca inculpatul V.I. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenție, iar în baza art. 35 alin.1 C.pen., s-a dispus executarea pedepsei complementare aplicată prin sentință inculpatului V.I., alături de pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani .

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 24.12.2001 la 17.12.2002.

În baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului V.I., drepturile prevăzute la art. 64 al.1 lit. a teza II și 64 lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art.323 alin 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

În baza art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din Codul penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.M., în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în regim de detenție, iar în baza art. 35 alin.1 C.pen., s-a dispus executarea pedepsei complementare aplicată prin sentință inculpatului C.M., alături de pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani .

În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 24.12.2001 la 17.12.2002.

În baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului C.M., drepturile prevăzute la art. 64 alin.1 lit. a) teza II și 64 lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza art. 345 Cppraportat la art. 14 Cod procedură penală, s-a constatat că părțile vătămate H. AUTOVERMIENTUNG G. –Eschborn –Ost_ Germania, B. G. –Luisenweg 40-_ Germania și A. AUTONOLEGIO S. 1231/A Via Tiburtina R. Italia, nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cpp a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorariului apărătorilor desemnați din oficiu (300 lei pentru avocat P.D. și 300 lei pentru avocat T.B.) s-au dispus a fi avansate din fondurile M.J în favoarea Baroului A..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații C.M. și W.I., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel A. I. sub dosar nr._ .

16. Dosar nr._ al Curții de Apel A. I. – complet C3 recurs penal

La termenul din 09.01.2012, cauza s-a amânat față de cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului W.I. care s-a aflat în concediu de odihnă.

La termenul din 30.01.2012, cauza s-a amânat față de neîndeplinirea procedurii de citare cu partea vătămată intimată H. A. G. în privința căreia nu s-a restituit confirmarea de primire a scrisorii recomandate, dispunându-se repetarea procedurii de citare la adresa cunoscută, cât și prin afișare la ușa instanței; s-a pus în vedere inculpaților recurenți, prin apărători, că au posibilitatea să se prezinte în instanță în vederea audierii; s-a mai dispus citarea intimatei părți vătămate B. G. la noile adrese indicate la termen. După închiderea dezbaterilor s-a constatat depusă la dosar prin serviciul registratură citația adresată intimatei părți vătămate B. G. și dovada comunicării citației către intimata parte vătămată H. A. G., semnată de primire, împrejurare față de care s-a revenit asupra dispozițiilor privind citarea acestei ultime părți vătămate, acordându-i-se termen în cunoștință, potrivit disp. art. 291 alin. 3 Cpp.

La termenul din 12.03.2012, cauza s-a amânat față de susținerile apărătorului inculpatului P.B.E. în sensul că inculpatul s-ar afla în stare de detenție pe teritoriul SUA în executarea unei pedepse, împrejurare față de care s-a dispus emiterea unei adrese către MJ – S. Cooperare Judiciară Internațională pentru comunicarea de relații. După închiderea dezbaterilor s-a constatat depusă la dosar prin serviciul registratură dovada comunicării citației către intimata parte vătămată A. A. S., semnată de primire, împrejurare față de care s-a revenit asupra dispozițiilor privind citarea acestei părți vătămate, acordându-i-se termen în cunoștință, potrivit disp. art. 291 alin. 3 Cpp.

La termenul din 23.04.2012, față de răspunsul primit de la Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară s-a constatat că se impune efectuarea unei cereri de asistență judiciară internațională pentru comunicarea citației privind pe inculpatul P.B.E. către Autoritățile Judiciare din SUA.

La termenul din 25.06.2012, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu inculpatul P.B.E. aflat în PNT Federal Correctional Institution P.O. Box USA, dispunându-se revenirea cu cerere de asistență judiciară internațională prin intermediul MJ și emiterea unei adrese către MJ –direcția de specialitate pentru a comunica stadiul procedurilor de transferare a inculpatului în România.

La termenul din 17.09.2012, cauza s-a amânat având în vedere lipsa de procedură cu inculpatul recurent P.B.E., dispunându-se reluarea procedurii de citare cu inculpatul prin cerere de asistență judiciară internațională prin intermediul MJ; totodată, s-a revenit cu adresă către MJ – direcția de specialitate față de lipsa relațiilor solicitate la termenul anterior; s-a mai emis adresă către P. de pe lângă Curtea de Apel București pentru a comunica dacă inculpatul P.B.E. a formulat cerere de transfer în România în calitate de cetățean român condamnat definitiv în străinătate și în ce stadiu se află aceasta.

La termenul din 29.10.2012, cauza s-a amânat pentru a se reveni cu cerere de asistență judiciară internațională în ce-l privește pe inculpatul P.B.E., pentru a se efectua adresă la ANP în vederea comunicării dacă inculpatul a fost predat autorităților române, având în vedere susținerile apărătorului inculpatului C.M., pentru a se emite adresă la Ministerul Justiției – DDIT/SCJIMP pentru a comunica data la care hotărârea instanței, prin care s-a dispus transferarea condamnatului P.B.E. într-un penitenciar din România, va fi pusă în executare, precum și pentru a se emite adresă la Baroul A. în vederea desemnării unui apărător din oficiu inculpaților W.I. și P.B.E. raportat la împrejurarea că apărătorul ales a comunicat faptul că a reziliat contractul de asistență juridică cu aceștia.

La termenul din 10.12.2012, în temeiul art. 38 Cpp, s-a dispus disjungerea din această cauză a recursului declarat de inculpatul P.B.E., având în vedere necesitatea clarificării situației juridice a acestuia, aflat în stare de detenție în altă cauză, într-un penitenciar din USA, faptul că în cauză a existat indivizibilitatea prev. de art. 33 lit. a Cpp, care nu este exceptată de la disjungere de prev. art. 38 Cpp, precum și față de obligativitatea de soluționare cu celeritate a cauzei și a bunei înfăptuiri a justiției; în cauza rămasă pe rol s-a acordat un nou termen de judecată pentru a da posibilitatea inculpatului C.M să se prezinte în fața instanței în vederea audierii.

Dosarul disjuns având ca obiect recursul declarat de inculpatul P.B.E. s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel A. I. sub nr._, cu termen de judecată la data de 04.03.2013, pentru când s-a dispus citarea inculpatului recurent P.B.E. din Penitenciarul Federal Correctional Institution P.O. Box USA, prin cerere de asistență judiciară internațională prin intermediul Ministerului Justiției și părțile vătămate.

La termenul din 12.01.2013, cauza s-a amânat la solicitarea apărătorului ales al inculpatului W.I., care a arătat că a fost angajat la data de 20.01.2013, acesta având nevoie de un termen pentru pregătirea apărării; s-a pus în vedere apărătorului să-l prezinte la următorul termen de judecată pe inculpatul W.I. dacă acesta dorește să dea declarație în fața instanței de recurs; s-a pus în vedere inculpatului C.M., prin apărătorul ales, să se prezinte la următorul termen de judecată în vederea audierii, având în vedere lipsa justificată de la acest termen din motive medicale.

La termenul din 11.02.2013, cauza s-a amânat față de cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului recurent W.I., în sensul de a se solicita fișele de cazier judiciar ale inculpaților W.I. și C.M., scop în care s-a dispus emiterea de adrese corespunzătoare către IGPR, IPMB și INTERPOL; s-au respins cererile în probațiune formulate de apărătorul ales al inculpatului C.M., cu excepția celei privind efectuarea unei expertize grafoscopice pentru care instanța a amânat pronunțarea la data de 12.02.2013.

La termenul de pronunțare din 12.02.2013 s-a respins cererea de efectuare a expertizei grafoscopice solicitate de inculpatul C.M., prin avocat.

La termenul din 11.03.2013, cauza s-a amânat raportat la lipsa relațiilor solicitate cu privire la fișa de cazier judiciar a inculpatului C.M., sens în care s-a revenit cu adrese către IGPR și INTERPOL.

La termenul din 01.04.2013, după respingerea cererilor formulate de apărătorul inculpatului C.M. referitoare la efectuarea de noi verificări cu privire la cazierul judiciar al acestui inculpat, precum și la efectuarea de cercetări referitoare la existența declarației inculpatului P.B.E. dată în dosarul nr. 3749/2002, instanța a acordat cuvântul în dezbaterea recursurilor, amânând pronunțarea la data de 16.04.2013, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

La data de 16.04.2013, prin decizia penală nr. 424/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus următoarele:

S-au admis recursurile declarate de inculpații V.I. și C.M. împotriva sentinței penale nr. 623/4.11.2011, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

S-a casat sentința penală atacată sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților V.I. și C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., al reținerii greșite a dispozițiilor art. 41 al.2 C.pen. pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen., al individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților V.I. și C.M. și al modalității de executare a acestor pedepse și, rejudecând în aceste limite:

I. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din C.pen., pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului V.I. în elementele ei componente:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. .

- 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din C.pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

S-au înlăturat dispozițiile art. 41 alin.2 C.pen. reținute pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. și s-a redus pedeapsa stabilită pentru această infracțiune de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul V.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din C.pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. în pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului exercitarea, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat

În baza art.86 ind. 1, art.86 ind. 2 C.pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului V.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pe aceeași durată, de 5 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim C.pen.

S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul București

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

II. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din C.pen., pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului C.M. în elementele ei componente:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

- 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

S-au înlăturat dispozițiile art. 41 al.2 C.pen. reținute pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. și s-a redus pedeapsa stabilită pentru această infracțiune de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cpp a fost achitat inculpatul C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 C.pen. raportat la art. 273 din Legea 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) din C.pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1- 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. în pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului exercitarea, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II ași lit.b C.pen.:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat

În baza art.86 ind. 1, art.86 ind. 2 C.pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului C.M. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pe aceeași durată, de 5 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art.71 alin. ultim C.pen.

S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 86 ind.3 alin.1 C.pen. s-a stabilită că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul București

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

S-a făcut aplicarea art.359 alin.1 Cppși s-a atras atenția inculpatului C.M. asupra dispozițiilor art.86 ind.4 alin.1 raportat la art.83 C.pen. și ale art. 86 ind.4 alin.2 C.pen..

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate în ceea ce îi privește pe inculpații V.I. și C.M., în măsura în care nu contravin acestei decizii.

S-a constatat că recursul declarat de inculpatul P.B.E. împotriva sentinței penale nr. 623/4.11.2011, pronunțată de Judecătoria A. I. a fost disjuns din prezentul dosar prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel A. I. și formează obiectul dosarului nr._ .

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile parțiale acordate apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul V.I., în cuantum de 75 lei și respectiv de 50 de lei și pentru inculpatul C.M., în cuantum de 75 de lei, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

17. Dosar nr._ al Curții de Apel A. I. – disjuns la termenul din 10.12.2012 din dosarul nr._ al Curții de Apel A. I. – complet C3 recurs penal

La termenele din 04.03.2013 și 25.03.2013, cauza s-a amânat raportat la împrejurarea că inculpatul recurent P.B.E. se afla în stare de detenție pe teritoriul USA, întrucât nu existau date din care să rezulte că s-a realizat transferul acestuia din penitenciarul în care este deținut; s-a dispus revenirea cu adresă către IGPR București și ANP pentru a se comunica dacă inculpatul a fost încarcerat într-una din unitățile subordonate acestor instituții; inculpatul nu s-a citat întrucât se aștepa răspunsul la cererea de asistență juridică internațională.

La termenul din 15.04.2015, cauza s-a amânat pentru îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul P.B.E, aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul IPJ G..

La termenul din 13.05.2015, cauza s-a amânat pentru îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul P.B.E., întrucât acesta a fost pus în libertate la data de 23.04.2013 din Penitenciarul G., dispunându-se citarea inculpatului la adresa de domiciliu și emiterea unei adrese către PNT G. pentru a comunica domiciliul inculpatului, mandatul de arestare din care a fost liberat condiționat și sentința penală în baza căruia a fost emis, precum perioada de detenție efectiv executată în SUA și în țară.

La termenul din 03.06.2013 s-a acordat cuvântul în dezbaterea căii de atac, iar prin decizia penală nr.616/03.06.2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de inculpatul P.B.E. împotriva sentinței penale nr.623/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, pe care a casat-o în parte, doar în privința inculpatului P.B.E. și s-a trimis cauza în rejudecare Judecătoriei Alba Iulia; în baza art. 192 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate în recurs au rămas în sarcina statului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 19.06.2013.

18. Dosar nr._ al Judecătoriei Alba Iulia – complete C5 marți penal 1, complet penal vacanță, C2 luni penal

Prin încheierea din 20.06.2013 s-a admis declarația de abținere formulată față de împrejurarea că judecătorul a soluționat fondul cauzei prin sentința penală ce a fost casată cu trimitere spre rejudecare.

La termenul din 23.07.2015, cauza s-a amânat față de lipsa procedurii cu inculpatul P.B.E., dispunându-se citarea acestuia la adresa învederată instanței de recurs și prin afișare la Consiliul Local Drobeta Turnu Severin, precum și efectuarea unei adrese către PNT G. pentru a comunica domiciliul declarat la liberarea condiționată din penitenciar.

La termenul din 20.08.2013, cauza s-a amânat în vederea emiterii unei adrese către DPEP A. în vederea comunicării domiciliului actual al inculpatului P.B.E., citării inculpatului cu mandat de aducere, emiterii unei adrese către ANP pentru a comunica dacă inculpatul se află deținut în vreuna din unitățile subordonate și efectuării unei adrese către IGPR – Direcția Cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative pentru a comunica dacă inculpatul figurează reținut sau arestat preventiv într-unul din Centrele de Reținere și Arest Preventiv organizate în subordinea MAI.; totodată, s-a dispus revenirea cu adresă către S. Arhivă în vederea acvirării dosarului nr._, urmând ca după atașarea dosarului să fie verificate aspectele referitoare la sediul părții vătămate B. D. G. învederate de reprezentantul Parchetului și apărătorul inculpatului la termen.

La termenul din 09.09.2013, cauza s-a amânat având în vedere lipsa de procedură cu părțile vătămate, dispunându-se citarea acestora la sediile din străinătate, precum și prin afișare la Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și la ușa instanței; s-a mai dispus emiterea unei adrese către IGPR/Direcția Cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative în vederea comunicării fișei de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul din 28.10.2013, cauza s-a amânat față de lipsa de procedură cu părțile vătămate H. A. G. și B. D. G., nefiind restituite dovezile de îndeplinire a procedurii; în ce privește partea vătămată B. D. G. s-a dispus citarea acesteia la sediile indicate în dosarul de urmărire penală, iar cu privire la cealaltă parte vătămată s-a dispus revenirea cu citarea la sediul cunoscut; totodată, s-a dispus citarea celor 2 părți vătămate prin afișare la Consiliul Local Drobeta Turnu Severin și la ușa instanței.

La termenul din 02.12.2013, cauza s-a amânat față de cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului P.B.E., motivată de faptul că la termen se află la în imposibilitatea de prezentare, având de susținut cauze la Tribunalul Bistrița, iar clienții nu sunt de acord cu substituirea; s-a dispus emiterea unei adrese către IGPR/Direcția Cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative pentru a comunica dacă inculpatul figurează reținut sau arestat preventiv într-unul din Centrele de Reținere și Arest Preventiv organizate în subordinea MAI.

La termenul din 20.01.2014 s-a constatat lipsa de procedură cu partea vătămată B. D. G., dispunându-se recitarea acesteia la adresele cunoscute, la Consiliul Local și prin afișare la ușa instanței.

La termenul din 10.02.2014, prin sentința penală nr. 57/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, în baza art. 50 Cpp rap. la art. 36 alin. 1 lit. c Cpp coroborat cu art. 6 din Legea nr.255/2013, s-a declinat în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a cauzei. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 18.02.2014, pe rolul prezentului complet.

19. Dosar nr._ al Tribunalului A. – complet C1 JCP+C1 FOND, prezentul complet .

La această instanță dosarul a intrat în procedura de cameră preliminară, etapă în care, în termenul legal, au fost invocate mai multe tipuri de excepții procesuale și de procedură de către inculpatul P.B.E., prin apărător, excepții la care P. a răspuns în termenul legal.

Prin sentința penală nr.3/CP/03.04.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, s-a admis excepția necompetenței Tribunalului A. invocată de inculpatul P.B.E., prin apărător, iar în baza art. 50 NCPP s-a declinat competența de soluționare a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului A., în favoarea Tribunalului M..

Dosarul a fost înaintat Tribunalului M. la data de 16.05.2014 (poz.20).

După judecarea de către ÎCCJ a conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul M. și Tribunalul A. (poz.21), la data de 20.08.2014 dosarul nr._ a revenit în procedura de cameră preliminară la Tribunalul A. pentru soluționarea celorlalte excepții invocate de inculpatul P.B.E., prin apărătorul ales.

La termenul din 05.09.2014 s-a constatat, față de nota telefonică de la dosar, faptul că apărătorul ales al inculpatului P.B.E. a comunicat că nu îl mai reprezintă pe inculpat în cauză, solicitând să fie luat act de încetarea mandatului de reprezentare; față de această împrejurare, văzând că inculpatul este lipsit de apărare, iar asistența juridică este obligatorie, judecătorul de cameră preliminară a dispus efectuarea unei adrese către Baroul A. pentru desemnarea unui apărător din oficiu, care să se prezinte pentru studiul dosarului aflat în cameră preliminară până la termenul din 11.09.2014, dată până la care va putea formula concluzii srise, când judecătorul de cameră preliminară se va pronunța asupra excepțiilor invocate.

Prin încheierea nr.79/CP/11.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile invocate de apărătorul inculpatului P.B.E., iar în baza art. 346 alin. 2 Cpp s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.147D/P/2006 al D. – Biroul T. M. privind pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 alin.1 și 2 C.pen., art. 215 alin. 1-3 C.pen., art. 20 C.pen. rap. la art. 273 din Legea nr.86/2006, cu referire la art. 178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33-34 C.pen., precum și legalitatea și loialitatea administrării probelor și a actelor de urmărire penală; s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul P.B.E., stabilind termen de judecată la data de 13.10.2014 (avându-se în vedere necesitatea îndeplinirii procedurii de citare în alt stat al Uniunii Europene), pentru când s-a dispus citarea inculpatului la adresele cunoscute la dosar precum și părțile vătămate H. A. G., B. D. G. și A. A. S. R..

Încheierea a rămas definitivă prin neexeritarea căii de atac a contestației.

La termenul din 13.10.2014, cauza s-a amânat față de neîndeplinirea procedurii de citare cu persoanele vătămate B. D. G. și A. A. S. R., nefiind restituite la dosar confirmările de primire a citațiilor emise, dispunându-se revenirea cu citarea acestor persoane vătămate pentru termenul următor.

La termenul din 10.11.2014, cauza s-a amânat din nou față de neîndeplinirea procedurii de citare cu persoanele vătămate B. D. G. și A. A. S. R., nefiind restituite la dosar confirmările de primire a citațiilor emise, dispunându-se repetarea procedurii de citare.

La termenul din 12.01.2015, cauza s-a amânat față de neîndeplinirea procedurii de citare cu persoana vătămată B. D. G. în privința căreia confirmările de primire a citațiilor emise la adresele cunoscute s-au restituit cu mențiunea ,,adresă necunoscută/insuficientă”, precum și față de necesitatea audierii inculpatului P.B.E.; s-a dispus citarea persoanei vătămate B. D. G. la cele două adrese indicate la termen de către inculpat, prin apărător.

La termenul din 09.02.2015, cauza s-a amânat față lipsa de procedură cu persoana vătămată B. D. G., având în vedere că de la una dintre adrese nu s-a restituit confirmarea de primire a citației, iar de la cealaltă adresă, confirmarea de primire s-a restituit cu mențiunea adresă necunoscută/insuficientă”; s-a dispus revenirea cu citarea persoanei vătămate la cele două adrese.

La termenul din 09.03.2015, cauza s-a amânat față de neîndeplinirea procedurii de citare cu persoana vătămată B. D. G., neîntorcându-se la dosar confirmările de primire a citaților emise la cele două adrese din străinătate; s-a dispus revenirea cu citarea persoanei vătămate la adresele din străinătate, dar și prin afișare la ușa instanței.

La termenul din 06.04.2015, cauza s-a amânat față de solicitarea apărătorului inculpatului în sensul acordării unui alt termen la care inculpatul să se poată prezenta în instanță pentru audiere.

La termenul din 20.04.2015 s-a procedat la audierea inculpatului P.B.E., după care s-a dezbătut fondului cauzei, fiind acordat termen de pronunțare la data de 04.05.2015, când a fost amânată pronunțarea pentru data de 18.05.2015.

20. Dosar nr._ al Tribunalului M.

Prin încheierea din data de 10.06.2014 a Tribunalului M., în baza art. 50 NCPP, s-a declinat competența de soluționare a dosarului nr._ al Tribunalului M., privind pe inculpatul P.B.E., în favoarea Tribunalului A.. În baza art. 51 NCPP s-a constatat ivit conflict negativ de competență între Tribunalulul M. și Tribunalul A. și s-a sesizat instanța ierarhic superioară comună, ÎCCJ, în vederea soluționării acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ la data de 21.07.2014.

21. Dosar nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin încheierea nr.708/30.07.2014 a ÎCCJ s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul P.B.E. în favoarea Tribunalului A., instanță căreia i se va trimite dosarul.

Referitor la starea de fapt și probele administrate cu referire la inițialul Rechizitoriu nr. 147D/P/2006 emis în cauză la data de 16 iunie 2009 de către D. – Biroul T. M., s-a reținut că a fost trimis în judecată inculpatul P. B. E. pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 215 alin. 1-3 Cod penal și art. 20 Cod penal rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33-34 Cod penal.

S-a dispus încetarea urmării penale față de inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 288 Cod penal și art. 291 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială.

S-a arătat în esență că inculpații P. B. E., Coscarella M. și Vesfrid I. s-au asociat în vederea obținerii în mod fraudulos de mașini de la societăți comerciale din țări ce se găseau în UE și au introdus în România acele mașini prin prezentarea de documente false la autoritățile vamale.

S-a reținut în esență că în luna decembrie a anului 2001 inculpatul P. B. E. a făcut rezervare la trei bilete de avion la cursa Tarom Frankfurt, convenind, împreună cu ceilalți trei inculpați, ca prin folosirea de acte false să închirieze mașini pe care să le valorifice în România. Cu acceptul inculpaților Coscarella M. și Vesfrid I., inculpatul P. a obținut un pașaport pe numele Ș. M., pașaport ce prezenta fotografia și data de naștere a lui Vesfrid I., care era mai în vârstă, prezentabil și știa 4 limbi străine. Pașaportul apărea eliberat de autoritățile spaniole, întrucât cetățenii spanioli puteau închiria mașini de la orice firmă. Inculpatul P. a confecționat pașaportul cu ajutorul unui arab, însă Ș. M. nu a figurat ca cetățean român, nu apare cunoscut nici de către autoritățile spaniole, nefiind eliberat nici un act în acest sens vreunui cetățean spaniol, deci este un fals, ajungându-se astfel la situația ca inculpatul Vesfrid să aibă două pașapoarte. Cei trei s-au cazat la Munchen la Hotel Forum și au făcut comenzi pentru două autoturisme Mercedes de la firmele H. A. G. și B. D. G., plata cazării făcându-se de către inculpatul P. cu card V. și cash. Mai întâi s-a încheiat un contract de închiriere între Ș. M. și firma B. D. G. pentru perioada 18-22 decembrie 2001, încheindu-se apoi un alt contract de închiriere între Ș. M. și firma H. A. G.. Autoturismele au fost reținute de autoritățile române întrucât aveau aceeași . șasiu. Arată că în data de 23.12.2001, la punctul de trecere a frontierei Porțile de F. I – Drobeta Turnu Severin, se aflau mai multe persoane care au încercat să introducă în România trei autoturisme de lux (două marca Mercedes cu numere germane și unul marca Opel Vectra cu număr italian), documentele de proveniență ale acestora fiind false. În noaptea de 22/23.12.2001, ora 01:00, inculpatul P. și inculpatul Vesfrid (care era de cetățenie româno-italiană) au venit cu autoturismul Mercedes WI-F 7148, condus de P., și au prezentat organelor vamale o procură prin care firma H. A. G. l-ar fi împuternicit pe inculpatul Vesfrid să circule cu autoturismul pe tot teritoriul Europei, inclusiv în afara spațiului Schengen. Au mai fost prezentate certificatul de înmatriculare și asigurarea internațională. În aceeași noapte, în același punct vamal, a apărut și inculpatul Coscarella (cetățean italian domiciliat în România) la volanul autoturismului Mercedes HH-AN-8038. Și acesta a prezentat procură de la firma B. D. G., asigurarea internațională și certificatul de înmatriculare. Imediat a apărut și Felice P. cu autoturismul Opel Vectra care a prezentat, la rândul său, procură de la firma A. A. S. R., certificat de înmatriculare xeroxat și procură emisă de această firmă. Mai arată că au fost reținute toate autoturismele susamintite și s-a declanșat urmărirea penală.

Cu privire la inculpații Vesfrid I. și Coscarella M. s-a pronunțat soluția prin Decizia penală 424/2013 Curții de Apel A. I. așa cum s-a arătat.

Verificând termenele de prescripție a răspunderii penale în raport de data comiterii faptelor și obligativitatea aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 NCp, Tribunalul a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt prescrise, impunându-se o soluție de încetare a procesului penal.

În primul rând se reține că potrivit Deciziei 2/14.04.2014, ÎCCJ a decis în aplicarea art. 5 Cod penal că prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, stabilind mecanismul de determinare a legii penale mai favorabile în 2 etape, urmând ca mai întâi să se identifice dispozițiile mai blânde cu privire la pedeapsă din legi succesive, iar apoi să se aleagă legea mai favorabilă în cazul prescripției răspunderii penale prin luarea în considerare a tuturor prevederilor incidente din cuprinsul aceleiași legi.

Prin Decizia 265/20 mai 2014 s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi penale succesive și aplicarea legii penale mai favorabile.

Ca atare, instanța a dat eficiență deplină tuturor dispozițiilor mai favorabile, inclusiv celor vizând interpretarea art. 5 cu referire la prescripția intervenită până la acest moment.

Referitor la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Conform Cod penal 1969 aceasta este prevăzută la art. 323 alin. 1,2 si pedepsită cu închisoarea între 3-15 ani.

Potrivit art. 122 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 termenul de prescripție este de 10 ani, iar potrivit art. 124 din același cod se împlinește prescripția specială ori câte întreruperi ar fi dacă termenul de prescripție este depășit cu încă o jumătate, rezultând un termen de 15 ani.

Fapta a fost comisă la 23.12.2001 la care adăugându-se 15 ani rezultă data de 23.12.2016 la care se va împlini prescripția conform Codului penal din 1969.

Conform noului Cod penal, infracțiunea este prevăzută la art. 367 alin. 1 și are limitele de pedeapsă mai reduse decât în vechiul cod, respectiv între 1-5 ani.

Conform art. 154 alin. 1 lit. d din Noul Cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani, iar potrivit art. 155 alin. 4 Noul Cod penal, se împlinește prescripția specială oricâte întreruperi ar fi, dacă termenul este depășit cu încă o dată, rezultând un termen de 10 ani.

Fapta este comisă la 23.12.2001 la care dacă se adaugă 10 ani rezultă data de 23.12.2011 la care a intervenit prescripția conform Noului Cod penal.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, respectiv Noul Cod penal, atât sub aspectul pedepselor, cât și sub aspectul termenului de prescripție, astfel că instanța urmează să dispună încetarea procesului penal.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune.

Conform Codului Penal din 1969, aceasta este prevăzută la art. 215 alin. 1-3 și pedepsită cu închisoare între 3-15 ani.

Potrivit art. 122 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, termenul de prescripție este de 10 ani, iar potrivit art. 124 Cod penal din 1969 se împlinește prescripția specială oricâte întreruperi ar fi dacă termenul este depășit cu încă o jumătate, rezultând un termen de 15 ani.

Fapta este comisă la 22.12.2001 la acare dacă se adaugă 15 ani rezultă data de 22.12.2016, la care ar interveni prescripția specială conform vechiului Cod penal.

Potrivit noului Cod penal această infracțiunea este prevăzută la art. 244 alin. 1,2 și pedepsită cu închisoare între 1-5 ani.

Conform art. 154 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani, iar potrivit art. 155 alin. 4 din același cod, prescripția specială înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar fi dacă termenul de prescripție generală este depășit cu încă o dată, rezultând un termen de 10 ani.

Fapta a fost săvârșită la 22.12.2001, dată la care dacă se adaugă 10 ani rezultă data de 22.12.2011 la care ar interveni prescripția specială.

S-a constatat că și în cazul acestei infracțiuni, legea penală mai favorabilă este noul Cod penal atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și al termenului de prescripție, ambele fiind mult mai mici decât în vechea reglementare, astfel că instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor privind încetarea procesului penal.

Referitor la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, se rețin următoarele:

Încadrarea juridică conform legii vechi este art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 (art. 275 din Legea 86/2006-tentativa se pedepsește) iar pedeapsa este între 3 și 10 ani și interzicerea drepturilor.

Conform Noului Cod penal, încadrarea juridică este art. 32 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 (art. 275 din Legea 86/2006-tentativa se pedepsește), legea specială nefiind modificată, iar pedeapsa este între 3 și 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal 1969 termenul de prescripție este de 8 ani, iar conform art. 124 Cod penal 1969 intervine prescripția specială dacă termenul este depășit cu încă o jumătate, rezultând astfel un termen de 12 ani.

Fapta a fost comisă la 23.12.2001 la care dacă se adaugă 12 ani rezultă data de 23.12.2013 la care s-ar fi împlinit termenul de prescripție specială conform vechiului Cod penal.

Potrivit art. 154 alin. 1 lit. c din Noul Cod penal, termenul de prescripție este de 8 ani, iar potrivit ar. 155 Noul Cod penal alin. 4 se împlinește prescripția specială dacă termenul a fost depășit cu încă o dată, rezultând deci un termen de 16 ani. Fapta a fost comisă la 23.12.2001 la care dacă se adaugă 16 ani rezultă data de 23.12.2017 la care s-ar împlini prescripția specială conform noului cod.

S-a reținut că în ambele coduri pedeapsa este aceeași însă vechiul Cod penal este mai favorabil în ce privește termenul de prescripție, care este mai redus.

În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a reținut următoarele:

Faptele au fost comise anterior intrării în vigoare a noului cod, fiind incident art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, respectiv dacă de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Cu privire la acest text, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională au stabilit următoarele:

Prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 319 din 30 aprilie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a decis ca, in aplicarea art. 5 din Codul penal, prescriptia raspunderii penale reprezinta o institutie autonoma fata de institutia pedepsei, stabilind mecanismul de determinare a legii penale mai favorabile in doua etape, urmand ca mai intai sa se identifice dispozitiile mai blande cu privire la pedeapsa din legi succesive, iar apoi sa se aleaga legea mai favorabila in cazul prescriptiei raspunderii penale prin luarea in considerare a tuturor prevederilor incidente din cuprinsul aceleiasi legi (durata termenului, intreruperea si suspendarea cursului de prescriptie).

La data de 20 mai 2014 s-a publicat in Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 372, Decizia Curtii Constitutionale nr. 265 din 6 mai 2014, prin care s-a statuat ca „dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile”.

Prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala si-a incetat efectele, incepand cu data de 20 mai 2014 cand a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Decizia Curtii Constitutionale nr. 265 din 6 mai 2014 si astfel nu mai poate fi aplicata raporturilor juridice nascute anterior datei de 1 februarie 2014, dar nesolutionate definitiv pana la data publicarii hotararii instantei de contencios constitutional, intrucat, pentru considerentele dezvoltate in prezenta, nu reprezinta lege penala mai favorabila.

Fără a combina legile penale succesive, adică pedeapsa dintr-o lege și termenul de prescripție din alta, s-a constatat că, în speță, în cazul infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune pedepsele și termenele de prescripție sunt mult mai reduse conform calculelor arătate anterior, și ca atare aceasta este legea penală mai favorabilă pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, urmând ca pentru fiecare să se aplice global legea penală mai favorabilă (pedeapsă și prescripție) și anume Noul Cod penal, și să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, ceea ce atrage o soluție de încetare a procesului penal.

În ce privește infracțiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate în forma tentativei, limitele de pedeapsă nu s-au modificat, fiind aceleași, așa cum s-a arătat, însă conform calculelor arătate se constată că vechiul Cod penal este mai favorabil, întrucât prescripția se împlinește la data de 23.12.2013 față de 23.12.2017 conform Noului Cod penal.

În consecință, s-a dispus încetarea procesului penal și pentru această faptă ca urmare a prescripției răspunderii penale.

Pentru motivele arătate, instanța a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 396 al. 6 Cpp rap. la art. 16 al. 1 lit. f Cpp cu aplic. art. 5 NCpp a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. B. E., fiul lui V. și A., născ. la 08.03.1975 în București, cetățean român, studii 10 clase, domiciliat în București, Calea Ș. V., nr. 106, sect. 4, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 al. 1, 2 Cp din 1969 (actual art. 367 al. 1 NCp) cu aplic. art. 5 NCp rap. la art. 154 al. 1 lit. d Cp, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

II. În temeiul art. 396 al. 6 Cpp rap. la art. 16 al. 1 lit. f cu aplic. art. 5 NCpp a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1-3 Cp din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp 1969 – actual art. 244 al.1, 2 NCp cu aplic. art. 38 al. 1 NCp cu aplic. art.5 NCp rap. la art. 154 al. 1 lit. d Cp ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

III. A constatat că p. vătămate H. A. G., A. A. S. R. și B. D. G. nu s-au constituit părți civile.

IV. În baza art. 25 al. 3 Cpp rap. la art. 404 al. 4 lit. ,,i” Cpp a desființat următoarele înscrisuri falsificate:

- certificatul de înmatriculare falsificat al autoturismului ,,Mercedes” HH-AN 8038

- procura pe numele Coscarella M.

- cartea verde a autoturismului Mercedes cu nr. HH-AN 8038

- certificatul de înmatriculare al autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare WI-F 7148

- cartea verde a autoturismului ,,Mercedes” cu nr. de înmatriculare WI-F 7148

A constatat că inculpatul P. B. E. a precizat că nu dorește continuarea procesului penal după constatarea prescripției răspunderii penale.

V. Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, conf. art. 275 al. 3 NCpp.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., S. T. A. I., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului său a arătat Ministerul Public că în mod nelegal instanța de fond a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome prin combinarea de dispoziții din cele două coduri penale succesive, cu ignorarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, potrivit cărora dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

După expunerea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și a dispozitivului sentinței primei instanțe, a arătat procurorul redactor al motivelor de apel că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât cu privire la două dintre fapte, și anume asocierea în scopul săvârșirii de infracțiuni și înșelăciunea instanța de fond a mers pe încadrarea juridică pe noul Cod penal, prescripția pe noul Cod penal și încetarea procesului penal pe noul Cod de procedură penală, în timp ce pentru infracțiunea de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport sau comerciale falsificate, instanța de fond a mers pe încadrarea juridică și prescripția pe vechiul Cod penal și încetarea procesului penal pe vechiul Cod de procedură penală.

Or, prin adoptarea unei astfel de soluții s-a procedat nu numai la combinarea de dispoziții penale din două coduri penale succesive dar și la combinarea dispozițiilor procedural penale din cele două coduri de procedură penală succesive, împrejurare ce atrage nelegalitatea hotărârii.

Se solicită în finalul motivelor de apel condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport sau comerciale falsificate.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel Alba Iulia constată că apelul exercitat de Ministerul Public este fondat pentru considerentele ce urmează.

Reținem noi, în baza propriei noastre analize că, la data de 16.06.2009, prin rechizitoriu nr. 147D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul T. M., s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatului P. B. E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

-art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969;

-art. 215 alin. 1-3 din Codul penal din 1969 și de

-art. 20 din Codul penal din 1969 raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 .

S-a reținut în esență în cuprinsul actului de sesizare a instanței că inculpații P. B. E., Coscarella M. și Vesfrid I. s-au asociat în vederea obținerii în mod fraudulos de mașini de la societăți comerciale din țări ce se găseau în U.E. și au introdus în România acele mașini prin prezentarea de documente false la autoritățile vamale.

În concret s-a arătat că în luna decembrie a anului 2001 inculpatul P. B. E. a făcut rezervare la trei bilete de avion la cursa Tarom Frankfurt, convenind, împreună cu ceilalți inculpați ca, prin folosirea de acte false să închirieze mașini pe care să le valorifice în România. Cu acceptul inculpaților Coscarella M. și Vesfrid I., inculpatul P. B. E. a obținut un pașaport pe numele Ș. M., pașaport ce prezenta fotografia și data de naștere a lui Vesfrid I., care era mai în vârstă, prezentabil și știa 4 limbi străine. Pașaportul apărea eliberat de autoritățile spaniole, întrucât cetățenii spanioli puteau închiria mașini de la orice firmă. Inculpatul P. B. E. a confecționat pașaportul cu ajutorul unui cetățean arab, însă Ș. M. nu figurează ca cetățean român, nu apare cunoscut nici de către autoritățile spaniole, nefiind eliberat nici un act în acest sens vreunui cetățean spaniol, deci este un fals, ajungându-se astfel la situația ca inculpatul Vesfrid I. să aibă două pașapoarte. Cei trei s-au cazat la Munchen la Hotel Forum și au făcut comenzi pentru două autoturisme Mercedes de la firmele H. A. G. și B. D. G., plata cazării făcându-se de către inculpatul P. B. E. cu card V. și cash. Mai întâi s-a încheiat un contract de închiriere între Ș. M. și firma B. D. G. pentru perioada 18-22 decembrie 2001, încheindu-se apoi un alt contract de închiriere între Ș. M. și firma H. A. G.. Autoturismele au fost reținute de autoritățile române întrucât aveau aceeași . șasiu.

În data de 23.12.2001, la punctul de trecere a frontierei Porțile de F. I – Drobeta Turnu Severin, se aflau mai multe persoane care au încercat să introducă în România trei autoturisme de lux (două marca Mercedes cu numere germane și unul marca Opel Vectra cu număr italian), documentele de proveniență ale acestora fiind false. În noaptea de 22/23.12.2001, ora 01:00, inculpatul P. B. E. și inculpatul Vesfrid I.(care era de cetățenie româno-italiană) au venit cu autoturismul Mercedes WI-F 7148, condus de P. B. E. și au prezentat organelor vamale o procură prin care firma H. A. G. l-ar fi împuternicit pe inculpatul Vesfrid I. să circule cu autoturismul pe tot teritoriul Europei, inclusiv în afara spațiului Schengen. Au mai fost prezentate certificatul de înmatriculare și asigurarea internațională. În aceeași noapte, în același punct vamal, a apărut și inculpatul Coscarella M.(cetățean italian domiciliat în România) la volanul autoturismului Mercedes HH-AN-8038. Și acesta a prezentat procură de la firma B. D. G., asigurarea internațională și certificatul de înmatriculare. Imediat a apărut și Felice P. cu autoturismul Opel Vectra care a prezentat, la rândul său, procură de la firma A. A. S. R., certificat de înmatriculare xeroxat și procură emisă de această firmă.

Toate autoturismele sus amintite au fost reținute de autoritățile vamale și s-a declanșat urmărirea penală.

După declinări succesive de competență, cauza a fost în cele din urmă înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 13.10.2014 .

După parcurgerea a mai multe termene de judecată la care cauza s-a amânat, la termenul din data de 20.04.2015 se procedează la audierea inculpatului care neagă săvârșirea faptelor.

După momentul audierii inculpatului, prima instanță constată că nu mai sunt probe de administrat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Se acordă un termen de pronunțare pentru data de 04.05.2015, termen la care pronunțarea este amânată pentru data de 18.05.2015.

În fine, la data de 18.05.2015 este pronunțată sentința ce face obiectul apelului de față.

Apelul declarat de Ministerul Public este fondat și va fi admis cu consecința desființării integrale a sentinței Tribunalului A. și a trimiterii cauzei spre rejudecare.

Pentru a ajunge la această concluzie a pornit instanța de apel de la observarea faptului că Tribunalul A., la momentul pronunțării sentinței de încetare a procesului penal, și-a întemeiat soluția atât pe dispoziții din actualul Cod de procedură penală cât și pe dispoziții din Codul de procedură penală din 1968. Procedând în acest fel hotărârea instanței este nelegală de vreme normele de drept substanțial se aplică potrivit principiului legii penale mai favorabile iar normele de drept procedural potrivit principiului aplicării imediate, în lipsa unor dispoziții tranzitorii. Tribunalul A. nu putea considera că normele procedurale din Codul de procedură penală din 1968(în concret, textul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g) sunt mai favorabile inculpatului și nu le putea aplica de vreme ce aceste texte de lege au fost abrogate odată cu . data de 01.02.2014, a actualului Cod de procedură penală.

În al doilea rând am observat noi că în analiza sa referitoare la intervenirea prescripției răspunderii penale, Tribunalul A. s-a raportat la fiecare infracțiune în parte. În cuprinsul analizei sale, prima instanță s-a referit la data săvârșirii faptei, la limitele de pedeapsă din vechea și din actuala reglementare, la termenele de prescripție calculate potrivit vechii și, respectiv noi reglementări și a ajuns la concluzia că pentru două infracțiuni este împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale(considerând actualul Cod penal ca fiind legea penală mai favorabilă) iar pentru cea de-a treia infracțiune că este împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale(considerând însă că este mai favorabil Codul penal din 1969). Procedând în acest mod, Tribunalul A. a combinat dispozițiile penale din două legi succesive pentru a putea ajunge la constatarea prescripției fiecărei infracțiuni. Aceste procedeu este nelegal.

Prima instanță ar fi trebuit să analizeze intervenirea sau nu a prescripției răspunderii penale pentru fiecare infracțiune potrivit Codului penal din 1969 după care să analizeze intervenirea sau nu a prescripției răspunderii penale potrivit actualului Cod penal și abia apoi, dintre cele două legi penale succesive, să o aleagă pe cea mai favorabilă inculpatului. Dar, dacă ar fi procedat astfel, Tribunalul A. ar fi ajuns la altă concluzie:

-dacă aprecia Codul penal din 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă, constata că pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune, răspunderea penală nu este prescrisă; era prescrisă răspunderea penală doar pentru infracțiunea de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport sau comerciale falsificate.

-dacă aprecia Codul penal în vigoare ca fiind legea penală mai favorabilă ajungea la concluzia că pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune era prescrisă răspunderea penală; pentru infracțiunea de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport sau comerciale falsificate nu era prescrisă răspunderea penală.

Pentru a ajunge să considere că răspunderea penală pentru toate infracțiunile este prescrisă și pentru a putea înceta procesul penal, prima instanță a uzat de un artificiu: a considerat ca fiind prescrisă răspunderea penală pentru două infracțiuni potrivit dispozițiilor penale în vigoare(și a dispus încetarea procesului penal potrivit dispozițiilor din actualul Cod de procedură penală) și a considerat că este prescrisă răspunderea penală pentru cea de-a treia infracțiune potrivit dispozițiilor din Codul penal din 1969(și a dispus încetarea procesului penal potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală din 1968). Procedând în acest mod prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea deciziei obligatorii nr. 21/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Pentru a concluziona, se impune ca prima instanță să stabilească legea penală ce global este mai favorabilă inculpatului și, în temeiul acestei legi, să constate că pentru unele infracțiuni a intervenit prescripția răspunderii penale dar pentru altele nu și să continue să judece acele infracțiuni pentru care nu s-a prescris răspunderea penală.

Următoarea subliniere pe care dorim să o facem, și prin aceasta răspundem solicitării Ministerului Public de aplicarea a unei pedepse pentru infracțiunea de tentativă la folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport sau comerciale falsificate pentru care răspunderea penală nu este prescrisă, este aceea că instanța de apel nu poate, direct în calea de atac, să-l condamne pe inculpatul față de care nu s-a pronunțat o primă soluție cu privire la vinovăție sau nevinovăție de prima instanță, întrucât am încălca dreptul său la un dublu grad de jurisdicție în caz de condamnare, drept garantat de art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 C.E.D.O.

Potrivit textului art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 C.E.D.O. orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. Acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore, așa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat in prima instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.

Astfel, art.2 paragraful 1 al Protocolului 7 consacră dreptul persoanei declarate vinovată de o infracțiune de către un tribunal să ceară examinarea „declarației de vinovăție” sau a condamnării de către instanță superioară. În doctrină s-a apreciat că dispozițiile art.2 paragraful 1 al Protocolului 7 acoperă omisiunea art. 6 din Convenția europeană, care nu prevede această garanție, impunând un dublu grad de jurisdicție în materie penală, domeniu care, datorită consecințelor grave pe care o condamnare le poate produce, necesită o abordare mai prudentă, cu scopul de a reduce riscul intervenirii unor erori judiciare. Reglementarea din cuprinsul art.2 paragraful 1 al Protocolului 7 instituie necesitatea existenței unui dublu grad de jurisdicție nu numai atunci când s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, ci și în situația în care o instanță pronunță o hotărâre ce conține o declarație de vinovăție. În același timp, garantarea dublului grad de jurisdicție trebuie să fie efectivă; cel de al doilea grad de jurisdicție trebuie să satisfacă exigențele de imparțialitate ale unei instanțe, impunându-se ca remediul procesual să fie independent de orice putere discreționară a autorităților și să fie direct accesibil celor interesați.

Or, în prezenta cauză, în condițiile în care instanța de apel ar dispune condamnarea inculpatului pentru o infracțiune neanalizată de prima instanță(întrucât aceasta a constatat prescripția răspunderii penale), l-ar văduvi pe inculpat de primul grad de jurisdicție.

Pentru aceste considerente se impune desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării prima instanță va trebui să stabilească în mod global legea penală mai favorabilă inculpatului și, în funcție de aceasta, să hotărască cu privire la încetarea procesului penal pentru unele infracțiuni și cu privire la achitarea sau condamnarea inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

Ultimul act procedural ce va rămâne valabil va fi audierea inculpatului din data de 20.04.2015.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., S. T. A. I. împotriva sentinței penale nr. 106 din data de 18.05.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Desființează integral sentința penală apelată.

Dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul A..

Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este audierea inculpatului.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015.

Președinte, Judecător,

S. T. G. L. O.

Grefier,

D. F.

Red. GLO

Tehnored. DF/2ex/19.10.2015

Jud. fond DMS

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 904/2015. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... →

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA