Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1186/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
Comentarii |
|
Decizia nr. 1186/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-11-2012 în dosarul nr. 1186/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1186/2012
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Judecător A. L.
Grefier O. D. D.
D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial A. I. reprezentat de
Procuror A. Rasovan
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații T. M., G. V. și C. V. împotriva încheierii penale din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă:
- inculpatul recurent G. V. asistat de apărătorul ales, avocat Sebestyen A.;
- inculpatul recurent C. V. asistat de apărătorul ales, avocat C. V. și
- inculpatul recurent T. M. asistat de apărătorul ales, avocat P. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului T. M., avocat P. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, în rejudecare solicitând admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
În susținerea recursului arată că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 160/2 alin.1 și 2 Cod penal, iar raportat la starea actuală a probelor nu se poate reține că inculpatul lăsat în libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal; lăsarea în libertate a inculpatului nu poate influența negativ asupra modului de derulare a procedurilor cu atât mai mult cu cât acestea sunt aproape finalizate, probatoriul fiind în mare măsură administrat, iar inculpatul recunoaște activitatea infracțională, înțelegând să conteste doar cantitatea de țigări deținute.
Se mai susține că valoarea prejudiciului nu poate fi folosit ca argument pentru respingerea cererii de liberare sub control judiciar cu atât mai mult cu cât recuperarea acestuia este garantată prin instituirea măsurilor asiguratorii, iar aspectele ce țin de cazierul inculpatului nu pot reprezenta argumente solide în respingerea acestei cereri având în vedere că acesta a suferit o condamnare anterioară pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă și nu intenționate. Depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
Apărătorul ales al inculpatului C. V., avocat C. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara, în rejudecare solicită admiterea cererii inculpatului.
Se arată că argumentele folosite de către instanță la adoptarea soluției de respingerii a cererii și anume existența indiciilor temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor cuprinse în actul de sesizare precum și valoarea semnificativă a prejudiciului reprezintă chestiuni de fond ce urmează a fi evaluate și stabilite cu ocazia adoptării unei hotărâri în prima instanță;
De asemenea din nici o probă de la dosar nu rezultă în mod nemijlocit că inculpatul C. V. ar fi aderat la un grup infracțional organizat, lipsa interceptărilor telefonice și a oricăror mijloace materiale de probă care să fie evidențiate cu ocazia perchezițiilor reliefând inconsistența probatoriului administrat până la acest moment în cauză; totodată procedurile se apropie de finalizare, probatoriul fiind în mare parte epuizat urmând a fi efectuat raportul de expertiză contabilă prin care să se determine valoarea reală a prejudiciului, aspect ce eclude posibilitatea ca inculpatul lăsat în libertate să influențeze în mod negativ desfășurarea procesului penal.
În susținerea recursului se arată că durata arestului preventiv a inculpatului a depășit în condițiile circumstanțiale ale cauzei un termen rezonabil (aproximativ 4 luni de zile), iar anumite aspecte ce țin de activitatea de fermier a inculpatului justifică admiterea cererii de liberare sub control judiciar, pentru a preîntâmpina producerea unor pierderi substanțiale în patrimoniul familiei sale ca urmare a lipsei de la domiciliu și a sprijinului efectiv dat în creșterea animalelor pe care le deține. Depune la dosar note scrise.
Apărătorul ales al inculpatului G. V., avocat Sebastyen A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara, în rejudecare solicită admiterea cererii formulate de inculpat.
În susținerea recursului arată că încheierea primei instanțe este nemotivată ea neconținând argumente clare și pertinente care să justifice respingerea cererii,
argumentele aduse de prima instanță sunt contradictorii de vreme ce pe de o parte își motivează soluția luând în considerare persoana inculpatului ca mai apoi să arate că în evaluarea acestei cereri situația personală a inculpatului nu poate fi preponderentă prejudiciului deosebit de ridicat cauzat prin infracțiune; mai arată că procedurile sunt aproape finalizate, în cauză urmând a fi depuse la dosar doar referatul de evaluare presentențială și raportul de expertiză contabilă prin care se urmărește stabilirea prejudiciului.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor ca nefondate, criticile nu sunt justificate, prin decizia nr. 1103/2012 s-a pronunțat asupra faptului că liberarea sub control judiciar a inculpaților nu este justificată.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, solicitând să fie cercetat în libertate.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul T. M., având ultimul cuvânt, regretă fapta, solicită admiterea recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față
În deliberare constată că prin încheierea penală din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ 12 în baza art. 160/8a al.6 C.pr.pen. au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C. V., G. V. și T. M., actualmente aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud.
P. a dispune astfel, Tribunalul Hunedoara a reținut în considerentele încheierii următoarele aspecte de fapt și de drept:
P. încheierea de la termenul din data de 15.10.2012, constată că temeiurile în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, subzistă, însă liberarea provizorie a inculpaților, sub control judiciar, nu este oportună în acest moment procesual.
Probațiunea administrată de organele judiciare de anchetă, respectiv convorbirile telefonice ale inculpaților, interceptate autorizat, dar și declarațiile coinculpaților, procesele verbale întocmite la momentul efectuării perchezițiilor domiciliare ori a interceptărilor în trafic, se circumscrie noțiunii de indicii temeinice care creează unui observator obiectiv presupunerea rezonabilă că inculpații pot fi autorii faptelor infracționale pentru a căror comitere au fost trimiși în judecată.
Cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpați, îndeplinesc condițiile pentru admiterea în principiu (art. 1602 alin. 1 C. proc. pen.), care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
În ceea ce privește condiția negativă prevăzută în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din coroborarea celor două texte menționate (art. 1602 alin. 1 și art. 1602 alin. 2 C. proc. pen.) reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzute în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Liberarea provizorie sub control judiciară este o măsură procesuală provizorie, limitativă de drepturi, menită să înlocuiască măsura arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de drepturi, însă suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului aflat în faza urmăririi penale (așa cum este prezenta speță).
S-a apreciat că la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi compromisă prin faptul că instanța, deși a început cercetarea judecătorească, respectiv i-a audiat pe inculpați si a administrat parțial probațiune, cu privire la probațiunea solicitata la acest termen de judecata urmează sa se pronunțe la termenul următor. De altfel, pentru inculpații G. Vilhem si T. M. s-a admis efectuarea unor referate de evaluare de către serviciile de probațiune competente, referate necesare pentru caracterizarea celor doi inculpați inclusiv pe măsura procesuala solicitata având in vedere ca aceștia au fost trimiși in judecata in stare de recidiva postcondamnatorie iar garanțiile procesuale pe care inculpații le pot prezenta pentru cercetarea lor in stare de libertate se analizează inclusiv prin prisma personalității lor, a capacitații de conștientizare si asumare a unor situații nefavorabile.
De asemenea, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public, a infracțiunilor economice, cum sunt cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. In acest sens trebuie văzut ca cei trei inculpați au fost trimiși in judecata pentru aderare la un grup infracțional organizat si infracțiuni de contrabanda, in sarcina inculpaților C. si T. reținându-se un prejudiciu foarte mare si care urmează sa fie stabilit prin probele care se vor administra.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat că celelalte apărări ale inculpaților, referitoare la situația personala si familiala nu se pot constitui in motive de punere in libertate, in cauza dându-se prioritate interesului general al societarii in defavoarea interesului personal al inculpaților.
Față de considerentele exprimate și în temeiul art.1608a al.6 C.pr.pen., s-a apreciat că cererile inculpaților C. V., G. Vilhem și T. M. de liberare provizorie sub control judiciar sunt nefondate.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 160/9 C.pr.pen. inculpații C. V., G. V. și T. M. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
I. Inculpatul T. M., motive expuse oral în fața Curții prin apărătorul ales, conform art. 385/10 al.3 C.pr.pen.:
- în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 160/2 alin.1 și 2 Cod penal, iar raportat la starea actuală a probelor nu se poate reține că inculpatul lăsat în libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal;
- lăsarea în libertate a inculpatului nu poate influența negativ asupra modului de derulare a procedurilor cu atât mai mult cu cât acestea sunt aproape finalizate, probatoriul fiind în mare măsură administrat, iar inculpatul recunoaște activitatea infracțională, înțelegând să conteste doar cantitatea de țigări deținute.
- în cauză valoarea prejudiciului nu poate fi folosit ca argument pentru respingerea cererii de liberare sub control judiciar cu atât mai mult cu cât recuperarea acestuia este garantată prin instituirea măsurilor asiguratorii,
- aspectele ce țin de cazierul inculpatului nu pot reprezenta argumente solide în respingerea acestei cereri având în vedere că acesta a suferit o condamnare anterioară pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă și nu intenționate;
- actele depuse la dosar în fața Curții relevă faptul că inculpatul este o persoană pașnică, puternic implicată în viața comunității din care face parte (filele 20,21)
II. Inculpatul C. V. motive expuse oral în fața Curții prin apărătorul ales, conform art. 385/10 al.3 C.pr.pen.:
- argumentele folosite de către instanță la adoptarea soluției de respingerii a cererii și anume existența indiciilor temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor cuprinse în actul de sesizare precum și valoarea semnificativă a prejudiciului reprezintă chestiuni de fond ce urmează a fi evaluate și stabilite cu ocazia adoptării unei hotărâri în prima instanță;
- cu toate că instanța amintește de existența indiciilor temeinice, din nici o probă de la dosar nu rezultă în mod nemijlocit că inculpatul C. V. ar fi aderat la un grup infracțional organizat, lipsa interceptărilor telefonice și a oricăror mijloace materiale de probă care să fie evidențiate cu ocazia perchezițiilor reliefând inconsistența probatoriului administrat până la acest moment în cauză;
- procedurile se apropie de finalizare, probatoriul fiind în mare parte epuizat urmând a fi efectuat raportul de expertiză contabilă prin care să se determine valoarea reală a prejudiciului, aspect ce eclude posibilitatea ca inculpatul lăsat în libertate să influențeze în mod negativ desfășurarea procesului penal;
- durata arestului preventiv a inculpatului a depășit în condițiile circumstanțiale ale cauzei un termen rezonabil (aproximativ 4 luni de zile);
- anumite aspecte ce țin de activitatea de fermier a inculpatului justifică admiterea cererii de liberare sub control judiciar, pentru a preîntâmpina producerea unor pierderi substanțiale în patrimoniul familiei sale ca urmare a lipsei de la domiciliu și a sprijinului efectiv dat în creșterea animalelor pe care le deține.
III. Inculpatul G. V. motive expuse oral în fața Curții prin apărătorul ales, conform art. 385/10 al.3 C.pr.pen.:
- încheierea primei instanțe este nemotivată ea neconținând argumente clare și pertinente care să justifice respingerea cererii,
- argumentele aduse de prima instanță sunt contradictorii de vreme ce pe de o parte își motivează soluția luând în considerare persoana inculpatului ca mai apoi să arate că în evaluarea acestei cereri situația personală a inculpatului nu poate fi preponderentă prejudiciului deosebit de ridicat cauzat prin infracțiune;
- procedurile sunt aproape finalizate, în cauză urmând a fi depuse la dosar doar referatul de evaluare presentențială și raportul de expertiză contabilă prin care se urmărește stabilirea prejudiciului.
La dosarul cauzei au fost depuse de către mandatarul ales al inculpatului T. M. înscrisuri în circumstanțiere (filele 20,21).
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu în limitele statornicite de art. 385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a dispus respingerea cererii de control judiciar formulată de inculpați în considerarea dispozițiilor art. 160/8a alin.6 C.pr.pen. apreciind în mod corect raportat la starea actuală a probelor și a tuturor actelor esențiale din dosar, că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment procesual nu este oportun.
2. Instanța a luat în considerare că în speță cu privire la cereri identice, Curtea de Apel A. a statuat definitiv la data de 18 octombrie 2012 (deci în urmă cu mai puțin de două săptămâni) asupra faptului că liberarea sub control judiciar nu este justificată, temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpaților, precum și necesitatea evitării oricăror riscuri de a influența derularea procedurilor subzistând în continuare.
3. Curtea arată că jurisdicția inferioară a argumentat în mod convingător motivele pentru care nu consideră la acest moment procesual oportună admiterea unor atari cereri; în acest sens din examinarea considerentelor încheierii rezultă că în cauză au fost dispuse efectuarea unor rapoarte de evaluare presetențiale cu privire la inculpații G. V. și T. M., referate necesare pentru caracterizarea celor doi inculpați, inclusiv prin prisma măsurii procesuale solicitate.
Ca atare, în lipsa acestor referate presetențiale dispuse tocmai pentru ca instanța să fie în măsură să evalueze persoana inculpatului și posibilitățile sale reale de a se conforma unor obligații impuse ca urmare a luării unor măsuri alternative mai puțin restrictive, formularea cererilor de liberare sub control judiciar apare ca prematură.
4. Curtea precizează că formularea unor atari cereri constituie o garanție instituită pe dispozițiile Convenției, inculpații neputând fii împiedicați să solicite pe tot parcursul procedurilor liberarea lor sub control judiciar; însă raportat la stadiul procedurilor precum și la dispozițiile instanței date la termenul din 29 octombrie 2012 admiterea unor atari cereri era inoportună.
5. Vizând criticile formulate de către inculpatul T. M., Curtea le apreciază ca nefondate în cauză rămânând la latitudinea instanței de fond să aprecieze asupra oportunității admiterii unor atari cereri.
Aspectele relevate de către inculpat în recursul său prin care încearcă să combată considerentele încheierii atacate și anume faptul că prejudiciul nu are o valoare exorbitantă și recuperarea lui este garantată prin instituirea măsurilor asiguratorii nu reprezintă motive pertinente și suficiente care să țină exclusiv de evaluarea oportunității admiterii unei atari cereri.
6. Împrejurarea că inculpatul T. M. a recunoscut actele infracționale însă a contestat doar cantitatea de țigări depozitate reprezintă o chestiune de fond ce urmează a fi lămurită cu ocazia soluționării dosarului.
7. Împrejurarea evidențiată de toți inculpații în sensul că probatoriul este aproape epuizat fiind necesare doar întocmirea referatelor de evaluare și a raportului de expertiză contabilă nu poate fi primit ca un motiv pertinent și suficient care să justifice aprecierea ca oportună a lăsării în libertate a inculpaților cu atât mai mult cu cât jurisdicția inferioară a considerat ca esențială tocmai efectuarea acestor referate pentru a fi în măsură să evalueze cererile de liberare sub control judiciar.
8. Criticile aduse de inculpatul C. V. în sensul lipsei oricăror date de la dosar care să justifice o presupunere rezonabilă că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat sunt total nejustificate, acest aspect fiind lămurit cu titlu definitiv în momentul instituirii măsurii arestării preventive față de inculpat și care nu putea fi luată în lipsa întrunirii exigențelor prev. de art. 143 C.pr.pen. raportat la art. 68/1 C.pr.pen.
9. Aspectele de ordin personal relevate de către inculpatul C. V. nu reprezintă în opinia Curții motive suficiente care să justifice lăsarea în libertate. Fără a nega sau minimaliza problemele de ordin personal și familial cu care se confruntă, Curtea arată că protejarea unui interes de ordine publică primează ocrotirii celui privat al inculpatului, iar în acest stadiu procesual privarea de libertate este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
10. Referitor la recursul inculpatului G. V., Curtea arată că aspectele critice vizând nemotivarea încheierii penale atacate sunt vădit nefondate, jurisdicția inferioară arătând în mod clar și concis motivele pentru care consideră ca inoportună admiterea cererilor d eliberare sub control judiciar la acest moment.
11. Aspectele vizând contradicția dintre argumentele expuse de către tribunal vor fi apreciate de asemenea ca nerelevante de către Curte, prima instanță oferind explicații detaliate asupra criteriilor pe care le-a avut în vedere în evaluarea oportunității admiterii unei atari cereri; pe de o parte aspectele ce caracterizează persoana inculpatului și care vor face obiectul examenului unor specialiști prin întocmirea referatelor de evaluare presetențiale, iar pe de altă parte aspectele ce țin de natura și gravitatea acuzațiilor și care, desigur nu poate fi disociată total de cuantumul semnificativ al prejudiciului produs prin infracțiune.
Instanța a evidențiat în mod corect că problemele de ordin personal ale inculpatului nu reprezintă temeiuri suficiente pentru admiterea unei atari cereri însă acest aspect nu echivalează cu aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, comportamentul acestuia ca individ, necesitatea evaluării acestuia prin referatul dispus în cauză, mandatarul inculpatului făcând în acest sens o confuzie de termeni și care a determinat formularea criticilor privind contradictorialitatea între argumentele expuse de tribunal în considerentele încheierii.
12. Luând în considerare faptul că privarea de libertate a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil în accepția dispozițiilor art.5 paragraful III din Convenție, măsura preventivă și durata acesteia fiind proporționale cu scopul urmărit și anume derularea optimă a procedurilor, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni și protejarea drepturilor și libertăților altor persoane, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de cei trei inculpați împotriva încheierii din 29 octombrie 2012 cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat în temeiul art. 192 al.2 C.pr.pen.
P. aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: T. M., G. V. și C. V. împotriva încheierii penale din 29 octombrie pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ 12.
În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6. 11. 2012.
Președinte,Judecător, Judecător,
M. E. C. L. C. A. L.
Grefier,
O. D. D.
Red. MEC
D./ex.2/9 11 2012
Jud.fond.B. C.
← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1135/2012. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 5/2016.... → |
---|