Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1014/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1014/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1014/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1014/2012

Ședința publică din 1 octombrie 2012

Președinte: A. I. P.

Judecător E. B.

Judecător A. B.

Grefier: T. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:

Procuror: A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul P. D. M. și partea civilă U. A. SA împotriva sentinței penale nr.559/2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.09.2012, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin sentința penală nr. 559/18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D. I., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorilor D. I. V. și D. I. M. în contradictoriu cu inculpatul P. D. M., partea responsabilă civilmente . SRL și cu asigurătorul S. de A. . București.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență A. I..

A fost constatată calitatea de asigurător de răspundere civilă a Societății de A. . București.

În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, art.49 al.1 și art.50 al.1 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile D. I. suma de 6.000 lei cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale și părților civile D. I. V. și D. I. M. echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro pentru fiecare cu titlu de daune morale.

A fot obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească în favoarea părților civile, D. I. V. și D. I. M. echivalentul sumei de 214 euro cu titlu de pensie de întreținere, respectiv suma de 107 euro pentru fiecare minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

A fost respinsă în rest acțiunea civilă.

În baza art. 193 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de asigurătorul . București să plătească părților civile D. I. suma de 2.000 lei și 1200 părții civile S. M. cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului ales.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud nr. 288/P/2010 înregistrat pe rolul instanței sub dosar nr._ a fost trimis în judecată inculpatul P. D. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.

La data de 30.11.2011, întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.320 ind. 1 Cod pr.penală, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, aceasta formând obiectul prezentului dosar înregistrat la data de 06.12.2011 sub nr._ .

Prin cererea de constituire de parte civilă (fl.9,10) formulată de partea civilă D. I., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor D. I. V. și D. I. M., în contradictoriu cu inculpatul P. D. M. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea inculpatului la:

- 30.000 Euro daune morale (c/valoarea în lei la data plății) pentru partea civilă D. I. și câte 30.000 Euro (c/valoarea în lei la data plății) pentru fiecare minor, cu titlu de daune morale;

- 10.000 lei daune materiale (cheltuieli de înmormântare și cele ce urmează după înmormântare conform datinii);

- rentă viageră atât pentru partea civilă D. I. cât și pentru cei doi minori;

- cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii civile, partea civilă D. I. arată că atât ea cât și minorii rezultați din căsătorie, au pierdut singurul sprijin material și moral, prin decesul soțului său și al tatălui minorilor, în urma accidentului rutier, întrucât acesta lucra în străinătate și câștiga în jur de 2500-3000 Euro pe lună, câștig care era alocat bunului trai al familiei sale, partea civilă D. I. fiind casnică, ocupându-se exclusiv de gospodărie și îngrijirea copiilor. Trauma prin care trec cele trei părți civile, este una deosebită întrucât minorii s-au închis în ei și suferă cumplit, iar mama lor este într-o situație disperată, neștiind cum îi va întreține singură, fără nici un sprijin.

În drept a invocat art.15 Cod pr.civilă, art.998 Cod civil.

În probațiune s-a depus factura nr. 520/21.01.2010, bonuri fiscale, bon de comandă nr.1036/21.01.2010, certificatul medical constatator al morții nr. 28/21.01.2010 al numitului D. V., chitanța nr. 1083/21.01.2010, ordinul de deplasare de ridicare a decedatului D. V., chitanța nr. 49/20.01.2010, certificat de îmbălsămare (fl.29-39), copia actului de deces și de căsătorie al def. D. V. (fl.45,46), adeverința nr. 1027/01.03.2010, copia actului de naștere al părții civile D. I. M. (fl.47,48), scrisoare medicală pentru D. I. V., buletin de analize medicale (fl.117-125), documente privind veniturile victimei în Spania (fl.129-275) și au fost audiați martorii F. M., J. Mihaly (fl.115,116) și P. I. P. (fl.301).

Prin cererea de constituire de parte civilă (fl.53) formulată de partea civilă S. M. în contradictoriu cu inculpatul P. D. M. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 100.000 Euro despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, care, la data de 20.01.2010, conducând autobuzul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S. T. R. S.R.L. BUCUREȘTI, într-o curbă periculoasă și acoperită cu zăpadă, nu a adaptat viteza la condițiile de drum intrând în derapaj și pătrunzând pe contrasens a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Passat, care circula din sens opus regulamentar și în pare partea civilă se afla ca pasager.

În motivare partea civilă S. M. arată că, în urma accidentului, a suferit comoție cerebrală leziuni corporale, respectiv traumatism cranio cerebral, multiple traumatisme la cutia toracică și embolie la piciorul stâng urmată de tromboză vasculară, fractură cu deplasare arc costal III-IV posterior stâng plagă prin contuzie la nivelul scalpului frontal, escoriații la nivelul feței, necesitând pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale. Mai arată că datorită situației medicale în urma accidentului, nu a putut să-și mai desfășoare activitatea profesională la angajatorul din Spania, situație care a condus la pierderea locului de muncă, în prezent fiind fără nici o formă de venit.

Partea civilă S. M., prin cererea de constituire de parte civilă, a solicitat și obligarea inculpatului la plata daunelor morale în favoarea sa și, în cuantum de 10.000 lei în favoarea fiicei sale S. A. M..

În motivare partea civilă arată că în ce privește daunele morale solicitate în favoarea sa, acestea constau în prejudiciul fiziologic încercat de ea după evenimentul rutier fiind privată de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement dat de efortul suplimentar la care a trebuit să facă față pentru a păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, iar în ce privește daunele morale solicitate în favoarea fiicei sale, arată că deși a necesitat pentru vindecare doar 9 zile de îngrijiri medicale, aceasta a suferit și daune psihice ca urmare a faptei ilicite a inculpatului și în compensarea acestor traume solicită 10.000 lei, ca pretium doloris, întrucât suprasolicitarea psihică și efortul fizic suplimentar a contribuit în mare măsură după accident la pierderea unor examene din învățământul preuniversitar.

În probațiune s-a depus examinarea clinică a părții civile la S. din Henares, Spania (fl.104-106, scrisoarea medicală pentru S. M. A. (fl.107), declarație notarială (fl.286-293) și a fost audiată martora T. S. (fl.294)

Prin notele de ședință (fl.55-59) asiguratorul S.C. U. A. S.A. București a solicitat admiterea în parte a cererilor de constituire de parte civilă formulate de părțile civile D. I., D. I. M., D. I. V. și S. M. și respingerea cererilor de constituire de parte civilă a numiților S. I., S. A. M. și S. G..

În motivare asiguratorul arată că victima D. V. nu a purtat centura de siguranță omologată cu care era dotat autocarul la momentul accidentului conform dispozițiilor art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002, astfel că în persoana victimei sunt întrunite condițiile unei răspunderi concurente cu inculpatul, motiv pentru care asiguratorul solicită stabilirea unui procent de culpă al celor doi față de care să fie dimensionate despăgubirile civile care vor fi considerate justificate pentru soția și copii victimei - D. I., D. I. M. și D. I. V..

În ce privește daunele materiale solicitate de părțile civile D. I., D. I. M., D. I. V. și S. M., asiguratorul solicită acordarea lor în măsura dovedirii acestora.

În ce privește cererile de constituire de parte civilă ale părților civile S. I., S. A. M. și S. G., asiguratorul arată că vătămările pe care acestea le-au suferit nu se încadrează în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, astfel că acestea nu pot avea nici calitatea de parte civilă în cauză, iar în ce privește S. G., acesta a fost despăgubit pentru autovehiculul proprietatea sa avariat în accident, astfel că nu pot fi acordate despăgubiri suplimentare.

În drept a invocat art.15 Cod pr.penală, art.998-999 și 1169 Cod civil, Ordinul CSA nr. 21/2009.

În susținere s-a depus practică judiciară (fl.60-83).

La termenul de judecată din 30.11.2011 părțile civile D. I., D. I. M., și D. I. V. au depus la dosar o nouă cerere de constituire de parte civilă, pentru aceleași motive, prin care solicită obligarea inculpatului la:

- 30.000 Euro daune morale pentru fiecare parte civilă (c/valoarea în lei la data plății);

- 10.0000 lei daune materiale (cheltuieli de înmormântare, monumentul funerar și rama acestuia);

- rentă viageră pentru toate trei părțile civile, în cuantum de 750 Euro (c/valoarea în lei);- cu cheltuieli de judecată.

Analizând acțiunea civilă formulată de părțile civile, prima instanță a apreciat că, în cauză, există, pe de o parte, o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condițiile art. 998-999 C.civ., precum și o răspundere alături de inculpat în sarcina asigurătorului, în limitele contractului de asigurare încheiat în condițiile Legii nr.136/1995.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, constată prima instanță că potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.

Textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărui conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.

Fapta ilicită a inculpatului constă în conduita acestuia in trafic, in condițiile nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice reglementată de O.U.G. nr.195/2002 (referitoare la obligația de a avea un comportament prudent in trafic si referitoare la obligația de adapta viteza la condițiile de drum).

Vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei, astfel cum a fost precizat mai sus.

Totodată, alături de fapta ilicită a inculpatului, a concurat și fapta ilicită a victimei, în condițiile nepurtării centurii de siguranță, a mai reținut prima instanță.

Deși inculpatul și victima au o culpă în producerea rezultatului, contribuția celor doi și ponderea efectului acțiunii fiecăruia sunt diferite, acțiunea inculpatului fiind covârșitoare în producerea rezultatului, fiind aptă să producă un asemenea rezultat prin energia generată, inculpatul a circulat cu un mecanism care este să producă rezultate vătămătoare grave în ipoteza în care nu este coordonat și controlat conform reglementărilor impuse de legiuitor.

Urmarea imediată constă în decesul numitului D. V. și vătămarea corporală a numiților S. M., S. M. A., M. E. G., B. I. și Z. A., inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru vătămarea corporală a numitei S. M., între fapta inculpatului și urmarea imediată existând raport de cauzalitate, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză.

Prima instanță apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensare suferinței cauzate părților civile D. I., D. I. V., D. I. M. prin decesul numitului N. N., având în vedere relația apropiată de rudenie (soția și copii celui decedat), precum și părții civile S. M., în compensarea suferinței fizice.

Cu privire la suma de 6000 lei cerută de partea civilă D. I. cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, amenajare mormânt, instanța constată că acest prejudiciu a fost dovedit cu înscrisuri și martorii audiați, astfel că aceste pretenții vor fii admise în întregime.

În ce privește solicitarea privind renta viageră instanța constată că aceasta este neîntemeiată, în cauză partea civilă D. I. nedovedind starea de nevoie, respectiv neputința de a presta activități lucrative, apte a-i asigura un venit.

Prima instanță apreciază însă că minorii D. I. M. și D. I. V. sunt îndreptățiți la o contribuție de întreținere, raportat la venitul minim pe economie în Spania.

Referitor la pretențiile materiale ale părții civile S. M., instanța constată că acestea sunt nedovedite, în speță neexistând înscrisuri justificative și nici probe testimoniale apte să conducă la dovedirea acestora, martora Tomea S. relatând discuții purtate cu sora părții vătămate, neputând astfel constitui o probă directă.

Totodată, referitor la declarația numitei Encarnanion Bermjo Morales instanța nu va ține seama de ea, nefiind o probă administrată în mod nemijlocit de instanță.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de părțile civile din cauză, prejudiciul la care fac referire părțile civile este unul de natură nepatrimonială, cauzat de disconfortul psihic creat ca urmare a decesului soțului, respectiv tatălui acestora, de relațiile existente între aceștia, aspecte dovedite prin depozițiile martorilor audiați, respectiv ca urmare a suferinței de ordin fizic cauzat părții civile S. M.. Deși existența acestei daune este evidentă, dificultatea privește modalitatea de evaluare a întinderii acesteia din cauza lipsei unui criteriu matematic pentru socotirea în valori pecuniare a acestui prejudiciu moral. Prima instanță a fixa o sumă de bani cu titlu de daune morale astfel încât aceasta să aibă efect compensatoriu și să nu constituie o amendă excesivă pentru autorul faptei ilicite sau un venit nejustificat pentru victimă. Acordarea de compensații materiale pentru daunele morale este justificată de criterii obiective rezultând din gradul de disconfort suferit de părțile civile, raportat la rezultatul produs prin săvârșirea infracțiunii.

Totodată, prima instanță apreciază ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență A. I., reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile S. M..

Prin urmare, în baza art. 346 alin.1 Cod procedură penală, prima instanță a hotărât cum a fost mai sus arătat.

În ce privește solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, prima instanță a reținut că acestea sunt întemeiate în totalitate în ce privește partea civilă D. I., potrivit chitanțelor de la filele 304-305, și în parte, în ce privește cheltuielile solicitate de partea civilă S. M., respectiv pentru suma de 1200 lei (fila 302 dosar), chitanțele existente la filele 97, 98, 303 fiind înregistrate pe alte nume.

Împotriva acestei sentințe au formulat, în termen, recurs inculpatul P. D. M. și asigurătorul ..

Prin recursul său, inculpatul a arătat că sentința de prima instanță este nelegală deoarece nu a reținut și culpa victimei D. V., a acordat daune morale exagerate, a acordat pensie de întreținere părților civile minore fără a ține cont de venitul pe care victima, tatăl lor îl putea în mod legal obține și nici de posibilitățile de plată ale inculpatului.

Prin recursul său, asigurătorul a solicitat:

- reducerea cuantumului daunelor morale și materiale acordate părților civile D. I., D. I. V. și D. I. M. în condițiile stabilirii unui grad din culpă în sarcina victimei D. V.;

- diminuarea daunelor morale acordate părții civile S. M.;

- înlăturarea obligării asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare.

În motivarea recursului său, asiguratorul, în esență, a arătat că sumele acordate cu titlu de daune morale depășesc limitele unei juste despăgubiri, mai ales cu referire la partea civilă D. I. V., care a avut unele afecțiuni psihice în urma unui accident de bicicletă și nu în urma decesului tatălui său.

Mai arată asiguratorul că sunt dubii serioase cu privire la cuantumul veniturilor realizate înainte de deces de victima D. V. și că prima instanță nu a dat eficiență faptului că a reținut culpa concurentă a aceleiași victime în producerea urmărilor accidentului.

Analizând recursurile cu respectarea art. 385 ind. 6 alin. 3 C.pr.pen., Curtea reține:

Obiectul prezentului dosar îl constituie latura civilă a procesului penal pornit împotriva inculpatului P. D..

Latura penală a procesului penal mai sus amintit a fost soluționată definitiv prin sentința penală nr. 1785/2011, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. _, din care a fost disjunsă latura civilă care face obiectul prezentului dosar.

Prin sentința penală nr. 1785/2011 a Judecătoriei Aiud, inculpatul P. D. a fost condamnat, în temeiul art. 178 alin.1 și 2 C.p. cu aplicarea art.33 lit.b C.pen și art 320¹ din C.pr.pen la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și, în temeiul art. 184 alin.1 și 3 C.p. cu aplicarea art.33 lit.b C.pen și art 320¹ din C.pr.pen la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Prin aceeași sentință prin care s-a soluționat latura penală a cauzei privind pe inculpatul peter D., s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat că “accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei, în antecedența cauzală înscriindu-se atât comportamentul inculpatului care a condus autoturismul fără a respecta dispozițiile privind conducerea preventivă și adaptarea vitezei la condițiile de trafic, deși avea obligația legală de a avea o conduita prudenta in trafic, cât și comportamentul victimei, care nu a purtat centura de siguranță”.

Curtea apreicază că exprimarea “accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei” nu este cea mai potrivită, deoarece

- pe de o parte, despre o culpă a victimei D. V. nu se poate vorbi în ceea ce privește producerea accidentului rutier ci doar în ceea ce privește urmarea acestui accident, cu limitare la respectiva victimă,

- pe de altă parte, accidentul în discuție a produs și alte urmări, între care vătămarea părții civile S. M., care interesează cauza penală de față.

De altfel, însăși prima instanță a nuanțat atunci când a analizat latura civilă, rețind că „inculpatul și victima au o culpă în producerea rezultatului”, mai corect ar fi fost „a unuia dintre rezultate”.

Deși analizează și ponderea celor două conduite (ale inculpatului și ale victimei D. V.), reținând că ponderea acțiunii fiecăruia este diferită, acțiunea inculpatului fiind covârșitoare în producerea rezultatului, fiind aptă să producă un asemenea rezultat prin energia generată, prima instanță nu stabilește, în concret, procentul de culpă în producerea rezultatului (moartea victimei).

Chiar dacă asupra laturii penale stabilirea în concret a procentului de culpă al victimei nu are o atât de mare însemnătate, asupra laturii civile de stabilirea procentului de culpă depinde chiar întinderea obligației de plată ce formează obiectul acțiunii civile.

Procedând la stabilirea în concret a gradului de culpă a victimei D. V. în producerea urmărilor accidentului rutier din data de 20.01.2010, Curtea reține că principalul factor determinant al urmărilor accidentului (moartea victimei D. V.) a fost conduita inculpatului constând în conducerea imprudentă a autocarului, conduita victimei de a nu purta centură de siguranță reprezentând doar un factor favorizator, care nu ar fi avut vreo veleitate vulnerantă în lipsa factorului determinant.

În acest context, Curtea stabilește procentul de culpă a victimei D. V. în producerea urmărilor accidentului rutier din data de 20.01.2010 în ceea ce privește respectiva victimă la un procent de 5%.

Sub acest aspect, criticile recurenților sunt, așadar, întemeiate.

Sub aspectul valorii absolute a cuantumului daunelor civile la care s-a oprit prima instanță, Curtea reține că nu sunt întemeiate criticile recurenților.

Prima instanță a realizat o justă stabilire a cuantumului daunelor materiale acordate părții civile D. I., astfel cum reiese acest cuantum din declarațiile martorelor F. M. (f. 115 din dosarul de primă instanță), J. Mihaly (f. 116 din dosarul de primă instanță), care se coroborează cu aspectele ce rezultă din documentele de plată de la filele 88-95 din același dosar.

La fel de just a procedat prima instanță și atunci când a stabilit atât obligația de plată cât și cuantumul absolut al sumelor cu titlu de pensie de întreținere a celor doi copii minori ai victimei D. V., părțile civile D. I. V. și D. I. M..

Din declarațiile martorului audiat sub acest aspect, anume P. I. P. (f. 301) și din înscrisurile de la filele 129-275, rezultă că victima realiza venituri din activitatea pe care o desfășura în Spania și că din aceste venituri trimitea regulat sume de bani copiilor săi minori, astfel că îndreptățirea acestora la o pensie de întreținere în condițiile art. 998 C.civ. este de netăgăduit.

La stabilirea cuantumului absolut al acestei pensii, în lipsa unor probe certe ale veniturilor realizate de victimă, prima instanță s-a raportat în mod corect la venitul minim din Spania, așa cum, de altfel, a solicitat asiguratorul recurent prin concluziile scrise de la filele 310-314, care a și depus o dovadă a cuantumului acestui venit (f. 315).

În legătură cu acest aspect, apărarea inculpatului, cu privire la faptul că nu s-a ținut cont de sumele pe care le poate el realiza ca venit nu poate fi primită, știut fiindcă principiul asigurării reparări integrale a pagubei are prevalență.

Cu privire la cuantumul absolut al sumelor cu titlu de daune morale, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod just întinderea acestor sume în funcție de criterii ca

- suferințele însemnate fizice și psihice în cazul părții civile S.,

- suferințele psihice deosebit de însemnate ale părților civile D. I., D. I. V. și D. I. M., care s-au văzut nevoite să suporte decesul intempestiv al soțului, respectiv tatălui, cu toată durerea sufletească pricinuită de acest fapt.

În analiza cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, Curtea nu poate reține ca având vreo relevanță afirmațiile asiguratorului cu privire la dorința părților civile D. I., D. I. V. și D. I. M. de a se îmbogății pe seama decesului victimei.

Cu privire la obligarea expresă a asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare, Curtea apreciază această critică a fi fondată, având în vedere

- pe de o parte, dispozițiile art. 191 alin. 3 C.pr.pen., care dispun că partea responsabil responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar

- pe de altă parte, decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile unite, care arată că asiguratorul de răspundere civilă participă în procesul penal nu în calitate de parte responsabilă civilmente ci în calitate sui generic de asigurator.

Pentru aceste considerente, curtea va înlătura obligarea expresă a asigurătorului la plata sumelor reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile D. I. și S. M., aspect care nu înlătură, însă, obligația implicită a asiguratorului, stabilită de art. 50 din Lg. 136/1995, de a plăti sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu cheltuieli de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces.

Pentru toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P. D. M. și de asigurătorul . împotriva sentinței penale nr. 559/18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .

Va casa sentința penală atacată numai sub aspectul stabilirii procentului de culpă în producerea urmărilor accidentului rutier din data de 20.01.2010 în ceea ce privește victima D. V. și al obligării asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare ale părților civile și, rejudecând în aceste limite:

Va stabili procentul de culpă a victimei D. V. în producerea urmărilor accidentului rutier din data de 20.01.2010 în ceea ce privește respectiva victimă la un procent de 5% și, în consecință, va reduce cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale părților civile D. I., D. I. V. și D. I. M. cu un procent de 5%, respectiv:

- părții civile D. I.

de la 6000 lei daune materiale la 5700 lei daune materiale
de la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale

- părții civile D. I. V.

de la echivalentul în lei al sumei de 107 euro pensie de întreținere lunară la echivalentul în lei al sumei de 101,65 euro pensie de întreținere
de la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale

- părții civile D. I. M.

de la echivalentul în lei al sumei de 107 euro pensie de întreținere lunară la echivalentul în lei al sumei de 101,65 euro pensie de întreținere
de la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale

Va înlătura obligarea expresă a asigurătorului la plata sumelor reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile D. I. și S. M..

Va menține în rest sentința atacată, în măsura în care nu contravine cu dispozițiile prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul P. D. M. și de asigurătorul . împotriva sentinței penale nr. 559/18.04.2012, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ .

Casează sentința penală atacată numai sub aspectul stabilirii procentului de culpă în producerea urmărilor accidentului rutier din data de 20.01.2010 în ceea ce privește victima D. V. și al obligării asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare ale părților civile și, rejudecând în aceste limite:

Stabilește procentul de culpă a victimei D. V. în producerea urmărilor accidentului rutier din data de 20.01.2010 în ceea ce privește respectiva victimă la un procent de 5% și, în consecință, reduce cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale părților civile D. I., D. I. V. și D. I. M. cu un procent de 5%, respectiv:

- părții civile D. I.

de la 6000 lei daune materiale la 5700 lei daune materiale
de la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale

- părții civile D. I. V.

de la echivalentul în lei al sumei de 107 euro pensie de întreținere lunară la echivalentul în lei al sumei de 101,65 euro pensie de întreținere
de la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale

- părții civile D. I. M.

de la echivalentul în lei al sumei de 107 euro pensie de întreținere lunară la echivalentul în lei al sumei de 101,65 euro pensie de întreținere
de la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale la echivalentul în lei al sumei de_ euro daune morale

Înlătură obligarea expresă a asigurătorului la plata sumelor reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile D. I. și S. M..

Menține în rest sentința atacată, în măsura în care nu contravine cu dispozițiile prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. I. P. E. B. A. B.

GREFIER

T. C.

Red. BA

Dact.CT 2 ex/26.10.2012

J.F. L. C.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1187/2012. Curtea de...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1135/2012. Curtea... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1014/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1014/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA