Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 26/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-02-2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 26/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Tițian
Grefier I.-M. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de către contestatorul G. D. I. îndreptată împotriva sentinței penale nr. 30/2012 a Curți de Apel A. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul G. D. I., lipsă fiind intimata AFP S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Contestatorul G. D. I. depune acte în probațiune.
Reprezentanta Ministerului Public arată că față de motivele invocate de către constatator, în cauză se aplică dispozițiile Codului de procedură fiscală. Nu instanța penală este cea competentă să soluționeze contestația la executare.
Instanța pune în discuția părților excepția invocată de reprezentanta parchetului.
Contestatorul G. D. I. arată că nu este de acord cu cele precizate de procurorul de ședință, contestația are ca bază disp. art. 192 alin. 2 C. pr. pen. Din documente rezultă că are un prejudiciu de 60 de milioane, respectiv prejudiciul din mai 2012, a formulat o adresă la IGPR, în declarație s-a reținut că lui Veșteneanu îi reveneau cheltuielile. Arată că în dosarul de urmărire penală nu a fost citat niciodată. Arată că secția penală este cea competentă.
Instanța, în deliberare asupra excepției invocate de către reprezentanta parchetului, o va respinge, având în vedere faptul că contestația la executare rezultă dintr-o plângere împotriva unei rezoluții de netrimitere în judecată.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului, arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației la executare.
Contestatorul G. D. I. arată că își susține argumentele menționate mai sus.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației la executare formulată împotriva sentinței penale nr.30 din 15.03.2012 a Curții de Apel A. I., pronunțată în dosarul penal nr._ , constată următoarele:
1.Prin sentința penală nr. 30 din data de 15.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel A. I.– judecătorul în baza art. 2781alin.8 lit.a Cod procedură penală a respins ca nefondată,plângerea formulată de petentul G. D. I. împotriva rezoluției nr. 560/P/2011 din data de 14.11.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr.943/II/2/2011 din data de 30.12.2012, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei .
1.1.Prin contestația la executare formulată contestatorul G. D. I. a arătat că nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.192 alin.3 pct.2 Cod procedură penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, dispusă prin titlul executoriu, respectiv sentința penală nr.30/2012 a Curții de Apel A. I.(rezultată din adresa_ din 15.06.2011,nr.4363 din 22.02.2012,raportul din 9.04.2012, adresa nr.6243 E din 25.05.2012) și în plus este nelămurit dispozitivul aceste sentințe judecătorești deoarece nu a arătat modul de soluționare al laturii civile, deși i s-a produs un prejudiciu considerabil.
1.2.Prin sentința civilă nr.8710 din 11.12.2012 a Judecătoriei S. a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței sesizate și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel A. I..
2.1.La 31.01.2013 contestația la executare a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentința penală nr. 30 din data de 15.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel A. I.– judecătorul în baza art. 2781alin.8 lit.a Cod procedură penală a respins ca nefondată,plângerea formulată de petentul G. D. I. împotriva rezoluției nr. 560/P/2011 din data de 14.11.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr.943/II/2/2011 din data de 30.12.2012, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.(fila nr.9 dosar nr._ al Judecătoriei S.).
Soluția de neîncepere a urmăririi penale nu mai poate fi supusă analizei, iar în contestația la executare au fost reluate critici referitoare la rezoluțiile de neîncepere a urmării penale dispuse în cauză.
3.1.Având în vedere premisele prezentate mai sus, respectiv inexistența în sistemul juridic național a unei alte căi de atac ordinare împotriva hotărârii judecătorului prin care au fost supuse controlului de legalitate soluțiile de neurmărire penală, adoptate de procuror și de procurorul ierarhic superior, precum și condițiile restrictive de reexaminare a unei hotărâri definitive,inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului,Curtea reține inadmisibilitatea criticilor contestatorului privind soluțiile pe fondul cauzei,sub toate aspectele.
3.2.Suplimentar,Curtea de apel arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții europene a drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art.6 paragr.1 din Convenție, enunță supremația dreptului, ca element comun al statelor( în același sens și cauza B. c. României).Un element fundamental al supremației dreptului este și securitatea raporturilor juridice, care prevede că soluția dată de instanțe în mod definitiv să nu mai fie pusă în discuție. Deci petentul a avut asigurată o cale eficientă de a beneficia de un proces echitabil, în sensul soluționării cererii sale de către o instanță independentă și imparțială, în condițiile Convenției(jurisClassor CEDO, 31.08.2011_).
3.3.Ori, în cuprinsul contestației la executare, contestatorul arată că prin sentința penală nr.30 din 2012, nu s-a soluționat latura civilă și în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din analiza cauzei rezultă că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare rezultate din respingerea plângerii contra soluției de neîncepere a urmăririi penale, conform dispozițiilor art.192 Cod procedură penală, care prevăd expres obligarea la plata cheltuielilor judiciare a părții căreia i s-a respins acțiunea.
Analizând în limitele prevăzute de art.461 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că prezenta contestație la executare nu se încadrează în nici unul din cazurile indicate de art.461 Cod procedură penală, prevăzute limitativ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul dispozițiilor art. 460 Cpp respinge contestația la executare formulată de către contestatorul G. D. I.ă îndreptată împotriva sentinței penale nr. 30/2012 a Curți de Apel A. I..
Obligă contestatorul G. D. I. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru contestator.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2013.
PREȘEDINTEGrefier
D. Titian I.-M. M.
Red. Tehn. DT/29.03.2013/ 2 ex
| ← Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
